In Pauperia sistemul politic nu era perfect, dar putea fi socotit functional. Nimic nu functiona perfect. Dar pauperienii se obisnuisera cu asta. Neajunsurile sistemului erau pentru ei un izvor inepuizabil de bancuri. Si la multe ar fi renuntat pauperienii… la munca, la neveste, copii… dar nu la bancuri. Se mandreau chiar ca rasul aiurea in tramvai era parte a specificului national.
Problemele statului erau rezolvate greoi, de azi pe maine. Iar problemele cetatenilor aleator sau deloc. Seful statului nu inspira nicio incredere nimanui. Sigur nu pauperienilor. Era dezordonat, alcoolic, mitocan, clevetitor si scandalagiu. Avea o apetenta aparte pentru femeile stupide, dar cu forme generoase. In multe parti asta ar fi putut fi stanjenitor. Dar in Pauperia asta nu avea cum deranja. Absolut deloc. Pentru ca cei mai multi pauperieni erau dezordonati, alcoolici, mitocani si scandalagii. Unii erau si limbuti, dar aproape toti erau indragostiti de femei stupide cu forme pline. Si oricum nu se puteau supara pauperienii pe conducatorul lor. Pentru ca ii facea sa rada. Si le oferea prilej de bancuri. Iar, dupa cum va spuneam, pauperienii tineau neaparat sa considere asta parte a specificului national.
Cum spuneam problemele statului erau rezolvate greoi. In general ele treceau printr-un complicat proces de filtrare, analiza si diseminare, fiind pasate intre ministere, agentii si comisii. Pana cand se rezolvau de la sine sau nu mai erau de actualitate.
Petitiile cetatenilor erau extrem de importante pentru institutiile statului din Pauperia. Statistic. La fiecare sfarsit de an activitatea functionarilor din ministere era judecata dupa numarul de petitii primite. Numarul petitiilor rezolvate nu avea nicio relevanta. Acesta era sistemul si functiona. In functie de numarul petitiilor primite se construia bugetul, se acordau promovari si gratificatii. Iar cu timpul chiar si cei mai indaratnici birocrati au inteles ca cel mai bun mod prin care poti spori numarul de petitii este sa nu rezolvi niciodata niciuna. Astfel petentul va face noi petitii, reveniri etc. Iar statistica va arata bine si astfel vor curge alocatiile bugetare, gratificatiile, promovarile…
Lucrurile au mers astfel multa vreme. Pana intr-o zi cand au inceput sa apara primele zvonuri despre frauda, despre posibile acte de coruptie. Ingrijorat, seful statului i-a cerut personal ministrului birocratiei sa intocmeasca un raport pe aceasta tema. Ministrul birocratiei s-a trezit in fata unei dileme: sa rezolve cererea sefului statului? Ar fi insemnat sa incalce regula fundamentala a birocratiei: cererile nu se rezolva- rezolvarea lor inseamna diminuarea numarului de cereri si asta e nedezirabil. Daca ar fi respectat acest precept si ar fi refuzat sa rezolve cererea sefului statului risca, totusi, sa fie demis. Iar pentru un birocrat asta este mai grav decat o incalcare, pe cale de exceptie, a preceptului fundamental.
In cele din urma ministrul birocratiei a intocmit raportul solicitat. Astfel presedintele pauperienilor a aflat despre infioratoarea coruptie care macina sistemul: in mai toate ministerele, mai toti birocratii sporeau artificial numarul petitiilor ! Intocmind ei insisi ( sau prin intermediul sotiilor, copiilor, amantelor) petitii peste petitii. Si cine ar fi putut gasi motive mai bune de petitionare decat chiar birocratii insarcinati cu rezolvarea tocmai acelor petitii.
Scandalizat de aceasta situatie fara precedent, Presedintele a hotarat sa puna capat acestui flagel. A intocmit o comisie alcatuita din femei stupide, cu forme generoase, prezidata de chiar fiica sa, pe care a insarcinat-o cu elaborarea unui program de combatere a flagelului.
Comisia a lucrat vreme de trei ani la acest program. In campania electorala pentru alegerile prezidentiale, seful statului s-a intors la popor, la iubitii sai pauperi. Si a prezentat cel mai drag proiect al sau, proiectul care va marca viitorul sau mandat si istoria tarii: Comisia pentru elaborarea unui program de reducere a birocratiei frauduloase si eliminare a coruptiei.
Evident presedintele a fost reales. Pauperii nu intelsesera prea bine ce e cu acea comisie, dar l-au votat pe presedinte pentru un al doilea mandat. Pentru ca era ca ei. Adica alcoolic,dezordonat etc.
La scurt timp de la preluarea mandatului comisia si-a incheiat munca. Programul era intocmit. Asa ca in cadrul unei ceremonii oficiale, televizata in direct, membrii comisiei au fost decorati pentru munca depusa si i-au inmanat presedintelui rodul muncii lor: o coala de hartie pe care se afla Programul de reducere a birocratiei frauduloase si eliminare a coruptiei.
