AcasăLeptopuluStanChestia cu fotbalul

Chestia cu fotbalul

Poză de arhivă (preluată de la GSP). Cu doi fotbalişti. Adevăraţi. Dumnezeu să-i odihnească. Dacă nu îi recunoaşteţi, vorbim degeaba.

Citesc şi aud tot felul de năstruşnicii. Vin tot felul de inşi cu tot felul de păreri. Ceea ce e ok. Că ţara asta din păreri trăieşte. Subiectul e naţionala de fotbal. Mai exact cine are voie să îşi dea cu părerea despre. Şi ce avem voie să spunem.

Îi aud pe câte unii emiţând idei curioase:
” să vorbească despre fotbal doar oamenii de fotbal”. Adică alde Mitică Dragomir şi compania. Ăia ar fi „oamenii de fotbal”. Şi Jiji probabil.
Apar alţi isteţi care zic:
„Nu dom’le , să îşi dea cu părerea ăia care au jucat fotbal.”
Vlad Petreanu o spunea bine: adică dacă n-ai lucrat pe bandă la asamblarea maşinilor, nu conduci, nene. Prostii. Pe tricourile lor scrie: ” România” şi nu echipa ” specialiştilor în dat cu cracii în beşic”. Apoi de când a devenit fotbalul – adică sportul ăla la care nişte flăcăi dau cu şpiţul în beşic- mare facultate ? Ciudate idei. După tipul ăsta de logică zecile de mii de guşteri care umplu stadioanele ar trebui să o dea pe bowling sau să stea acasă. Că ei nu contează.

Mai există şi categoria generoşilor care văd mereu partea plină a halbei. „Băieţii au făcut, au dres. Să le mulţumim etc.etc.”. Păstrând proporţiile, desigur, dacă mergeţi la crâşmă şi ospătarul vă aduce o friptană pe juma ronţăită şi cu urme de muci, bănuiesc că nu veti adopta aceeaşi linie împăiciutoristă. Mai simplu: când te faci de căcat, te faci de căcat. Iar eu personal nu le sunt dator unora care s-au făcut de căcat pe bani mulţi. Tipul ăsta de atitudine patriotic păguboasă e şi ridicol şi nesănătos. Când cineva s-a căcat pe el nu începi să emiţi judecăţi olfactive şi nici nu stai să contempli arcuirea guguloiului răsărit în turul pantalonilor. Îl trimiţi să îşi schimbe chiloţii. După ce, eventual, s-a spălat la cur.

În fine, mai există şi nervoşii cu tricolor la vipuşcă. Pentru ăştia e simplu: dai în Mutu, dai în tine, dai în fabrici şi instalaţii complexe. Adică în ţara asta ai voie să îl înjuri pe Iliescu, fost şef al statului, până ţi se usucă herpesul pe buză. Poţi să îl faci albie de porci pe Băsescu- şeful statului, aşa cum e el- dar de Bănel şi Mutu nu te atingi că ăştia sunt specie protejată. Flăcăi, Mutu nu are decât să execute penaltiurile exact la verticală şi să îşi tatueze bucile lu’ Nicoleta Luciu pe craci. Mi se rupe de el. Şi de datoriile lui. Şi de căcaturile în care se bagă singur. Dar când îmbracă tricoul ăla galben, eu sunt obligat să îl iubesc. Iar el e obligat să moară pe teren. Dacă el îşi încalcă obligaţia, mă simt şi eu dezlegat. Aia e.

Şi cu asta am încheiat orice discuţie legată de fotbal. Avem suficiente alte motive la fel de stupide pentru care să ne enervăm.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Am citit multe concluzii legate de „treicolori” pe blogosferă, de cînd băieţii cu pricina au terminat-o cu folbalu’ la europene..şi cam peste tot, atitudinea o fost una similară cazului Nico&Vlad Miriţă (Eurovision 2008), adică ai noştri au dat tot ce au putut, dar astrele au fost aliniate greşit, ne-au furat, Franţa e de vină…că nu a făcut un egal cu Italia..aiurea!!
    De departe, monologul „Chestia cu fotbalul” mi se pare cel mai bun, cel mai aproape de mine. Rabbi, zi-le tată în continuare, că bine le mai zici!

  2. În plus, cred că nu ai ales întâmplător fotografia (li se spunea Mopsul şi Gâscanul )
    Cei doi au făcut parte din generaţia de aur. Adevărata generaţie de aur.
    Îmi aduc aminte că pe vremea lui Hagi, G.Popescu,Petrescu,Lupescu etc, fiţele erau cam aceleaşi, ca la tatuaţii ăştia.
    Dacă îndrăzneai să spui ceva, ieşea nasol 🙂

  3. Cu noduri am citit postul tau. Ma abtin sa zic despre „ai nostri”- nu ca n-as avea ce dar imaginea celor doi mari, Dobrin si Dumitrache, m-a aruncat intr-un soi de nostalgic amar. Fie-le odihna vesnic usoara.

  4. Sunt unul dintre „dobitocii” care „dau” atat in jucatori cat si in antrenor (pardon, selectioner). Unul care constata ca n-am avut alta strategie decat apararea. Care-a vazut ca orgoliile selectionerului cantaresc mai mult decat valoarea unuia sau altuia dintre jucatori. Si care nu poate sa nu vada ca jucatorii de ieri sau alaltaieri, desi platiti mult mai putin decat cei de azi, aveau si orgoliu (in sensul bun al cuvantului) si aveau si onoare. Fotbalistii de azi n-au nici una, nici alta. In ciuda faptului ca joaca pentru Romania. Sau, probabil, tocmai de-asta.
    Si da, il prefer oricand pe Banel. Nu impresioneaza prin tehnica, insa are acel bun simt care-l face sa nu se plimbe pe teren ca pe bulevard.
    Inchei aici. HAI ROMANIA!. Cu „bravo baieti” nu pot fi de acord. Cel putin nu acum.

  5. @seliman
    Păi şi la jena cu Eurovisionu’ se servea acelaşi meniu: să îşi dea cu părerea doar muzicienii etc.etc. !
    În politică la fel. Noi rămânem doar cu banu’ taţi şi cu tag de fraieri.

    @Alandra
    Nu, Alandra. Nu e întâmplător. După gustul meu, cei din poză sunt cei mai mare fotbalişti români ai tuturor timpurilor. Abia apoi vine Hagi.

    @aka
    Dumnezeu să-i odihnească, Aka. M-au scos din pepeni nişte agarici, gazetarii lu’ pendulă, specialiştii lu’ prăpastie. Nu auziseră de Neagu, De Nunweiller, dar se cred experţi în beşic.

    @pacos
    Mai că era să îţi dau dreptate. Până la faza cu Bănel. Are Dinu o vorbă: Tată, terenul de fotbal nu e şantier de construcţii !
    Ca să o spun altfel… kilometrii lui Bănel doi bani nu fac. Munceşte… ok, de acord. Dar o face precum calul- vezi Orwell.

    @Satmareanca
    Nu e vorba de apărare, nici de acuzare. Pur şi simplu spunem ce vedem.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...