Obama

Gata ! S-au lămurit definitiv lucrurile şi la democraţi. E Obama. După victoria de ieri din Montana, Obama a obţinut 2156 de delegaţi faţă de 2118 câţi erau necesari pentru nominalizare. SIngura necunoscută este legată de numele celui/ celei cu care face tandem, adică al potenţialului vicepreşedinte.

În rest lucrurile sunt clare. La toamnă urmează războiul McCain- Obama. În ciuda tuturor previziunilor eu risc şi pariez pe Obama. Argumentele mele le găsiţi aici. Rămâne ca şi alegătorul american să le găsească.

Sigur, sunt multe elemente de care trebuie ţinut seama.

Obama este primul candidat de culoare intrat în bătălia decisivă. Are doar 46 de ani şi i se reproşează insuficienta experienţă. În materie de politică externă are opţiuni deosebite de cele cu care ne-a obişnuit de ani buni establishmentul.

Mai vedem noi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Daca e cum se povesteste, ca Hillary va fi partenerul lui de drum, s-a scos Unchiu’ Sam. Am si eu o nedumerire: cum va suna mesajul pe care al nostru presedinte il va transmite peste ocean cand Obama va fi mosier de Casa Alba? Cum s-ar traduce in americaneasca de Jack faza cu „tiganca imputita”? Just asking…

  2. Personal am îndoieli că Hillary ca fi nominalizată pentru VP. Lui Obama i-a ajuns un Clinton, sigur nu vrea doi la Casa Albă. Om vedea.
    Intrebarea ta e bună.
    Dincolo de guguştiucul respectiv, scăpat pe gura consumatorului, ţinem seama de faptul că zeusul a făcut eforturi disperate pentru a obţine sprijinul conservatorilor americani. În parte a reuşit. Evident, vorbesc de sprijin pentru sine, nu pentru România. Sprijin relativ, dar facturat în avioane.
    O venire a democraţilor acolo l-ar lăsa cu popoul gol pentru anul viitor. Dar asta e discuţie lungă şi încurcată.

  3. Dupa ce as sti exact procentul alegatorilor de culoare de pe liste, as putea sa-mi dau cu parerea! Si asta stiu numai ei, intre ei! Daca sunt suficient de multi, Obama are sanse. Daca nu sunt suficient de multi, atunci e o manarie ordinara in favoarea republicanului.
    Oricum aia au creierele spalate de mult.
    Cat despre Zeus: orice inceput are si un sfarsit, chiar si marile imperii.

  4. Dacă ai să cauţi analiza demo de pe CNN ai să vezi că bazinul său e format şi din asiatici, şi din un anume segment al albilor etc.
    Zeus e nemuritor. Cel puţin la români. El nu moare, doar se reîncarnează.

  5. Nu caut pe CNN pentru ca nu cred ca adunatura asta de peste ocean cu nume de „natiune”, ar vrea, ever! binele unui bobor din Ieuropa.
    Normal ca bazinul e format si din asiatici, mexicani si orice altceva dacat”albii”. Depinde cati sunt pe listele de vot. Si ei stiu exact, cum am mai spus. Ei, intre ei. Noi nu vom afla niciodata! Daca sunt mai multi”albi”, lucratura e in defavoarea lui Obama, despre care nu am nici o parere! La ce mi-ar folosi? Concret! Imi da F-urile la un pret mai bun? Atunci ,discutam!

  6. De la bun inceput, nu am simpatii sau antipatii in cursa pentru Casa Alba. Incerc doar o analogie, fortata, desigur, dar poate amuzanta.

    Eventuala victorie a lui McCain dupa dezastriul administratiei Bush ar semana cu o victorie a lui Blaga la noi dupa dezastrul Videanu, iar o victorie a lui Obama (cu bubele lui de imagine si cu prestatia neconvingatoare a democratilor), cu o victorie damboviteana a lui Oprescu.

  7. Oy vey! Mai acu vreo cateva zile citai din Chomsky, acuma dai in cap cetitorilor cu socialistii de la globalresearch… ti-ai luat carnet rosu iara? Pai asa iti spuse rabi? Ntztztztz

  8. @ ruxi
    Păi un primi efect notabil e acela că apariţia lui Obama a dus la creşterea masivă a alegătorilor tineri şi de culoare. Care s-au înscris pe listele electorale cu un entuziasm fără precedent. Dar nu am uitat nici de Florida.

