AcasăOy-oy!Despre un sat românesc

Despre un sat românesc

Ieri după amiază eram cu ochiul pe Antena 3. De nişte săptămâni bune am căpătat deprinderea asta, să stau cu ochiul pe săptămâna de ştiri a prietenului Vlad Petreanu (Samuanu). Acolo o discuţie interesantă despre creativitatea publicitară cu insuficienţă de litium. Discuţia se limita la cretinismul manifestat în spoturile electorale. Dar nici cu cele din publicitatea de zi cu zi nu mi-ar fi ruşine.

După ce am (re)văzut acolo câteva nestemate mi-am dus intelectual mâna la falcă. Şi am aţipit. Că pe mine starea intelectuală mă oboseşte ca cititul pe Becali. Şi trezindu-mă am purces la meditat. De ce om fi noi românii aşa de aparte ? Şi iar am aţipit.

Azi, când m-am trezit, am dat peste stirea asta:

Sat in Romania: Primarul – hot, preotul si directoarea scolii – alcoolici

Oamenii din oraselul bihorean Sacuieni se plang ca primarul Gyurcsik Zoltan e un hot, iar preotul si directoarea scolii sunt alcoolici.

Locuitorii povestesc ca primarul este dator vandut peste tot: la stomatolog, la magazinul de piese auto, dar si la restaurant, informeaza Realitatea TV.

„Nici la stomatolog nu a platit pentru ca spunea ca el este primul om din Sacuieni, e Dumnezeu”, a spus o fosta colega a primarului, Emilia Redei. Mai mult, acesta ar fi vandut 160 de hectare de teren din comuna vecina, in momentul de fata acelasi pamant avand doua titluri de proprietate. Autoritatile au spus ca s-a declansat o ancheta penala in acest caz.

Primarul insa neaga acuzatiile. „Asta nu cred, am fost acuzat, am fost verificat, altceva nu comentez”, a declarat primarul Gyurcsik Zoltan.

In schimb, preotul rateaza inmormantarile pentru ca prefera sa predice mai mult in pivnita cu vinuri, fiind dispus chiar sa si dea cu sapa pentru un pahar-doua de bautura.

Iar despre directoarea scolii oamenii spun ca ii place la fel de mult alcoolul ca si parintelui. „Va spun in fata tuturor, asta e imposibilitate. Eu am divortat din cauza alcoolului”, a negat Eva Olah, directoarea scolii.

De primar au scapat ca nu l-au mai votat. Acum oamenii din Sacuieni si Cubulcut asteapta un semn din partea autoritatilor, poate scapa de emotii atunci cand au de inmormantat pe cineva si cine stie, s-ar putea ca si copiii lor sa aiba parte de educatie.

După asta m-am luminat ca bradul de fier al lui Videanu: păi, la aşa personaje spoturile alea merg ca ceapa la vinete. Dar stau într-o dungă şi mă gândesc: dom’le, fraieri ăia. Unu beţiv, altu’ hoţ… amatori. Ordinea corectă e: şeful beţiv, ca hoţii îi aduce el după aia. Am fost prea subtil ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. ” Nici la stomatolog nu a platit pentru ca spunea ca el este primul om din Sacuieni, e Dumnezeu ”
    Modeul Zeus naste prozelitism. Mi se pare corect, fiecare cu alegatorul lui.

  2. Prietene, asta e umanitatea, şi noi nu facem excepţie. În schimb noi avem ghinionul să fim contemporani cu o turmă de certopiteci care-şi zic jurnalişti şi teleaşti( orice-o fi însemnând asta!) şi care crede că musai trebuie să fim excepţia negativă a Planetei. Enunţul fiind dat, trebuie făcută demonstarţia zi de zi. Şi cum de fapte diverse nu ducem lipsă, suscesurile curg!
    Şi apoi, Vorba Moshului, de ce nu s-ar crede Dumnezeu? Păi ce, numai Băsescu are voie să se creadă Zeus?
    Cât despre ordinea de precădere( parcă aşa îi zice, nu?) contează şi puterea exemplului: dacă e doar beţiv, nu şi hoţ, hoţii nu-l urmează. De îmbătat se pot îmbăta şi singuri. De furat, doar în haită, că prada e greu de doborât. Concurenţa e mare!

  3. @ moshcalifar
    Ţară mică, dar plină de divinităţi.

    @Alandra
    Şi mie. După cine ?

    @ Constantin Gheorghe
    Suntem contemporani cu alte şase miliarde de oameni. De tot felul.Nu ştiu la cine vă referiţi când pomeniţi de jurnalişti…
    Ceea ce mi-a plăcut la emisiunea lui Vlad a fost evocarea relaxată, fără patimă ori răutate, a prostiilor cu damf electoral.
    În rest… nu va contrazic.

  4. Doamne fereşte! Şi oricum Vlad nu ar putea intra vreodată în turma cercopitecilor! Numai că ea există, e o realitate. Şi se măreşte, făcând din jurnalişti ca Vlad excepţii. Dar mă rog, ăsta o fi sensul evoluţiei. Poate că noi suntem dinozaurii şi incultura cercopitecilor cometa aia care a dus la dispariţia lor… Dracu ştie?!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...