AcasăOy-oy!Sindromul MMB

Sindromul MMB

Trăim într-un imens balamuc. Pentru că ţară cu greu se va mai putea numi. Iar popor de mult am încetat să ne mai numim. Ne-am transformat, încet – încet într-o anomie.

Ştefăneşti, Bucureşti, Sinteşti, Iepureşti. Acestea nu sunt boala, ci simptomele. Boala e una mult mai adâncă şi mai crâncenă. O boală care lasă sechele cumplite.

Priviţi unde am ajuns ! Priviţi-l pe preşedintele ţarii. Priviţi clasa politică. Priviţi străzile noastre, oraşele noastre, casele noastre. Casele noastre care au devenit show-room-uri pentru termopane şi arcade încărcate cu ipsoserie kitchoasă. Şi, în cele din urmă, haideţi să ne privim pe noi înşine. Şi dacă tot nu vedeţi simptomele acestei boli cumplite, atunci chiar nu mai e nimic de făcut.

Ştefăneşti, Iepureşti, Sinteşti, Bucureşti… vor mai veni şi altele. Reacţia „alegătorilor” de acolo e barbară, dezgustătoare, dar logică. Între clasa politică şi electorat s-a stabilit de multa vreme un status quo: timp de patru ani voi furaţi, vă faceţi de cap, dar o dată la patru ani ne sunteţi datori, ca din ce furaţi să ne cadorisiţi cu mici atenţii contra-vot. Şi anual cu zilele oraşului, comunei, satului. Adică Manele Mici Bere. Sindromul MMB.

Acum s-a încălcat consemnul. Unor alegători le-a fost refuzat MMB-ul. Care, întâmplător, era exprimat în nummerar. Echivalentul MMB în numerar. Iar acei alegători îşi cer dreptul.

În acelaşi timp, preşedintele ospiciului numit România e prins cu alte treburi. Sindromul MMB. Şi, printre altele, a ajuns la concluzia că ţara nu mai e pe placul lui aşa cum e. Aşa că musai să o preschimbe spre a fi pe gustul său.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Bravo Basescule! Sa se analizeze dom’le „regimul politic din Romania”, macar niste independenti sa arate ca ne indreptam spre dicatatura unui zanatec. Si sa se inceapa cu niste expertize psihologice care sa ii descalifice pe cei cu probleme la tartacutza din toate functiile de raspundere, inclusiv cea de presedinte. Asa am scapa de o gramada de maniaci si obsedati de putere si de bani.

  2. Sa presupunem (nu-i chiar SF) ca in turul 2 doctorul castiga cu o marja de 500 de voturi. Ei cam ce miting se organizeaza a doua zi si sub conducerea cui ? 🙂

  3. Întâi geografia, apoi demografia, Karakas

    @moshcalifar
    Îţi zic sigur. Nu a doua zi. Încă din timpul zilei alegerilor, dacă sondajele sună rău vor începe proteste, zbierete, urlete: fraudă, zeusul,madam udrea etc.

  4. De o jumătate de oră stau cu ochii în articolul tău. L-am citit şi re -re – re -recitit. Încerc să mă gândesc cam ce mi-aş dori eu de la viaţa pe care o duc în Românica. Cum aş vrea eu să fie. Încerc să-mi amintesc visele mele de acum câţiva ani. Nimic. Sunt îngrozită.Mi-au şters din minte imaginea frumosului despre viaţă.

  5. @ Alandra
    Încearcă altfel. Uită că e vorba de România. Imaginează-ţi o ţară a ta. Şi apoi adaugă români în ea şi vezi ce mai rămâne.

    @moshcalifar
    Canciton. Păi se ocupă zeus. N-ai văzut linkul?

  6. Luati-o incet si cu cap! Lasati dracu ‘ judetele! Propunem „euro”regiuni, pe placul lui ()ue: eurotransilvania, eurobanatul, eurooltenia, euromuntenia,eurodobrogea,euromoldova da sus, euromoldova da jos eurobucovina,euroharghitasicovasna.
    Multe tarisoare, multi presedinti, multe grupulete de interese, muuuuuulti banuuuuti publici! Romania, farimite mici, mici, mici! Muuuuulti prosti la urne! Chestia asta era si prin anii 50? Dar crezi ca mai exista oameni cu tinere de minte?
    Hi hi hi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...