Generaţii

După ce am văzut panarama frumuseţea de „spectacol tactic” contra Olandei am ezitat mult înainte de a scrie. Nu ştiam ce ton să abordez. Cel sobru, rece, de analist lucid mi s-a părut o frecţie. Oricum ăsta e jobul deontologilor cu măseaua plombată şi falca purtând urma palmei de sprijin. Să o dau pe jale iar mi se părea deplasat. Caterinca în doi peri nu mi se părea nici ea oportună.

După meci am zapat puţin. Nimic nou în comentariile de pe tevele. Pe de o parte celebrele comentarii din familia „nu ne-am făcut de ruşine/ am întâlnit o echipă mai bună/ e ai noştri şi noi cu ei orice ar fi”. Pe de altă parte specialiştii „4-4-2/4-3-2-1/ tactică inteligentă / verticalizăm ” şi alte bla- bla-uri.

Hai să vedem despre ce vorbim. Am întâlnit o echipă de rezerve ( da, bine, a Olandei) care a făcut pe dracu’ în patru ca să se lase bătută. Şi tot am luat două goluri. Fără să avem un singur şut pe poartă. Dar, nu e aşa? Nicoliţă şi-a spart iar kilometrajul, vrăjitorul Daniel Niculae a fermecat audienţa cu stopurile sale. Stopurile de la maşină. Acum… asta e. Mai mult nu putea rezolva nici Mircea Sandu.

Despre ce rahat de fotbal vrem să mai vorbim când noi nu reuşim să avem un şut pe poartă la un meci dinainte blătuit ? Bine ca ne-am întors dracu’ acasă şi am redus proporţiile ridicolului de care nu umplusem. Şi la alte performanţe nici să nu vă aşteptaţi câtă vreme echipa se face pe filiera Becali.

În vreme ce panaramele noastre se făceau de hândel în Elveţia, la Bucureşti microbiştii îşi spărgeau capetele. Şi cu asta peisajul e complet.

Ce ar mai fi de adăugat ? Mai e nevoie să adaug ceva ? Sigur mulţi se vor indigna, dar o spun: Mutu a fost în seara asta cel mai bun jucător al Italiei. Ca bonus la penaltiul ratat. Să nu vă mire dacă veţi afla că problema sa cu Chelsea via Fiorentina se va rezolva zilele viitoare.

După meciul cu Italia se umflase tărâţa prin cutia craniană a unora dintre ” tricolori „. Şi deja dădeau cu tifla „generatiei de aur”. Că deficitul de inteligenţă e compensat abundent cu tupeu gros.

„Generaţia de aur” era produsul comunismului. Jucători crescuţi -formaţi într-o alta epocă, o altă mentalitate. Epocă jegoasă, dar generaţie de aur. Ăştia de acum sunt 100% produsul capitalismului românesc. Al noii epoci. Şi de aceea îşi pot lua în primire titlul pe care îl merită. Generaţia „tatuaje- şpriţ-manele/ curve, droguri şi lovele „.

Atât.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Mai avem o scuza; n-avem antrenament in
    campionatele mari. Am lipsit unul, vom mai lipsi , poate si urmatorul.
    Va castiga nationala noastra doar cand se vor organiza campionate de maidan. Asta e.Cand se va juca fotbal fara scheme de rugbi , iar suturile spre poarta vor fi trase cu ochii deschisi, posibil sa mai avem o sansa.

  2. Bine c-ai scris tu. Că mie nu-mi vine să scriu nimic astăzi. Asta e naţia. Sublim final. nu mai avem nici un elan gratuit, eroic. nu mai facem nimic aşa, de dragul făcutului. Toate s-au zoit într-un mercantilism scârbos. Să sperăm că e doar o etapă a tranziţiei.

  3. Se umflase tărâţa şi în capetele unora de pe aici. S-au făcut calcule imbecile, unde 1+1 era egal cu 2+1.
    Las’ că au aflat acum rezultatul adunării.
    Au primit exact ceea ce au meritat.

  4. fraier ala care pune botu’ la vrajeala cu fotbalul romanesc.
    in rest, succesuri dupa succesuri…
    p.s. io le-as pune neshte dulcolax in ceai „jurnalistilor” sportivi . sa mai taca asa…pret de fro 10 zile…

  5. Mordechai,
    tu nu tii cont de un lucru elementar: am reusit sa incurcam Olanda, ceea ce se pare ca ne-am si propus 😀
    Adica ei doreau sa se lase batuti, si noi nu am vrut sub nici o forma sa-i lasam sa ne lase…. S-a trezit demnitatea in ei si au decis ca vor o victorie pe bune nu un blat 😀
    Mai ales ca, culmea tupeului si nesimtirii, pina si arbitrii au tinut cu noi….
    Si, degeaba avem noi selectioner bun, daca nu are, saracul, pe cine selectiona….
    Si acum sa fim corecti pina la capat: Daca Olandezii doreau neaparat sa ne calificam noi, de ce dracu nu au aplicat metoda „Banel”? ca , in fond, un gol dat de olandezi ar fi la fel de spectaculos si daca in propria poarta… :)))))))))
    Oare daca meciul era de barbut, stringeam macar un pot?

  6. @Constantin Gheorghe
    Ba un autogol m-ar fi uns la suflet. Era o fatalitate, deci mai uşor de mestecat decât ideea unei colonii de impotenţi frezaţi.

    @Gabriela Savitsky
    Păi, Gabi, unu’ avea de strâns parale pentru că i-au venit creditorii să-i scoată calabalâcul la mezat. Alţii erau cu gândul la freză. Alţii erau impotenţi. Şi -deloc de neglijat- şi importanta categorie a tolomacilor. Chestie de destin naţional: ăia se făceau de rahat nereuşind să câştige un meci mânărit, iar „suporterii” îşi spăregeau capetele din dragoste de… naţională.

    @ mosh călifar
    Dacă studiai presa străină, vreo trei zile luptai cu depresiile.

    @Alandra
    Păi aşa ni-i neamul. Facem complicate calcule ale refracţiei perei mălăeţe, în loc să punem curul la muncă.

    @Ina
    Păi nu zice bine nea Stere ? Unde-s portocalii… hop şi noi cu succesurile.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...