Acasăimprastiati-va!Organul onoarei nereperate

Organul onoarei nereperate

Citesc o chestie la Ioska Buble. Despre distinsa jurnalistă Corina Drăgotescu. ( o lăsăm aşa, „distinsă”, ca să ne iasă gentlemaneala). Care distinsă ( am explicat, da ?) obţine de la ceneaci, pentru postul unde prestează, una bucată mustrare. Hai să vedem faza că altfel vorbim sub apă. Deci distinsa articulează următorul panseu, chiar pe postul vântului:

„atunci când mă aflu în spaţiul privat, mă gândesc la preşedintele Traian Băsescu ca la „un marinar chior de beat, care a greşit uşa””

Pentru asta CNA îi dă, la ofertă, una bucată mustrare confecţionată manual de măeştri artizani.

De aici se nasc nişte întrebări ( ne dăm seama că sunt întrebări privind semnul „?” de la sfărşitul fiecăreia):

1- CNA este o insituţie ocupată cu apărarea onoarei prezidenţiale nereperate ? Pentru asta îi plătim ?

2- Ce a deranjat la ceneaci ? Că distinsa gândeşte aşa ?

3 – Sau că distinsa spune ce gândeşte ?

4- Dacă distinsa gândeşte aşa de ce atunci, în varii ocaziii, simte nevoia ireprimabilă de a executa sărutul rectal tradiţional ?  Sau, ca tot românul imparţial, simte damf de schimbare şi se reorientează oportun ?

Mai era ceva ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. Un rug ca pentru vrajitoreli sau tragerea in teapa care -inevitabil – urmeaza. Da’ pupincuristul nu se lecuieste, ii este in gene, actiune „anus”.

  2. si, pentru ca Traian Basescu nu venea de niciunde, si nu avea nici o treaba pe la Otopeni, Corina a ratat sansa de a deveni la fel de celebra ca amicul nostru tonomat Victor…
    In rest, DA DA DA DA

  3. Protestez cu manie proletara si cer arderea pe rug a asa-zisei ziariste dintr-o anumita parte a presei. Huo.
    Merge si trasa pe roata ca e benzina scumpa.
    Sau sa scrie niste ode de reparatie morala, Vreo 2000.

  4. Cazul prea-deontoloagei (suna bine) e simplu. Pai nu i-a urat de sanatate mult stimatul ? Na ca poseda, de aici deducem ca a fost sincera intotdeauna ( asa suna urarea marinareasca)
    Deci si acum e sincera.Mama mia ce logica de aur posed inainte de cafea…

  5. hmmm… am si io o micuta curiozitate.

    pe „tonomatii” lui Base i-am auzit cu diverse ocazii zicand „Base a gresit aici, sau dincolo” (daca vreti dau si exemple concrete). Inclusiv madama comentata azi.

    astept cu muuuuuuuuuuuuuuuulta nerabdare ca aud vr-un ciutac, cristoi sau laptopucuom zicand, o singura data, pe orice subiect:
    „uite, aici Base are dreptate”.

    astia is in stare ca, daca Base se uita la soare, si zice ca e zi, sa urle in gura mare:
    „uite cum vrea sa ne prosteasca dictatoru, nu e clar ca e noapte?? basescule, esti un nebun, bah jegosule, du-te la Socola”.

    deci ramane cum am stabilit?? sa ma anuntati si pe mine cand tonomatii de partea ailalta a gardului ii dau dreptate o singura data, pe orice tema, lu Base.

    ca preferinta pur personala, intre tonomatii care pupa, dar din cand in cand mai trag si cate un sut curului respectiv, si tonomatii care fac spume la gura 200% din timp, zbierand „Lupuuuuu baaaah!!”, mie imi sunt mai simpatici aia din prima categorie.

    dupa cum am zis, chestie de gust.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...