Andrei Crivăţ pomenea ieri într-o însemnare de Omega. O trupă de care mulţi din cei tineri habar nu au, iar cei bătrâni nu-şi mai amintesc. Deci… Omega. Maghiari. Buni. Foarte buni. Fenomenali. Trupă de legendă. Mulţam de aducere aminte, Andrei.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r7wMo88sayo&feature=related]
Valabili . Da’ fara fitze, plecari aiurea p-afara si ego-uri maximizate Phoenicsii ii mancau la micul dejun.
Aici intrăm în pajiştea relativităţii. Adică povestea aia cu gustul.
Nu m-am topit după Phoenix. Eu eram cu Sfinx- Dan Andrei Aldea, Bibi Ionescu, Mişu Cernea (Nicu Enache, Dan Bădulescu etc.).
Asta era o rivalitate mai tare decât Steaua- Dinamo.
Corect Deci suntem dusmani, vendetta forever 🙂
Am vrea noi. Dar acum nu mai avem de ce. Suntem doar doi moşi cu nostalgii aiurea:)
Vezi că dibuieşti tu catindatu’. Dacă nu l-ai dibuit deja.
Ca nişte vecini buni ce ne sunt, băieţii ăştia au concertat anul trecut pe vremea asta în Satu Mare, deodată cu Phoenix. Mă rog, unii după alţii. Nu pot zice că îmi displac, dar nici nu mă omor după ei. Ideea este că au cam falsat şi au avut probleme mari cu „sculele” de nu s-a mai înţeles nimic. Nici phoenicşii nu au fost mai presus. Însă, înregistrările sună bine 😉
Care sunteţi moşi? La bătrâneţe ce o să spuneţi ? 😀
Crina, eu mă gândeam la Omega aia din anii 70 şi un pic după. Acum sunt şi ei hodorogi şi obosiţi.
La bătrâneţe o să spunem la „pompă” – „fomfă”.
Hodorogi rău. Măcar dacă aveam la ce mă uita, dacă nu am avut ce asculta . Ghinion 🙂
Dacă o să mai puteţi pompa la bătrâneţe 😀
Dacă nu… fomfăm.
uite un motiv pentru care am ocolit toate concertele salailor ajunsi la pensie. ce a fost a fost. sa te apuci la 60 de ani si sa strigi „oups, I did it again” mi se pare la fel de impresionant ca ala de se deschide la fulgarin în fata liceului. nasol e ca nu vine mai nimic în urma . basca moda salamului minune.
e grele . au fost ok dar de ce sa am eu deziluzii la iluzii. asa ca stau acasa si îi ascult pe cd. apropos am sa cumpar luni doua cd cu sleampata aia de emy winehouse si madeleine peyrou . tot fumeile saracele . 🙂
Ciupico, ba eu am avut şansa să văd acum nişte nu mulţi ani whitesnakesii. La Viena. Şi erau de acolo. Perfecţi. Chestii şi trestii.
Deziluzii… cea mai nervoasă a fost o vedere live a lu’ Elton John. Care a fost ceva între penibil şi ridicol.
tu stii cum facem noi acum ? spunem toti sunt niste afumati ( nu spun cu ce) mai putin whitesnakesii , aia de au curentul alternativ ( acdc) pe care i’am vazut si eu în concert. marillion ( si astia vizionati în concert) si o tinem asa pîna parcurgem juma din encyclopedia rock. dar cealata jumatate sunt la pamînt sau sub dupa caz. 🙂
Asta am zis eu ?
Nu mi-am dat seama. Povesteam doar de unii care stăteau bine în boxe şi la nişte ani mulţi.
nu, dar asta n’are importanta 🙂 si totusi imagineazati pîna si pe madona macar, tipînd rusinata :“oups, I did it again” .
eu am crezut întotdeauna ca dizeozii la batrînete trebe sa cînte romante. nu cred ca ioana radu a cîntat’o la 20 de ani tot pe mama radului. dar ce prostii spun eu aici 🙂
Ciupico, vorbim chestii ştiute: cântatul live e ca sexul. Toţi vorbesc despre, puţini îl practică.
De aia îl iubesc pe Peter Gabriel. Un show la şpe ani, dar atunci rupe fâşul de pe tine.
da , numai ca nea petrica a facut din show ceva ce se manînca cu muzica. si asta de mic . de aia a si ajuns la cutite cu ceilalti. ca ei vroiau la radio gaga sa I can dance. asta e . si el vindea anglia by the pound. inginerii financiare, bre.
Just. Da’ radio gaga ? Ăia-s alţii.
radio e tot ala si uite asa ajungem la Mile…
:)) ajungem…