AcasăRabbi ziceAm citit şi va...

Am citit şi va dau mai departe

După un iute năduf, prietenul Constantin Gheorghe execută o la fel de iute Mea culpa. Mare lucru să realizezi ca poţi greşi. Şi mai mare să o recunoşti atunci când o faci.

Din mea culpa asta m-am ales cu lectura unui interviu extrem de interesant. Pe care interviu vi-l propun şi vouă. Cu plăcută surprindere şi bucurie. Şi întrebându-mă: de ce nu se sunt şi astfel de oameni spre votare ? Deci Alexandru Bălăşescu. Şi o scurtă ilustrare din finalul interviului. Mulţam, Karakas.

Am avut surpriza neplacuta sa constat perpetuarea aceluiasi discurs al dihotomiei stanga- dreapta, inteleasa ca totalitarism-comunism versus capitalism-liberal bun, care se aplica nediscriminat. Am intalnit in 2003 forme de cenzura pe aceasta tema din partea unor reviste la care nu ma asteptam.

Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa… combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile.”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Excelent material. Cred ca sunt multi asemenea oameni inteligenti si cu experienta, dar nu sunt doriti de regimul de cefalopozi de la noi. Ce sa caute un asemenea intelectual fin in echipa de lingai a lui Basexu? Aici antropologul a spus foarte corect:

    „Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa… combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile. „

  2. Plăcerea a fost şi a mea! Sincer îmi pare rău că l-am judecat pripit! L-am văzut cu Păunescu şi cu o tipă, cred că reprezenta lădoiul în România, la Realitatea TV, şi mi-a plăcut poziţia lor. E drept că, în dulcele stil românesc, noi comunicăm doar atunci când realitatea ne pune pistolul la tâmplă. Până atunci căscăm gura şi prindem muşte!

  3. Interesant.. De multe ori judecam pripit oamenii, asa ca nu pot sa decat sa admir oamenii care recunosc cand se inseala. Din nou, numai bine tuturor si o seara frumoasa.
    Mordechai, am citit cu interes, ca de obicei, postarile tale inspirate si imi pare rau ca in ultimele zile nu prea am avut timp sa comentez.

  4. în mod normal eu cred ca orice român ( universitar si nu numai) ce traieste si munceste afara de ceva ani, gîndeste si vede lucrurile ca el . sau ar trebui. sunt lucruri de bun simt si comune. sunt multe din ce spune cu care nu sunt deacord dar pot banui ca îsi practica meseria si cînd respira. e un defect ce vine din prea multa pregatire pentru a face lucrurile bine.
    si totusi plecînd de la champs elyzée si cîteva personalitati generalizeaza un pic cam mult.
    problema e ca am ajuns ca lucrurile de bun simt sa ni se para extraordinare. si asta e trist.
    cît în ceea ce priveste pe persi si politica americana si aici cine a frecventat medii universitare si luat a luat stirile si din alta parte decît CNN cunoaste despre ce e vorba.

  5. Aproape fara sa ne dam seama am intrat cu totii in aceasta subcultura politica, in acest maniheism de mahala, sau poate si mai rau, suntem manipulati in functie de interese care nu ne aduc nici un beneficiu, nici material , nici spiritual. Ma dispera mizeria procedurilor politice, inconsistenta relatiilor umane, uratenia vietii romanesti. Ceea ce ma doare insa mai mult decat orice este faptul ca a disparut idealul, atat din viata noastra ca indivizi, cat si idealul national. Un ideal comun ii face pe oameni sa gaseasca noi modalitati si cai de comunicare, in timp ce lipsa acestuia ii face sa fie din ce in ce mai dezbinati, pana cand intra intr-o stare de apatie, ca o coma a fiintei.
    Asta cred ca trebuie sa refacem noi, romanii: idealul nostru comun, idealul national!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....