AcasăLeptopuluStanPe astea nu le...

Pe astea nu le găsiţi în ziare

Nu în ziare. Nu în ziarele noastre. Pe aici e mult mai analizat şpiţu’ lu’ Mutu, kilometraju’ lu’ Bănel şi obrazu’ lavabil al zeusului. Dar dincolo de ştirile de mainstream lumea se mişcă. Iar rostul buletinelor de ştiri de aici, de pe MM, ăsta a fost întotdeauna. Şi rămâne. Şi nu renunţ la buletinele astea de ştiri oricât de mult i-ar plictisi pe unii. Şi cu asta gata plologheala, spălăm obectu’, punem prezervativu’ şi avansăm cu prudenţă.

– Noi suntem membri NATO. Cu rang de fraieri. Adică le cumpărăm ălora gioarsele kaki, trimitem copii să ne fie împuşcaţi pe coclaurile planetei şi primim la schimb ce a primit Blaga duminică. Sau puşcaş marin cu pedala la blană în taxi. Dar pe dodoaşca asta de planetă mai sunt şi alte alianţe militare. Mai puţin albe la ten, dar al naibii de demne de respect.

– Americanii se răţoiesc la iranieni. Iranieni le zic de mamă şi îşi bagă piciorul în dolar. Iranienii îşi scot lovelele din băncile europene. Europenii ameninţă cu blocarea fondurilor iraniene. Cum le-or îngheţa după ce ăia le retreaseră ?( vezi precedentul buletin de ştiri). Prin concntrare yoghină desigur. Americanii urlă iar.Şi iranienii ce fac ? Asta. Interesant ?

– Primele două ştiri şi trei link-uri poate nu v-au impresionat. Acum încercăm să vedem dacă există vreo legătură logică între ele şi asta. Adică grijă pentru ziua de mâine. Că nu toţi avem doar grija modificărilor climatice.

Ştirile cu pricina ar trebui să însemne ceva. Vi le-am furnizat. Mai departe vă descurcaţi şi singuri. Şi nu uitaţi vorba lui Rabbi: Lumea se mişcă, lucruri se întâmplă, fie că tu ştii sau nu.

A, da. Ministrul de externe al României este… ? Hai, că nu ştiţi. Lazăr Comănescu. Asta nu e o ştire nouă. Dar ca banc e mereu mişto.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. De la prima vizita, am incercat sa comentez stirile. Asa ca…
    Pentru mine, prima stire chiar e stire. Adica nu stiam de aceasta organizatie. Care sa includa si Rusia si China. Foarte tare. Demn de retinut si de urmarit.
    Stirea 2 n-o mai conexam, ca n-are rost. Adica numai noi ne dam seama de niste chestii si niste treburi?
    Urmatoarele doua link-uri trebuie insa conexate. Si dupa ce le conexam, trecem repede-repede peste ele. Iar „asta” – no comment.
    Acuma, despre ploaia la comanda se vorbeste de multa vreme. De prin anii ’80 se tot incearca perfectionarea sistemului. Numai ca nici atunci si nici acum nu s-a gasit mecanismul prin care fenomenul sa poata fi controlat. Si exista voci care sustin ca ceea ce s-a intamplat zilele astea in Iowa n-ar fi decat urmarea unui experiment din asta.
    Mai departe, nu mai vreau sa comentez. O tampenie trebuie tratata ca atare.
    Si da, foarte misto bancul.

  2. Hehehe !
    Şi acea primă ştire îţi mai spune şi de mare concentrare de petrol. Să nu te surprindă dacă o să găseşti, în curând, şi Iranul acolo. O să revin cu subiectul.
    Una peste alta, ştirile astea ne arată cum se mişcă lumea. Cum ne mişcăm noi… asta s-a văzut aseară într-un meci de pomină.

  3. Dacă nu sunt plătită să gândesc, nu aveam cum să-mi dau seama cine e ministrul de Externe, chiar dacă ai precizat. Nu ştiam că avem aşa ceva 😛

    Adevărul este că ştirile astea „plicticoase” ori mai greu digerabile sunt cele adevărate, restul, ce vedem la TV, e can-can ori nici măcar atât. Devenim prea superficiali încât ne cam depăşesc toate evenimentele esenţiale. Asta e cam de rău, suntem mici şi pierduţi în spaţiu, fără să contăm şi fără să ne pese ce se întâmplă mâine…

  4. @pacos
    Exact despre asta vorbim.

    @ satmareanca
    Ţi-am zis vorba lui rabbi:
    „Lumea se mişcă, lucruri se întâmplă, fie că tu ştii sau nu.”
    Nea Stere are şi el vorba lui: Un dobitoc informat e tot un dobitoc, dar e mai prudent. 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...