AcasăOy-oy!Dragostea e ca o...

Dragostea e ca o floaaareeee

Dragostea e ca o floare. Cum apare … cum dispare. Frumoase şi pline de aleasă emoţie cuvinte. Şi cât de adevărate. Nimeni nu înţelegea mai bine asta ca Sonache. Iubise şi suferise. Se cunoscuseră în casa scării, la OTV, aşteptând să intre în emisie. Sonache venise acolo pentru a povesti despre drama cumplită prin care trece purceaua sa, violată săptămânal şi sălbatic de acel animal pe nume Alcatel, vecinul său care de ani de zile îi făcuse viaţa un coşmar. Ea fusese invitată pentru că era paranormală. După ce au stat câteva ore pe casa scării, au fost poftiţi de domnul Dan în anticamera studioului, unde rezemaţi de chiuvetă au făcut cunoştinţă.
– Sonache Erogenu – s-a prezentat el timid.
– Lambada – a şoptit ea roşind. Apoi cu voce dulce şi alintată a adăugat: paranormală.
În anticamera studioului era înghesuială mare aşa că nu şi-au putut vorbi prea mult. Aşteptându-şi rândul să intre în emisie, Lambada s-a hotărât să dea acolo, în bucătărie, (mă rog, anticamera studioului) o mână de ajutor la spălatul vaselor. În acelaşi timp Sonache, săritor, s-a oferit să dea el o fugă până la buticul de la parter să cumpere două sticle de “Izvorul minunilor”, că i se făcuse sete lu’ domnu’ Lazarus.
Sonache a intrat primul în emisie. Sunau telefoanele şi curgeau lacrimile şi semeseurile. Plângea domnu’ Dan Nicinuştiţicepierdeţi. Plângea Sonache Erogenu. Plângea şi Lambada. Doar acasă, în cocina din spate Amelia, purceaua nu plângea, lăsându-se stăpânită de un erotism decadent în compania acelui odios Alcatel.
Apoi a intrat Lambada. O văzuse într-una din viziuni pe Elodia. Era îmbrăcată în cămaşă de noapte roz şi fuma pipă. Hăhăia mereu şi spunea cu glas răguşit “Să trăiţi bine!”. Doamna Minerva a interpretat imediat viziunea. Iar domnul Lazarus a demonstrat că ăsta era încă un argument în favoarea teoriilor sale. Apoi Lambada a intrat în transă live, în studio, şi în reluare pe DDD-Tv.
Şi a avut o nouă viziune. Elodia vorbea prin gura ei. Spunea:
“Mesaj la toţi oamenii care urmăreşte această emisiune. Eu nu sunt moartă, nici decedată ci asasinată de acel criminal care l-aţi văzut cu toţi”.
– Aha! – a exclamat domnul Lazarus.
– Aha! – au exclamat toţi din studio.
Au fost multe apeluri în direct şi mesaje de la alegători.
Telspectatori. Pardon.
După emisiune Sonache s-a oferit să o conducă acasă.
Au luat un taxi pe care l-au plătit pe din două. În faţa scării el a vrut să o sărute.
– Nu! – i-a spus ea. A oftat adânc şi a adăugat:
– Şi eu te iubesc.
Aceste sentimente ale mele e profunde şi nu vreau ca să sufăr.
– Dar, vai – a exclamat el – cum aş putea…
– Nu! – l-a oprit din nou ea – nu spune nimic. Cuvintele e de prisos. Dragostea noastră e mai presus decât aceste cuvinte căci este pură şi autentică.
– Într-adevăr – a recunoscut Sonache Erogenu.
– Dar nu vreau să mă înţelegi greşit. Iubirea care o avem vreau să fiu sigură că nu este carnală. Că mă iubeşti pentru sufletul meu. Şi oricum eu nu mă pretez aşa cu necunoscuţi din prima seară.
– Sigur, nici eu – s-a bâlbâit el. Iubirea noastră şi sentimentele care ţi le port e prea pure ca să le stricăm cu nişte sex care să-l facem la tine în garsonieră.
– Dar, vai, nu este garsonieră!
Este cu două camere decomandate şi locuiesc doar cu mama.
– Vezi? – s-a grăbit el să spună. Cu atât mai mult! Nu vom întina aceste sentimente înălţătoare. Eu nu sunt un Ciucă oarecare! Iubirea mea e ca o floare…
Au mai discutat aşa ceva vreme. Apoi ea l-a sărutat pe obraz şi a intrat în scara blocului. El a rămas ceva vreme urmărind-o cu privirea. Apoi oftând adânc, a dat să plece. Inima îi era plină de iubire şi etc.
După ce a dat colţul blocului Lambadei, iubirea sa, a observat o umbră care se ţinea grăbită după el. Inima i s-a făcut mică, golindu-se de iubire şi umplându-se de spaimă.
– Băi, bulangiule! – a rostit umbra cu o voce cavernoasă.
– Poftim? – a îngăimat tremurând Erogenu.
– Nu pofti că ţi se apleacă!
– Ce doreşti? Cine eşti?
– Cine sunt? Eu sunt ăla care i-o trage lu’Lambada futu-ţi morţii mă-tii!
Ce cauţi, mă, la femeia mea?
– Vai, dar este o eroare ca în acele emisiuni de la Prima: trădaţi în dragoste care…
– Da’ dacă îţi sparg eu ţie mecla aia de bulangiu?
O mână fermă şi mirosind a benzină i se înfipse în gât lui Sonache. Psihicul său, dar mai ales fizicul său resimţeau dureros acea brutală strângere de grumaz.
– Ştiţi… cred că…
– Dispari, futu-ţi gâtu’ mă-tii! Şi dacă te mai prind la femeia mea te sparg! Te tai bucăţi, mă cac pe tine şi te mănânc, băi bulangiule! – a zbierat, cuprinsă de furie, umbra. Apoi i-a dat un şut în fund şi i-a dat drumul.
Sonache Erogenu alerga în noapte plângând şi cântând cu voce pierită: “Dragostea e ca o flo-aaa-aaareee …”. Apoi a pus mâna pe celular şi l-a sunat pe domnul Dan. Diseară va merge iar la OTV să povestească drama sa.
În acelaşi timp, în cocină, Amelia şi Alcatel continuau să se iubească.