    @Liviu
    Analogia o fi forţată, dar nu sună rău.

    @ agentu lu’ peşte
    Da’ din Mein Kampf ţi-ar fi pe plac, nu?

  9. marturisesc ca sunt un simpatizant al lui Obama. Tipic de altfel, avand in vedere imaginea deformata, in lume, a republicanilor. Totusi, probabilitatile il indica pe McCain. Obama are doua probleme: latino-americanii si blue collar workers (ambele categorii o prefera pe Hillary). Campania senatorului de Illinois s-a concentrat pe obtinerea avantajului in linie dreapta (state mici in majoritate, in care Obama a castigat detasat) si micsorarea diferentei dintre el si Clinton in statele esentiale. Strategie care a functionat DAR acum apar problemele. A fost o campanie dura, electorii democrati s-au antagonizat, raliindu-se sub steagurile unuia din candidati. Sondajele arata ca multi electori ai lui Clinton nu il agreeaza pe Barack. Eu consider ca o strategie buna este nominalizarea lui Hillary pentru functia de vicepresedinte. Dar ma indoiesc ca va accepta (experienta americana arata ca rar vicepresedintii ajung presedinti – exceptiile Truman, Ford si Johnson intarind regula), pentru ca isi doreste nominalizarea peste 4 ani. Barack cu toate cele patru procente cu care il conduce in sondaje pe McCain, daca nu isi intareste pozitia in statele mari, esentiale, nu are cum sa castige. Practic, in Florida, el nici nu a participat. Florida, California, sunt state absolut esentiale ( vezi cazul din 2000), sa nu adaug blue collar states din centru (Utah, Pennsylvania, etc).
    Acum despre McCain… tough shit. Veteran si pe deasupra, a fost prizonier de razboi in Vietnam. Asta se traduce printr-un prestigiu urias in SUA, unde ranile Vietnamului nici acum nu s-au inchis. Apoi McCain e o personalitate speciala in interiorul GOP. Nu e in niciun caz un hawk, mai mult decat atat, are o pozitie deosebita in partid. E o propunere interesanta pentru America, e tough on defence si national security dar merge pe ideea democrata a stabilizarii interne. A si dat semnale (eram in America, si i-am auzit un discurs) prin care sugera ca e deschis la o colaborare cu membrii democrati in interiorul administratiei sale.
    Ar mai fi multe de spus, dar Barack are multe de rezolvat „until fall” ca sa il poata invinge pe senatorul de Arizona. Evident, daca ar vota Europa&Orientul Mijlociu ar castiga fara discutie Obama. :)))

  10. Să nu confundăm totuşi segmentele demo din confruntarea Hillary- Obama, cu cele din confruntarea McCain-Obama. Acolo lucrurile stau puţin altfel. Problema blue collar se rezolvă oricum cu Richardson VP.
    Discuţia e foarte lungă şi ar merita făcută. Eu spun că analiza demo indică segmente care din capul locului îi sunt interzise lui McCain. Şi altele pentru care se vor bate. Despre asta vom mai vorbi. Sigur.
    Bune observaţii. Te mai aştept.

  11. Evident discutia poate fi defalcata, eu am incercat doar o creionare succinta a situatiei, conforma, evident, perceptiei mele 🙂
    Este clar ca populatia de culoare se va ralia in proportii uriase sub steagul lui Obama (cum s-a si intamplat in alegerile interne). Vestea proasta pentru democrati ar fi ca bazinul lor electoral este din start mai restrans, si daca ai tensiuni interne, si electori care „maraie” la adresa candidatului oficial, nu e foarte incurajator. Daca isi doresc sa invinga, este obligatoriu pentru democrati sa fie unitate in jurul lui Obama. Easier said than done. Nu detin adevaruri, dar strategia lui Barack de la Conferinta Democrata cred ca va fi esentiala pentru eventuala sa victorie.
    Ce trebuie sa inteleaga romanii care il sustin pe Obama este ca, paradoxal, pe noi ne-ar avantaja McCain. Ciudat, nu ?
    Dar exact asa stau lucrurile. Exceptionalismul american coroborat cu tendintele usoare de introvertire ale programului lui Barack, sunt oarecum nerealiste, cred eu. America nu mai poate invoca, nici macar in gluma, o politica fundamentata pe Doctrina Monroe (nimeni in his right mind nu o face !!!). „Splendida izolare” imaginata la nivel retoric de Obama e catchy dar nu este realista.
    Doctrina Bush si Doctrina Rumsfeld sunt pe termen scurt si mediu, esentiale pentru interesele SUA. Nimeni nu poate modifica politica americana … cu un zambet Colgate :))
    P.S.: Chiar il simpatizez pe Hussein :)) … aaa si multumesc pentru posibilitatea de exprimare

