După un iute năduf, prietenul Constantin Gheorghe execută o la fel de iute Mea culpa. Mare lucru să realizezi ca poţi greşi. Şi mai mare să o recunoşti atunci când o faci.
Din mea culpa asta m-am ales cu lectura unui interviu extrem de interesant. Pe care interviu vi-l propun şi vouă. Cu plăcută surprindere şi bucurie. Şi întrebându-mă: de ce nu se sunt şi astfel de oameni spre votare ? Deci Alexandru Bălăşescu. Şi o scurtă ilustrare din finalul interviului. Mulţam, Karakas.
„Am avut surpriza neplacuta sa constat perpetuarea aceluiasi discurs al dihotomiei stanga- dreapta, inteleasa ca totalitarism-comunism versus capitalism-liberal bun, care se aplica nediscriminat. Am intalnit in 2003 forme de cenzura pe aceasta tema din partea unor reviste la care nu ma asteptam.
Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa… combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile.”
Excelent material. Cred ca sunt multi asemenea oameni inteligenti si cu experienta, dar nu sunt doriti de regimul de cefalopozi de la noi. Ce sa caute un asemenea intelectual fin in echipa de lingai a lui Basexu? Aici antropologul a spus foarte corect:
„Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa… combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile. „
Acum recitesc interviul. A doua oara. A treia citire deci. Şi mă întreb dacă suntem normali la cap. Mulţumesc prietenului Ctin. Gh. pentru această plăcută revelaţie.
Plăcerea a fost şi a mea! Sincer îmi pare rău că l-am judecat pripit! L-am văzut cu Păunescu şi cu o tipă, cred că reprezenta lădoiul în România, la Realitatea TV, şi mi-a plăcut poziţia lor. E drept că, în dulcele stil românesc, noi comunicăm doar atunci când realitatea ne pune pistolul la tâmplă. Până atunci căscăm gura şi prindem muşte!
Trăim vremuri bezmetice. Şi ne lăsăm modelaţi de ele.
Măcar mai comunicăm. Cum-necum.
Interesant.. De multe ori judecam pripit oamenii, asa ca nu pot sa decat sa admir oamenii care recunosc cand se inseala. Din nou, numai bine tuturor si o seara frumoasa.
Mordechai, am citit cu interes, ca de obicei, postarile tale inspirate si imi pare rau ca in ultimele zile nu prea am avut timp sa comentez.
în mod normal eu cred ca orice român ( universitar si nu numai) ce traieste si munceste afara de ceva ani, gîndeste si vede lucrurile ca el . sau ar trebui. sunt lucruri de bun simt si comune. sunt multe din ce spune cu care nu sunt deacord dar pot banui ca îsi practica meseria si cînd respira. e un defect ce vine din prea multa pregatire pentru a face lucrurile bine.
si totusi plecînd de la champs elyzée si cîteva personalitati generalizeaza un pic cam mult.
problema e ca am ajuns ca lucrurile de bun simt sa ni se para extraordinare. si asta e trist.
cît în ceea ce priveste pe persi si politica americana si aici cine a frecventat medii universitare si luat a luat stirile si din alta parte decît CNN cunoaste despre ce e vorba.
Aproape fara sa ne dam seama am intrat cu totii in aceasta subcultura politica, in acest maniheism de mahala, sau poate si mai rau, suntem manipulati in functie de interese care nu ne aduc nici un beneficiu, nici material , nici spiritual. Ma dispera mizeria procedurilor politice, inconsistenta relatiilor umane, uratenia vietii romanesti. Ceea ce ma doare insa mai mult decat orice este faptul ca a disparut idealul, atat din viata noastra ca indivizi, cat si idealul national. Un ideal comun ii face pe oameni sa gaseasca noi modalitati si cai de comunicare, in timp ce lipsa acestuia ii face sa fie din ce in ce mai dezbinati, pana cand intra intr-o stare de apatie, ca o coma a fiintei.
Asta cred ca trebuie sa refacem noi, romanii: idealul nostru comun, idealul national!
Mai baga si tu cativa carbuni pe teava ca te stiu ca te stii… 🙂
„Vis-a-vis de noul acces de autoritarism a presedintelui Basescu (lista de „ziaristi neaveniti” publicata in Cotidianul) un mic comentariu… http://sorinplaton.wordpress.com/2008/06/13/spre-autocratie-in-romania/ „
@ Corina Cretu
Mulţumesc frumos. Aşa ziceam şi eu.
@ciupico
E un punct de vedere.
@ Maria Barbu
Nu de idealuri avem nevoie, Mărie. Ci de ţeluri. Diavolul se ascunde în nuanţe.
Mordechai, teluri avem. ca stea-s scopurile, dar cred ca atunci cand tu spui tel spui scop+ideal, ceea ce ma face sa cred ca sutem totusi pe aceeasi lungime de unda!
Nu. Spun ţel. Pentru un ţel lupţi, arzi. Idealul presupune mai degrabă o atitudine contemplativă. Cum spuneam… nuanţele…
Trebuie sa recunosc ca ai dreptate, Mordechai. Inseamna ca e o succesiune de tipiul: scop-TEL-ideal.
Păi da !