Acasăimprastiati-va!A treia zi după

A treia zi după

Acum că trecură alegerile începe zavera. Balamucul. Ia să o luăm pe răboj:

– Liberalii se laudă că au cel mai bun rezultat al lor din ’90 încoace. Dar la ei succesurile se sărbătoresc într-un mod aparte. Aşa că Tăriceanu vrea beliri de lideri de organizaţii. Intransigent tare. Are el o problemă cu Orban. De ce oare ? Orban o fi făcut din calaboşi ministru al agriculturii ?

– La pedelici tot victorie. Toţi sunt victorioşi, unde te întorci numai succesuri. Aşa că şi pedelicii se consideră învingători. Şi argumentează prin raportare la 2004. Ceea ce contabiliceşte poate părea un succes. Şi aici succesuri. Mai ales aici. Dar editate. Aşa că şi aici se lasă cu beliri. Şi cu zeus beat mangă urlând la ei. Mai ales la Videanu- Bordurică şi Negoiţă primarul minune. Urmează şi aici beliri şi migraţii. Da’ succesuri.

– La pesedei Geoană s-a trezit şi el duminică vorbind. Că şi el avea succesuri multe în portofel. Ce legătură avea el cu victoria lui Oprescu ? N-are. Da’ el are altceva. Şi e gros. Evident şi pesedeii succesuri căcălău. Şi tot evident încep şi aici belirile.

Acum dintre toţi cel mai mare exerciţiu de tupeu e al pesedeilor care s-au dus buluc în spatele lui Oprescu să îi tragă şi pe ei nenea pozaru’ în poză la victorie. Pesedeii. Adică partidul lui „Onţanu votează cu Blaga”. Al lui Vanghelie ” eu nu îl sprijin pe Oprescu”. Al lui Diaconescu „nu îl susţin pe Oprescu”. Acum îi vezi flturând din mânuţele grăsuţe a victorie. Tropăind şi grohăind triumfători.

Băsescu pomenea la un moment dat de blaturi în campania electorală. Sintagmă imbecilă, dar asta nu mai surprinde. Cum, se pare, nu mai surprinde să il vezi mangă la volan. Şi prezidând şedinţele de partid etc. Dar să revin la prostia cu blaturile. Acum o putem spune: a existat un blat. Unul greţos. Jegos. La sectorul 5. Iar nominalizarea lui Bodu ca şi contracandidat al lui Vanghelie a fost culmea blatului jegos. Cred că e inutil să mai explic ce şi cum. Dar blatul ăla n-a deranjat pe nimeni.

Acum urmează tarantela, răfuielile, circul şi încăierarile în partide. Moment care nu avantajazează pe nimeni. Doar pe Traian Băsescu. Iar acesta nu va ezita să valorifice ocaziile care i se vor ivi în această vară, care se anunţă extrem de interesantă. Cu atât mai mult cu cât el şi pedelicii săi au demnostrat că nu au nicio ruşine, nicio vreun rudiment de scrupul când e vorba de păstrarea ciolanului între colţi. Adică de marile lor şmenuri şi învârteli. Aşa că pedelicul nu are nici greţuri, nici dureri de cap când e vorba să se alieze cu partidul becaliot. Şi să îşi împartă posturile de viceprimar cu pseudo-partidul lui Becali. La pachet cu nişte schimburi de terenuri. Ale aceluiaşi Becali.

Asta e. Aici ne aflăm. Iar locul ăsta se numeşte România.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Vom avea pede minus le plus nege?
    Si blana lui becali devine portocalie???? ma rog, tendintele fasciste ale pdl cu proto-legionarismul mimat al lui becali cam merg, dupa cum si mitocania lui Traian se potriveste cu grobianismul becalian… In fond ambii sint cunoscuti pentru proclamatia de la volan, si pentru actele de tilharie la adresa jurnalistilor (caci deposedarea prin forta de telefonul mobil este tilharie, asa zice codul penal, desi codul e pentru murritori, nu pentru olimpieni si maimute cu bani….).
    Oare familia Basescu va schimba fabrica de inghetata cu o fabrica de brinza???
    Oricum , multe succesuri, traian becali!

  2. @ ruxi
    Până la toamnă se mai mânăresc nişte terenuri. Circulă valiza aia.

    @ Arsulici
    Totul poate fi explicat extrem de simplu:
    România nu e Maybach. Aşa că o poate conduce Zeus beat. Că o repară Jiji cu ranga.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...