  12. Observaţiile se aplică şi la republicani. Ai lui Huckabee mârâie şi ei.
    Tendinţe de introvertire a programului ??? Ha?
    Doctrina Monroe e de mult depăşită. Acum vor lumea nu Americile.
    De doctrina Bush n-am auzit. :)))
    Liber la exprimare. Îţi recomand swamplandul- îl găseşti la blogroll. O să dai acolo şi de nişte analize demografice mai riguroase.

  13. Doctrina Bush (explicata la 1 iunie 2002 – discurs la absolvirea promotiei de la West Point):
    „For much of the last century, America’s defence relied on the Cold War doctrines of deterrence and containment. In some cases, those strategies still apply. But new threats also require new thinking. Deterrence – the promise of massive retaliation against nations – means nothing against shadowy terrorist networks with no nation or citizens to defend. Containment is not possible when unbalanced dictators with weapons of mass destruction can deliver those weapons on missiles or secretly provide them to terrorist allies. (…) Our security will require transforming the military you will lead – a military that must be ready to strike at a moment’s notice in any dark corner of the world. And our security will require all Americans to be forward-looking and resolute, to be ready for preemptive action when necessary to defend our liberty and to defend our lives.”
    Am noroc, am gasit citatul :)). Dupa cum observi se refera la actiuni preventive worldwide … does Afganistan ring a bell ? :)) Bush mai intai a pus-o in practica si apoi a teoretizat-o. Nah, mentalitate de texan :))

  14. cand vorbeam de introvertire ma refeream la politicile gen „America first”, ceea ce e oarecum simplist. Criza economica face minuni dar politica externa nu poate fi vazuta ca o „povara” a administratiei. Asta este, si Galerius a trebuit sa plece din Salonic sa se lupte pe malul Eufratului cu Partii (cand esti unicul stat cu interese globale, nu poti sa te faci ca ploua) :))

  15. LMAO
    Mişto… doctrină carevasăzică. Nu e Bush ci o reiterare a unei teorii mai vechi a self-containmentului, altoită pe trunchiul teoriei loviturii preventive… poveşti vechi.
    Simplist e. Altfel ăia nu te înţeleg. Totuşi nu confundăm sloganul cu politicile şi programul.
    Îţi mai spun o taină 14p de US$ Barilu’ cum crezi că mişcă voturile ?

  16. Eh, asta a fatalitate. Din cate stiu la urmatoarea intrunire G8 se va incerca un pic de „arm twisting” cu OPEC-ul, in vederea maririi productiei. Am inteles ca si US intentioneaza sa exploateze mai mult din propriile resurse. Beyond that, asta este situatia. Rezervele scad, cererea creste … seamana cu legea gravitatiei :)) Dar, e posibil sa se reflecte in voturile americanilor. Pana atunci, chibitam si noi de pe margine.
    Acestea fiind zise, iti urez o seara placuta, trebuie sa ma retrag. Voi reveni cu placere 🙂

  17. Preţul nu e umflat de producţia insuficentă. Vezi aici analizele şi diagramele (mai ales pe futures).
    http://www.oil-price.net/
    E speculaţie şi atât.
    Da. Asta a fost şmecheria. Au umflat preţul până la o limită greu de tolerat şi acum forajele în Alaska devin un rău acceptabil, dă-i în mama lor de ecologişti.
    O seară bună şi eşti mereu binevenit.

  18. ex-Khafre
    Uite domnul meu cate se schimbara de cand am vorbit ultima oara. Spre satisfactia mea, ai avut dreptate cu Obama. Eu eram mai temator atunci, dar pana la urma se facu. Intre timp a scazut si pretul la petrol da’ degeaba ca ne ia leasingu’ masinile. :))
    Seara buna iti urez si la mai multe posturi serioase, cum ii sta bine romanului sugubatz.

  19. Redevenind serios, apreciez scriitura si gandurile dar ar mai fi de tratat si cateva subiecte mai serioase, dincolo de guzgani si alte mamifere de punte. Oricum … iti urez un neaos Godspeed! si felicitari pentru victorii si … vroiam sa scriu succesuri dar e deja desuet 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...