P.S. Ciupico a făcut ce a făcut şi a găsit o fotografie cu Amelia şi Alcatel. Iată tânărul cuplu, pornit spre mall.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

52 Comments

  1. Păi, pe scroafă n-o chema Amelia. Asta e ficţiune. Necesară. Pentru că era minoră. Restul ar putea fi realitate.
    Alcatel îşi trage numele de la nişte evenimente de la cârciuma lui Talibanu.

  2. Dar s-a scos Alcatel din evenimentul brun-roscat. Il pune afis diaconesc pentru o noua emisiune; la be unu , din dragoste, cu final neasteptat. pe post de nas, Ooootv, diaconescu si restul.
    Nu e de neglizat fina Amelie.

  3. Nicolita joaca dupa cum i se canta. Canta aia mai bine, isi indreapta dosul catre ei. Trebuie sa arate romanilor ce joc de glezne are.Eu ma astept sa joace
    pe ritmuri de merseilleza.

  4. Corect, aka.
    Deci, Bănele, fii atent la Mordechai. Bănel, puiuţ, deci Lobi e de la Dinamo, dar aici e d’ai noştri, da ? Deci, Bănele, unde vezi Lobi, nu tragi. Hai că e complicat. Bănel, când vezi că mingea vine spre tine, o iei la fugă. Te fereşti de ea. Şi rămâi cu un cuc şi o viaţă.

  5. @aka
    Hai că răi suntem. Şi dacă diseară ne scoate Bănel din căcat ? Hahahahaha, glumeam. Lobo e fumător, deci agreabil.

    @ mosgcalifar
    Zi-i, măăăăă !

    @ prodan
    Nu-s. Da’ mi-e bine aşa.

  6. Au aparut profetii. Mutu da 2-3 goluri, Banel da pasa de gol. Stiam eu ca m-am nascut pe meleaguri cu energii pozitive.
    Daca Banel ne scoate, fericit va fi. Va creste numarul celor de-aceeasi culoare cu el.

  7. Eu ziceam doar de …rahat, nu de bronzul natural. Chinul la mine e mare, de 4-5 ani ma stradui sa arat ca el.N-ai inteles ca e vorba de invidie ?:D

  8. Asta era ideea. Sper ca baietii sa fi luat si cursuri de actorie, ca de canto au luat.
    tata Piti nu vrea sa ne spuna jucatorii. Adica jucam sub semnul anonimatului. Surprize mari, mon cher. De-abia astept.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...