AcasăUncategorizedNu mai furaţi, bă...

Nu mai furaţi, bă !

Aseară m-am uitat la PRO Tv. Pentru prima dată, cred, anul ăsta. Nu consum filme cu pumni, pistoale, femei goale. Nici manelogie superioară aşa că postul cu pricina nu mă prea interesează.

Cum spuneam: aseară PRO Tv a găzduit ” Marea finală ” bla- bla. Adică ultimul meci Blaga – Oprescu. Formatul manelistic nu m-a surprins. E specific postului. M-a surprins însă organizarea dezbaterii. De o lună şi jumătate PRO Tv-ul a fost imun la campania electorală. Până la emisiunea de aseară, pur şi simplu, televiziunea cu pricina a trăit într-un alt spaţiu, în care nu e nici durere, nici campanie electorală. Lucru oarecum respectabil.

M-a surprins zelul acesta grăbit cu care în exact ultima seară a campaniei electorale s-a găsit şi televiziunea cu pricina interesată de circul electoral. După ce am văzut şi emisiunea propriu-zisă, mirarea cu pricina mi s-a uscat ca mucii pe plita încinsă.

Cum spuneam, format imbecil, manelistic, deloc surprinzător. Asta e una. Adăugăm tendenţiozitatea evidentă a moderatorului şi realizatorilor şi, deodată, bruscul interes pentru campania electorală devine explicabil. Notez la întâmplare nişte mici amănunte care pot scăpa ochiului neantrenat. Chestii fundamentale în manualul de manipulare.

– Moderatorul s-a adresat, „din greşeală” ( a greşi e omeneşte ) , lui Blaga cu apelativul „domnule primar”, de cel puţin patru ori. Cu Oprescu nu a greşit niciodată.

– În cel puţin două ocazii moderatorul şi-a exprimat, deloc voalat, preferinţa pentru un anumit candidat.

– Extrasele din spusele celor doi candidaţi, afişate pe burtieră, sunt din nou exemple de manual: la Blaga extrasele erau pozitive „voi face şi voi drege „. La Oprescu erau defensive, de genul ” nu am afirmat că voi face…”

– Hârjoneala moderatorului, făţişă şi extrem de insistentă cu susţinătorii unuia dintre candidaţi ( chiar dacă într-un anumit moment, poate justificată) a fost un alt moment interesant.În compensare atitudinea faţă de ceilalţi susţinători fiind una servilă şi extrem de apreciativă.

– La momentul de final, când celor doi candidaţi li se cere să îşi asume în scris un angajament cu dată certă ( chestie de enorm prost gust şi de o mare stupizenie, tipică pentru televiziunea respectivă) citind angajamentul lui Oprescu, moderatorul simte nevoia de a marca atât verbal cât şi prin mimică neîncrederea în acel angajament: „Chiar credeţi că veţi reuşi să… ? ” Urmată de „Mda. Mă rog”. Cu mimica de rigoare. La momentul în care Blaga este invitat să semneze acelaşi angajament, mimica devine apreciativă, iar expresia verbală adecvată.

etc. etc.

Sunt de acord, unui ochi neantrenat multe din detaliile jegoase i-ar fi putut scăpa. Dar ele au existat. Şi nu e de mirare. Brusca mobilizare protevistă avea ca scop nu campania electorală în sine. Ci promovarea candidatului mai disperat.

Duminică o să vedem cum stăm. Atât spun: Nu mai furaţi, bă !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

33 Comments

  1. Si cu toate astea, Oprescu l-a cam calcat in picioare pe dl Blaga. In unele momente „Cristi” era desfigurat 🙂
    Nici eu n-am observat toate amanuntele, dar am sesizat ca „subtil” toata prezenta lui Tabara era in favoarea lui Blaga. Pentru mine care stiam despre ce e vorba n-a fost semnificativ, dar poate pe cineva fara legatura l-a putut influenta. Treaba aia cu „eu zic” sau „eu prefer” a fost intr-adevar magarie.
    Mortala si galeria lui Oprescu (sper sa ni arate la fel si staff-ul lui…), si zau daca nu cred ca dl popa de inchiriat a cam sfeclit-o la acel capitol (opinia profesionistilor ?)

  2. Răspopitu’ mi-era mai simpatic cînd găzduia Parte de carte. Sau chiar cînd halea din bucatele lui Radu Anton Roman, răposatul şi regretatul. Au făcut în schimb aceeaşi figură şi în „joia mare” dinaintea lui 1 iunie. Cu aceleaşi „tendenţii”, ale aceluiaşi moderator din aceeaşi tabără. 😉

  3. Tabara nu a facut decat sa respecte indicatiile primite de la regizor.Sa zicem mersi, putea fi si mai rau. Numai ca lui Oprescu ii trebuie neaparat un procent de 60 %, altfel i se aplica cu succes programul ” apostolii „. Programul asta e un soft care lucraza in felul urmator:
    sa zicem ca avem:
    Oprescu – 56 voturi
    Blaga -44 voturi.
    Programul ii va lua lui Oprescu 7 voturi ( 56 x12 %)
    si le va da lui Blaga
    si vom avea: Oprescu 49 voturi
    Blaga 51 voturi
    Rezultatul de 49-51 va fi anuntzat si de exitpoluri.
    Simplu si eficient.

