Ăsta e

El e. Minunatul. Carpato-danubianus maximus. The. El însuşi. Eternul şi fascinantul. Eşantionul reprezentativ. Brandul de ţară promovat moka în pauza meciului. Ce aveam cu virginiştii britanici care ne caterinceau în clipul ăla ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

39 Comments

  1. Maximus e potent (madame Prigoana dixit) Credem ca se afla acolo la agatat vreo elvetienca. Din nefericire aia din reclama Milka era ocupata cu un bull cantonal. Ghinion.

  2. In orasul (german ) in care locuiesc a aparut , acum 3-4 zile , o gasca de rromi compusa din : 3 rromice ( din care una cu un puradel in bratze ) 3 frati ai celui din imagine plus un sef mai in varsta. Cele trei plus seful au ocupat patru intersectii , stau in genunchi cu un pahar de plastic in mana si zic ca in RO sunt persecutati politic. Cum in oras sosesc zilnic peste 2000 de turisti reclama pentru RO e ” garantata 100% „. Cei trei ” slabuti ” stau de paza si cand ” lucratoarele ” au facut ceva euroi se prezita sa adune incasarile. Asta e brandul Romaniei de aici.

  3. Cu adevarat reprezentativ….. (seamana cu DiCaprio, ca nici ala nu prea are par pe piept…)
    N-o fi strins omu la semafor suficienti euroi pt un tricou…..
    Oricum ma bucur ca vad pe unul ca are burta mai mare ca mine 😀

  4. @ Klaus Steinberg
    Ok. Corect, sunt lucruri care se întâmplă. Şi din păcate nu ştim cum să spălăm ruşinea asta sau măcar să o acoperim cu lucruri remarcabile, care de bunăseamă, se întâmplă şi la noi.
    Dar şi tipul ăsta de judecăţi e pripit. Că dacă şi noi am decide iute că nu ştiu care e popor de pedofili pentru că pe aici au ajuns nişte din ăştia. Apoi îmi aduc aminte că în Hamburg mă agasase acum vreo 12 ani un puşti neamţ şi foarte arian, drogat ţăndări care mă ţinea în zwei mark până la uşa hotelului.
    Sau că prin Freiburg ( oraş frumos şi tare liniştit) alţi arieni făra păr pe cap, dar cu multe tatuaje şi salut cu mâna ridicată tocau cu bătaia un băiat de 12-13 ani, pentru că bietul copil era puţin turc…
    Deci…
    Noi ne asumăm uscăturile. Să o facă şi alţii.

    @moshu49
    Nu cunosc. Nu-s geambaş de gloabe din astea 🙂

    @mihnea
    Îmi flatezi televizorul. Al meu e dat cel mult pe mute.

  5. Arsulici, am exagerat şi eu. E reprezentativ pentru o categorie, nu pentru un popor.
    Şi apropos de discuţia de aseară. M-a amuzat să văd că arsulici nu suportă incendierile- fie ele şi inexistente.
    Mi-am amintit de o chestie de acum mulţi ani. O trupă rock a unor prieteni. Sunetistul lor se numea Sorin Urzică. L-au trecut pe afiş. Dar un idiot a decis să îl treacă doar cu iniţiala prenumelui. Şi aşa scria pe afiş:
    Sunet: S.URZICĂ

  6. Nu te-ai prins de ce e dezbracat ? Tipu’ are bun simt si o crestere aleasa. Stie ca lantul nu da bine pe tricou, asa ca….jos cu el !
    Si mai am o explicatie; galben peste galben…ntz. Nu iesea in evidenta decat pe pielea lui usor bronzata.

  7. Cred că prima dată trebuie să stabilim exact ce înseamnă respectabil şi frumos, ca să ştim unde ne încadrăm, doamnele şi domnii deopotrivă 😉 Poate că insul din imagine chiar este aşa, la el acasă, la Ştefăneşti.

  8. @ alexandru petria
    S-a priceput aluzia fină. Dar nu mă entuziasmează niciodată remarcile cu aluzii la rasă.

    @ Gabriela Savitsky
    Aşa o fi. Că ai noştri nu-s aşa.

    @satmareanca
    Eu nu ştiu ce înseamnă respectabil.

    @karakas
    E prototipu’ sau arhetipu’.

    @ina
    Ca să ne apărăm de evidenţe.

    @Alandra
    L’ombelico.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...