Omega

Andrei Crivăţ pomenea ieri într-o însemnare de Omega. O trupă de care mulţi din cei tineri habar nu au, iar cei bătrâni nu-şi mai amintesc. Deci… Omega. Maghiari. Buni. Foarte buni. Fenomenali. Trupă de legendă. Mulţam de aducere aminte, Andrei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r7wMo88sayo&feature=related]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Aici intrăm în pajiştea relativităţii. Adică povestea aia cu gustul.
    Nu m-am topit după Phoenix. Eu eram cu Sfinx- Dan Andrei Aldea, Bibi Ionescu, Mişu Cernea (Nicu Enache, Dan Bădulescu etc.).
    Asta era o rivalitate mai tare decât Steaua- Dinamo.

  2. Ca nişte vecini buni ce ne sunt, băieţii ăştia au concertat anul trecut pe vremea asta în Satu Mare, deodată cu Phoenix. Mă rog, unii după alţii. Nu pot zice că îmi displac, dar nici nu mă omor după ei. Ideea este că au cam falsat şi au avut probleme mari cu „sculele” de nu s-a mai înţeles nimic. Nici phoenicşii nu au fost mai presus. Însă, înregistrările sună bine 😉

    Care sunteţi moşi? La bătrâneţe ce o să spuneţi ? 😀

  3. uite un motiv pentru care am ocolit toate concertele salailor ajunsi la pensie. ce a fost a fost. sa te apuci la 60 de ani si sa strigi „oups, I did it again” mi se pare la fel de impresionant ca ala de se deschide la fulgarin în fata liceului. nasol e ca nu vine mai nimic în urma . basca moda salamului minune.
    e grele . au fost ok dar de ce sa am eu deziluzii la iluzii. asa ca stau acasa si îi ascult pe cd. apropos am sa cumpar luni doua cd cu sleampata aia de emy winehouse si madeleine peyrou . tot fumeile saracele . 🙂

  4. Ciupico, ba eu am avut şansa să văd acum nişte nu mulţi ani whitesnakesii. La Viena. Şi erau de acolo. Perfecţi. Chestii şi trestii.
    Deziluzii… cea mai nervoasă a fost o vedere live a lu’ Elton John. Care a fost ceva între penibil şi ridicol.

  5. tu stii cum facem noi acum ? spunem toti sunt niste afumati ( nu spun cu ce) mai putin whitesnakesii , aia de au curentul alternativ ( acdc) pe care i’am vazut si eu în concert. marillion ( si astia vizionati în concert) si o tinem asa pîna parcurgem juma din encyclopedia rock. dar cealata jumatate sunt la pamînt sau sub dupa caz. 🙂

  6. nu, dar asta n’are importanta 🙂 si totusi imagineazati pîna si pe madona macar, tipînd rusinata :“oups, I did it again” .
    eu am crezut întotdeauna ca dizeozii la batrînete trebe sa cînte romante. nu cred ca ioana radu a cîntat’o la 20 de ani tot pe mama radului. dar ce prostii spun eu aici 🙂

  7. Ciupico, vorbim chestii ştiute: cântatul live e ca sexul. Toţi vorbesc despre, puţini îl practică.

    De aia îl iubesc pe Peter Gabriel. Un show la şpe ani, dar atunci rupe fâşul de pe tine.

  8. da , numai ca nea petrica a facut din show ceva ce se manînca cu muzica. si asta de mic . de aia a si ajuns la cutite cu ceilalti. ca ei vroiau la radio gaga sa I can dance. asta e . si el vindea anglia by the pound. inginerii financiare, bre.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...