Situaţia

În „Filantropica” lui Caranfil existau doi racheţi moldoveni simpatici foarte. Era acolo o zicere: ” Viaţa e complexă şi are multe aspecte”.

Acu’ citind ştirea asta ( pe care o găsesc comentată şi la Andrei Bădin ) mi-am dat seamă că da, viaţa e complexă.

Candidatul independent la Primaria Capitalei, Sorin Oprescu, da de inteles ca in timpul campaniei electorale din 2000 pentru Primaria Capitalei a avut „in mana” dosarul lui Traian Basescu, insa a refuzat sa se foloseasca de el.

Zicerea doctorului a alunecat dintr-un interviu acordat Evenimentului zilei.  Sorinescule, sigur nu e şi dosarul ăsta tot o autostradă ? Pen’ că dacă îl ai şi nu-l dai pe goarnă ghici a cepute ? A blat ! Na, că mi-a scăpat.

Vă spun sincer că mi s-a acrit de politichie ca de dude verzi. Aşa că ştirea astalaltă zice că:

Mircea Radu, jefuit de romanii din Spania

Mircea, dragă, din dragoste, puiule, din dragoste.

Aia e. Concluzia mi-a venit de la amicul Ciupico şi descrie perfect situaţia.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Roq1FS4n_A&feature=user]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

65 Comments

  1. Doctoru’ a trecut la capitolul „Gura bate fundul” Dosarul ala il pastreaza big brother. Daca mai exista macar o paginutza pe meleagurile mioritice , aparea demult. Dar cand s-o plictisi licuriciul de el, sper sa-l vedem si noi. Nu ca n-am banui ce grad avea Comandante.

  2. N-aş paria pe chestia asta. Sunt multe dosare la sertar, care, din motive diverse, stau bine merci acolo.
    E o poveste lungă, dar sunt multe, multe teme despre care nimeni nu vorbeşte. Nu intru acum în detalii.

  3. La Andrei am găsit doar o trimitere la un articol din wiki. În care se spune ca da, ar fi fost, printre altele şi director la Ştei. Şi ? Am deficit de perspicacitate la ora asta.

  4. Pe blogul lui Andrei Badin este un material despre Blaga.
    La Stei ( Petru Groza ) rusii au exploatat uraniu în perioada ’45-’58. Cantitati imense au fost extrase cu detinuti paziti de securitatea romana.
    Daca ceea ce scrie Badin este adevarat, Blaga nu putea fi decât ofiter de securitate cu grad mare, pentru ca numai acestia se ocupau de relatiile cu „pretinii”, în perioada respectiva.

  5. Ei, vedeţi ? Asta nu s-a înţeles din ce am spus eu. Aşa că o să o spun cu subiect şi predicat:
    a) Blaga a lucrat şi la Ştei.
    b) La Ştei exista o exploatare de uraniu
    (până aici lucruri cunoscute)
    c)Blaga a fost director.

    Mai departe ? Până aici avem fapte. De aici încolo intrăm în zona prezumţiilor.
    A lucrat la Ştei deci a lucrat cu uraniu, deci a avut de a face cu secu’, deci era securist.
    etc. etc.
    Nu o să-i iau apărarea lui Blaga. Cu atât mai mult cu cât am propriile suspiciuni în ce îl priveste.
    Dar nici nu pot formula verdicte bazate pe prezumţii şi deducţii lejere.

    Deci:care e povestea cu Blaga ?

  6. Dosarele nu au valoare odată ce sunt făcute publice. Are DNA grijă de ele şi apoi domnia sa legată la ochi, justiţia. În România, un dosar făcut public aduce plus de imagine şi nu cred că este cazul ca personajul despre care vorbim să mai ia ceva în plus 😀 Mai bine ţinut aşa, poate se mai înmoaie personajul crezând că dosarul e mai gros decât în realitate…

    Ciupico le ştie :))))

  7. Ai spus-o tu mai bine 😉

    Apropo de Blaga, cu prezumţiile de la Ştei e ca şi cum ai umbla după cai verzi. Dacă cineva vrea să-l termine poate să facă public dosarul de pe vremea în care era director la Regionala Vamală Oradea. Preferă însă să nu o facă. Unii au promovat folosindu-se de el. Mulţi ştiu, toţi tac… 😉

  8. @ Alandra
    Am văzut. Andrei e un jurnalist de investigaţie de forţă, unul din bloggerii la care ţin mult. Dar de data asta s-a grăbit. A descoperit un fir interesant care poate fi o bombă. Dar investigaţia abia de acum începe. Şi abia apoi vorbim de bombe ( iar Andrei a găsit multe !).
    Până atunci ne lăsăm fermecaţi de supoziţii. Şi asta e ok. Dar e alt sport.

  9. Zona Petru Groza era cunoscuta de mult ca finnd exploatare de uraniu. Nu mai era un secret de mult. Ceea ce nu se stie este ca functiile de conducere era ocupate de „persoane de incredere”, deobicei având grade pe umeri. Era obligatoriu. De exemplu toti directorii generali din fabricile cu productie speciala aveau gradul de colonel!! Si directorii executivi la fel, aveau grade!! Iar I.M. Hiperion era speciala. Chiar numele arata ca avea aceasta calitate. Deobicei intreprinderile erau denumite dupa obiectul de activitate si sediul lor. Numele acestea ciudate ( de ex. Hiperion ) ascundeau intreprinderi speciale despre nu stiai „cu ce se manânca”.

  10. Supoziţii, Florine ! Interesante, dar supoziţii. „se ştie” nu e un argument.
    Asta încerc să vă spun eu vouă: spre deosebire de Băsescu noi nu aruncăm cu „venit la mine acasă”. Avem probe ori măcar un început de probă sau nu ? Altfel vorbim vorbe.

