AcasăOy-oy!Sictiru' esenţial

Sictiru’ esenţial

Televiziunea română a organizat o chermeză de campanie. Moderată, fireşte, de un ziarist imparţial şi fără legătură cu SOV. Însoţit de doi ăia. La fel de imparţiali şi fără legătură cu SOV.

Emisiune simpatică şi cu muci pe piept. Cu nişte candidaţi în studio. Printre care şi „domnul ăla… Fuciu”. Şi cu un candidat la cuşcă, în carantină: Oprescu.

Emisiune plicticoasă. Anostă şi inutilă. Ca toate emisiunile realizate de tvr. Plătite de tvr. şi „moderate” de ziarişti eolieni. Dar când în studio se află şi CV Tudor emisiunea nu poate rămâne mult timp plicticoasă.

O chestie e clară: vine CVT, se lasă cu balamuc. Ăsta e un postulat. Aşa şi aseară. A stat el mumos la galerie, în cămaşă, cât a stat, dar şi când i s-a încărcat bateria a dat drumu’ la pluguşor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uP-D5u3yh7o]

Omu’ nu pricepea că nu el e protagonistu’ „şoului” . Da’ asta nu l-a împiedicat niciodată. Şi când se ciocnesc lăudătorii lui Ceauşescu şi pupincuriştii lui Băsescu, începi să vezi pe ce se duc banii din impozitele plătite de tine. Şi panarama e gata.

Rămâi, totuşi, cu o întrebare: dacă un adevăr e spus pe ton răstit de damblagiu scăpat din lesă, de către un zurbagiu ca CVT… încetează să mai fie un adevăr ?

P.S. Panaramă si Vadim. Îl întreabă pe Mihaiu dacă „ştia” de ciordelile mânăriile afacerile oneste ale lui SOV. Râsu’ lumii. O fi ştiind ?  O şti, dom’le ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Cand adevarul ala e spus de o singura persoana si aia e CVT…e simplu sa-l desfiintezi. Vinderea actiunilor Catavencu plus alte chestii sunt bine acoperite de tacerede ani de zile.
    Sincer ? Le-a servit-o „tribunul” : ” In your face ” 🙂

  2. Intr-un interviu dat The Telegraph acum doua zile Soros vorbeste de cea mai serioasa recesiune din viata noastra. El spune ca sistemul care permite speculantilor sa manipuleze preturile este „amoral” nu „imoral”, pentru ca de fapt sunt exploatate lipsurile din sistem. Ca sa sprijine afirmatia da exemplul lui Alan Greenspan care ar fi permis speculantii pe piata de imprumuturi mobiliare din SUA pentru ca nu a reglementat piata. Politicienii ar fi de vina pentru criza.

    Deci orice nu e interzis este permis. Speculantii sunt doar efectul normal al unui sistem defect. Sistem cu care nu isi bate nimeni capul. Se asteapta probabil Marea Crapelnita, in care saracii sa crape pe capete. Ca sa nu mai piarda miliardarii bani.

    Ce o sa faca infometatii? Rivolutii…

    http://www.telegraph.co.uk/money/main.jhtml?view=DETAILS&grid=A1YourView&xml=/money/2008/05/26

  3. Am vorbit despre interviul cu pricina, la vremea respectivă. Se găsise cine să vorbească de speculaţie: Soros !

    Despre fomiciune… vorbim pe îndelete de luni încolo, când ies şi eu din reparaţii.

  4. Pai oricine vede ca TVR asta e ca la bordel. Cum vine altu’ la putere da-i calare pe sarmana institutie. Asta chiar e discriminare sexuala sa te reguleze toti fara sa poti sa cricnesti!

  5. Fara suparare! Lasandu-l la o parte pe Mihaiu, care are cadou o emisiune pe TVR, ce cautau acolo ceilalti? „Maimuta” asa- zisa, nu stiu cum il (o) cheama si Darie, regizor, care n-ar trebui sa faca parte din asemenea emisiuni! Unde sunt analistii politici, chiar partinitori, dar macar stiu despre ce vorbesc!

  6. Va fug ochii dupa Vadim si n-aveti urechi de auzit.

    Din aceeasi emisiune”
    Intrebare: „Domnu’ Oprescu, ma auziti?”
    Raspuns (prompt): „Nu”
    Si continuarea:”…aaaa…. adica nu va aud tot timpul”

    Candidatii lu’ peste, „care este”.

  7. :))))))
    Las’ că am băgat-o de seamă. Da’ avem şi noi simpatii. Şi atunci găsim scuze: ceara din urechi, părul din urechi.
    Da’ că doctorul nu era în studio la un loc cu… domnu’ ăla Fuciu, de exemplu, ţi s-a părut ok ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...