Programul era concis, dar eficient si foarte bine gandit. Il reproducem integral:”In scopul reducerii birocratiei frauduloase si eliminarii coruptiei, Comisia constituita prin decret prezidential recomanda: 1) Dublarea numarului de ministere dupa cum urmeaza: pentru fiecare minister existent se va infiinta un Minister dublura avand acelasi nume si acelasi obiect de activitate; 2) Desi au existat sugestii ca intre ministerele gemene sa existe anumite diferentieri, macar de nume, prin adaugarea unui numar, ori a unei litere care sa le diferentieze, comisia a respins aceasta idee considerand-o din punct de vedere birocratic inutila; 3)Prin existenta a doua ministere cu acelasi nume si aceleasi atributiuni se va crea un climat de competitie, stiut fiind ca doar competitia poate asigura progresul. “
Programul a fost deindata implementat. Pentru a a se asigura un maximum de coerenta birocratica s-a decis ca ministerele nou create sa isi aiba sediile in aceleasi cladiri cu cele deja existente si sa foloseasca acelasi personal.
La doar un an de la implementarea programului, pauperii puteau constata cu incantare ca nu se schimbase nimic. Iar asta i-a multumit foarte mult, pauperii nefiind adeptii schimbarilor radicale. In continuare petitiile lor erau nerezolvate, iar problemele statului erau rezolvate greoi, de azi pe maine. Asta le-a intarit pauperilor convingerea ca votasera corect, votasera pentru stabilitate. Asa ca si-au putut continua linistiti existenta cotidiana. Consumand alcool si desfatandu-se cu femei stupide, dar cu forme generoase.
Amuzanta, dar si foarte trista, reforma asta!
De solutii, pe week-end, (joia, nici vorba!) nu putem discuta!
Ruxi, eu am doar dileme. Soluţii au alţii.
Vai, m-au trecut fiori reci… „evident presedintele a fost reales”….
Un gind sinistru, mai ales daca presedintele era chel, dadea declaratii la volan si avea un premier Very Important Papagal….
Facu tu analogii aiurea 🙂
Mordechai, în tine zace un liberal refulat! Lăsând gluma, ORICE este în exces, mai devreme sau mai târziu blochează sau distruge sistemul. Cu excepţia notabilă a femeilor stupide, cu forme generoase. Ele supravieţuiesc întotdeauna. Din neolotic încoace asta e o regulă de fier a naturii!
Ceea ce e foarte bine. Deoarece cu toţi aveam anume slăbiciuni. Nu ?
Cum să nu! Dar depinde şi pe ce cracă ierarhică te afli! Când eşti în vîrful cocotierului, şi te vede tot poporul, femeia stupidă cu forme generoase nu dă bine la reputaţie. Cum noi n-o să ajungem în vîrf, nu avem astfel de probleme, deci liber la…ce ne place!
Nici femeia generoasă, cu forme stupide nu-i de lepădat.
mmmîm ( a la homer simpson), femei stupide, cu forme generoase 🙂
Deci rămânem la forme generoase. Reformele altă dată.
Ati facut ce-ati facut si, din subiect serios, ati ajuns la femei, plus/minus forme generoase. Bine ca nu sunt blonde, ci, doar, stupide!!
Men!!!
De la Troia încoa toţi avem elenele noastre. Sau monici.
rasul ingrasa ?
Nu ştiu. Ştiu că face bine la psihic.
@Ruxi
Las’ ca si voi femeile preferati barbatii cu forme generoase la portofel….
Mordechai, o femeie stupidă, cu forme generoase poate fi un bun argument pentru promovarea reformelor. Pe post de momeală!
Arsulici, păcătuieşti prin generalizare. Zău.
Dar cu bărbaţii stupizi ce facem ? Că începe să se simtă iz de misoginism involuntar din zicerile noastre.
Oare cum e mai bine?
Femeie cu forme generoase, sau femeie generoasa cu formele ei?
Bine ca n-ati adus vorba de blonde, ca ma basicam!
Cred că avem exact ceea ce merităm.
Bărbaţii stupizi fac pereche cu blondele! Şi toţi fac politici publice pentru implementarea reformelor. Că de aia se numeşte ţara Pauperia! Şi nu, nu e misoginism! Toţi iubim femeile, excepţie făcând cei 20% pe invers, din statisticile electorale ale lui Băsescu.
Barbatii stupizi? Ii trimitem la piata, la cumparaturi, la facut mincare/curat/spalat/cusut/crosetat/etc, sub indicatiile pretioase a unei femei destepte…
sau ii punem sefi peste ceva…
@ ruxi
N-am adus-o eu. Dar sigur se ajunge şi acolo. Nepotrivită oră.
@Constantin Gheorghe
Iaca şi blondele de care pomenea Ruxi.
Altfel corectă zicere.
Şi succesurile ?
mmmîm! ( a la marge simpson) barbati stupizi cu forme generoase.
we are family !
Blondă nu e de rău. E de mare inspiraţie! Păcat că bărbatul e stupid!