  4. Ti-am mai spus ca-s naiv, da? Ti-am mai spus chestia cu „nu pot ei fura cat putem noi vota”, nu-i asa? Asa ca, ma voi duce la vot.

    @Klaus Steinberg
    Nu prea mai tine figura. A tinut exact atunci cand a trebuit, dar dupa cum ai putut auzi, de data asta s-au facut si copii dupa procesele verbale din sectiile de votare.

  5. @ pacos
    Toţi avem naivităţile noastre. În privinţa asta eu m-am mărturisit de mult. Aşa că… vorba lui rabbi: om vedea !

    @ alexandru petria
    La cazul ăsta nici nu trebuia cine ştie ce ochi.

  6. Prietene Mordechai, Sârbu joacă acum cu manta. Favorizându-l pe Blaga, îl ajută pe Geoană. Că sunt mai mult sau mai puţin cumetri. Şi dacă Oprescu va câştiga, va fi vai de pielea lui Geoană! Mişto colivă a tămâiat popa Tabără!

  7. pe tabara n’am sa’l uit cînd mînca la ora 9 dimineata un bors cu hribi facut de Radu Anton Roman. si i’a mai servit un pahar de ala negru si gros , ca intrase tabara în fibrilatie. asta îmi aduce aminte de o imagine ( absolut cinematografica) de la un parastas , unde popa cu o mîna se tinea de barba si cu cealata conducea un liguroi spre gura, juma grasime de gîsca leseasca în care disperata lupta pentru salvare o musca esuata în urma unui act sexual ratat.

  8. Am observat toate astea dar nu m-am enervat pentru ca speram sa le mai observe si altii. Daca Blaga nu ar fi avut o mana de ajutor(de la Pro) ar fi fost complet sters. El si restul politrucilor din PD-L.
    Oprescu a fost doctor in comunicare si la momentul cu interviul, si la cel cu taximetristii, si in alte ocazii in timpul emisiunii.
    Iar sustinatorii lui au fost macar ceva mai vii decat mortaciunile PD-L care isi arogau o singura calitate:”noi suntem seriosi. noi facem, nu vorbim”. Mie mi-au adus aminte de celebrul: „Noi muncim, nu gandim”.Uitand ca de cele mai multe ori „seriozitatea” declarata e ceea ce inlocuieste de fapt ideile, imaginatia, spiritul liber, comunicarea, atat de necesare unui viitor primar.

  9. Precum vezi au mai băgat şi alţii de seamă.
    Prestaţia doctorului a fost ok. Nu lipsită, totuşi, de scăpări.
    Cât despre armata pedelică… eu remarc doar că europarlamentarii pedelici ard gazul pe aici non-stop. Nu la Bruxelles aveau ei treabă ? Întreb şi eu: Stolojan a ajuns de măcar trei ori la Bruxelles de la alegeri încoa’ ?

  10. Pai cativa dintre ei au si candidat. Cum ar fi tanti aia…Maria Petre, actual europarlamentar fosta sefa de cadre comunista. A candidat parca la Slobozia. Si mai sunt inca vreo doi. Tot aici e mai bine..Acolo ce sa fure? (apropo de tema ta 🙂 )

  11. Cea mai cistigata sint eu, ca nu am vazut asa halal de emisiune moderata de Nutzi-spaima-prostitutii-Tabara! Dar ce e cu du-te-vino asta de la DNA?

  12. sper sa auda si liberalii de la Monitorul Oficial indemnul tau la „Nu mai furati, ba!”.

    ca sa vezi dracia dracu, acu le ies lipsa fo 16.000 de buletine de vot pt turul 2.

    sigur, e doar o coincidenta, la fel cu alea tiparite in plus la primul tur.

    cum, necum, se pare ca PNL si aliatii dansilor au musai nevoie de cca 16.000 buletine de vot la fiecare tur de scrutin. is las pe altii sa gaseasca o explicatie la intrebarea „de ce?”.

  13. Să vorbeşti despre banii cheltuiţi de Oprescu în campanie, dar să îl susţii orbeşte pe Blaga e deja panaramă curată. Cei care locuiesc în Bucureşti pot vedea din doi în doi metri cine şi ce bani cheltuieşte. Şi de ce au plătit ei, bucureştenii, 18 milioane despăgubiri lui Constanda. O să vorbim noi despre asta.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...