  11. mda, e ca si cum ai concluziona ca daca asta de mai sus a lucrat la mina , mucii lui sunt radioactivi.
    eu cred ca scîrba e destula iar radio-activitatea e ceva ce poate fi si buna si rea. vezi si europa libera.
    ma gîndeam, uitîndu’ma la filmulet, la ceasca de la tîrgoviste si ca tipul ar putea aduce cu mitrea dupa un tratament prescris de dna prin niste subterane cu sau fara raducu.

  12. Ciupico, muci radioactivi ?:)))))))))))
    Bre, eu am o chestie. Nu colportăm zvonuri şi nici răspândaci de supoziţii nu suntem. Avem argumente ? Îi rupem botu’ ! N-avem ? Ciocu’ mic sau scormonim după argumente. Altfel e trăncăneală la o bere.

  13. Mushchiuloasa urcarea, alpinism nu gluma! Si eu am crescut in sondajele nevestii dupa ce am scos catzelu’ la plimbare, deci e reala treaba: plimbi ursu, urci in sondaje!.

  14. Prieteni, dosarul cel mai interesant despre Băsescu se găseşte la Mons. La sediul NATO. Uitaţi un lucru: el a lucrat la Anvers în plin Război Rece. ORICARE cetăţean din Est care venea la post în Vest era luat în filaj. De obicei şefii de reţele informative aveau acoperire diplomatică, deci erau un soi de pisici cu clopoţei. Oameni ca Băsescu aveau mai mare libertate de mişcare.
    De aceea în dosarul lui, făcut atât de belgieni(cum şi noi făceam dosare cetăţenilor din occident care lucrau în România, vezi sforţările lui Denis Deletant şi ale altora de a pune mâna pe ele) cât şi de serviciile NATO, se găsesc delicatesurile, nu în cine ştie ce terfeloage date de unii şi alţii prin târg.
    Iar existenţa dosarelor la Mons e confirmată de relativa sa izolare în plan extern. Contacte nu mai multe decât e nevoie pentru a nu da de înţeles că e un ciumat. Ciupico, belgienii au o lege a accesului la informaţii de interes public?

  15. Prietene, pe mine mă doare fix în cot de dosarele ipochimenului! Crede-mă, am, şi cred că toţi avem alte priorităţi, dar el a stat la originea recrudescenţei Dosariadei. Şi rezultatele se văd. Unora, pe care îi plâng sincer, le-a dus paranoia la paroxism, şi e păcat.
    Dar noi avem un talent de a pierde vremea cu fleacuri şi de a ignora lucrurile cu adevărat importante, ceva de speriat! Să ne fie de bine!

  16. nu stiu dar daca vreti , ma interesez.
    ma îndoiesc ca sunt primul cu dubla cetatenie care ar avea curiozitatea asta. si apoi nu cred ca existenta sau nu a unui dosar e problema. într’un fel ma enerveaza ca a avea un astfel de dosar reprezinta PRIMUL criteriu în a’ti da cu parerea despre cineva.
    am avut pe frate’meu ce a ramas pe timpul lui ceasca afara, am gazduit un an ( 1 AN!) pe cineva care era urmarit-haituit si expulzat din oras( din anturajul lui petrescu) , de secu , mi’au fost facute o gramada de mizerii în facultate si vecinul meu care mi’era si profesor mi’a marturisit abia dupa ’89 ca a fost vizitat mereu de securisti în legatura cu mine. nu vreau sa scobesc apartamentul dar eu atîtea doze n’am mai vazut în altul ( si cîte 5-6 pe camera) si în final am asistat la destule post revolutie ca sa ma scîrbeasca definitiv problema. si cu toate astea nu m’a interesat o secunda sa ma duc sa’mi vad dosarul de la secu.
    am alte idealuri acum cum ar fi sa’mi fac singur bete de pescuit la musca si sa reinventez bordeie din bîrne de lemn reciclate de la cele care se darîma acum la umbra vilelor de boltari din cox radioactiv .
    de alte problemele de executie se ocupa azi alde tismaneanu , patapievici si alti curajosi patroni de edituri si televiziuni.

  17. Ciupico, glumeam! Şi dacă ar avea lege, tot canci va fi răspunsul! Nu contează! Şi nu mă interesează. Mai mult, mă deranjează că Sorin a adus subiectul în discuţie.
    Nu era mai bine să dăm dracului foc arhivelor ălora idioate?
    Necrofilia asta a „istoricilor timpului prezent” e de-a dreptul scârboasă!

  18. va cred!
    nu stiu , la urma urmelor fiecare cu sensibilitatile lui. nici mie nu mi’a fost întotdeauna usor si nici placut. o „smecherie” care lucreaza mai bine ca emetiralul în cazul meu e ca în românia m’am legat definitiv de locuri. oamenii au venit mai apoi, ca decor. de aceea si acum daca stau si ma gîndesc, cel mai placut lucru care ma asteapta la vara e sa stau pe terasa cu un serbet sub nas si sa mai uit la cetatea neamtului printre ramuri de arinis. si apoi sa cobor în rîpa la fîntîna ca sa ma aflu în treaba.

  19. Dosariada se propaga din pure interese electorale legate de acapararea sau pastrarea puterii. Nu are nici un efect pozitiv pentru tara, din contra. Nu invatam nimic din istorie, sau macar de la vecinii care au trecut prin chinurile lustratiei si ale arderilor de vrajitoare pe ‘rugul moralitatii’. La noi insa, ca de obicei, ne mai ridem un pic: „mama” legii lustratiei cade prada propriei legi. Asta ca sa dea credibilitate zicerii „cine sapa groapa altuia cade in ea”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...