Revenind la Pauperia, am inteles, doua ministere, cu aceeasi denumire, aceleasi sedii, acelasi personal…
Dar, acelasi salariu? sau doua salarii, cite unul de la fiecare minister?
@arsulici
Ai o problema cu „generozitatile”!
Mai bine, voi, la portofel (tu ai zis, desi n-ar strica si la fizic, muscheti etcccc), dacat noi, la forme!
Bine ca ai zis-o ! Intr-o pauperie unde doar bancurile se promoveaza nu mai vedeam sclipiri decat ai ochilor in cautare de forme ingrasate de ras si luciul alcoolui intiparit pe retina.
Ultimul scapă turma. Mi-a placut asta cu „misoginismul involuntar” .
Arsulici, nu ştiu de ce , dar aveam impresia ca eşti femeie.
Ciupi
asta e pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=Vw6F3Sf-PGw
@ Constantin Gheorghe
Eu am slăbiciune la roşcate. Dar blondele au fost şi sunt cele care m-au marcat. În bine. Cum naiba am ajuns la discuţia asta ? Blog serios e ăsta ?
@ruxi
Asta îmi aduce aminte de un amic. Zilnic îmi bagăL
Mă duc la sală să îmi lucrez abdominalii.
I=am răspuns acum ceva vreme:
Da’ nu vrei să mergi şi pe la bibliotecă să îţi lucrezi şi neuronii ?
Înca suntem certaţi. Dar de gustibus et de coloribus…
@ aka
Acum tu ai zis-o strălucit, aka. Ptii , ce concordie şi atmosferă de foc de tabără.
Contează sexul, Alandra ?
Tâmpită întrebare. Normal că da.
Deşi nu pare, asta are legătură cu discuţia. Puicuţă fără viaţă sexuală?! Vezi mai jos!
BEIJING (Reuters) – It’s official. Hungry foreign hordes craving a fix of diced chicken fried with chili and peanuts during the Beijing Olympics will be able to shout „kung pao chicken!” and have some hope of getting just that.
As it readies for an influx of visitors for the August Games, the Chinese capital has offered restaurants an official English translation of local dishes whose exotic names and alarming translations can leave foreign visitors frustrated and famished.
If officials have their way, local newspapers reported on Wednesday, English-speaking visitors will be able to order „beef and ox tripe in chili sauce,” an appetizer, rather than „husband and wife’s lung slice.”
Other favorites have also received a linguistic makeover.
„Bean curd made by a pock-marked woman,” as the Beijing Youth Daily rendered the spicy Sichuanese dish, is now „Mapo tofu.” And „chicken without sexual life” becomes mere „steamed pullet.”
Chicken chicken.
Aveti grija! Sunt blonda, cu radacinile albe, spre deosebire de blondele cu radacinile negre!(din capatana, fireste)!
Putin respect, domnilor!
Oi fi dat eu cu mucii in fasole ca doar in Tara unde nu multi gandeste 😛 suntem si nu in a lui General Voda.
adevarul e ca au sarit niste scantei p-aci.
Vezi cum se închide cercul? Tu ai dat tonul, cu pui, pui, pui! Şi am ajuns, cum altfel, la puicuţe! Există o ordine până şi în haos!
Rădăcinile sunt bune doar pentru ceaiuri, Ruxi. Şi nu toate.
@Aka
Păi cred că ar fi bine să revenim la topic, că discuţia a luat-o razna.
@ Constantin Gheorghe
Chicken, chicken chicken. Chicken !
Contează (pt. mine)în cazul de faţă :
„Las’ ca si voi femeile preferati barbatii cu forme generoase la portofel….”
Ar suna cam ciudat din partea unei femei o asemenea afirmaţie.
Ei, imi place de liberalul de stanga si nu stiam cum sa i-o spun! The rest e vrajeala!
Nu credeti nimic!
A scăpat-o şi Arsulici, e drept. Acu’… l-am mustrat.
Hai că ne ţinem de prostii.
Ok, mă bucur că îti place de prietenul Gheorghe. Şi pentru ca The rest e vrăjeală cred că încep să caut butonul de spam.
Pentru mine? De ce?
Cred ca sunt cel mai cinstit blogger din toata sfera asta!
Verifica!
Chiar m-am suparat! Dar, poate-mi trece!
Nu eşti blogger. Doar comentator. Adică musafir. Iar ca musafir e bine să pricepi că nu sunt prestatorul tău de servicii şi nici nu am chef să îţi suport răţoielile. Blogul domnului Gheorghe il găseşti la blogroll. Vezi doar că el e şi mai puţin îngaduitor cu impertinenţa.
Care ratoieli si impertinente? Nu stiti de gluma?
Chiar imi place de dl. Gheorghe si stiu unde sa-l gasesc. Numai datorita Dumneavoastra!
Am vrut, doar, sa glumim, putin!
Despre blonde, forme si stupide, ca doar ati deschis discutia!
N-o sa se mai intample!
Scuze!
„Traim in Pauperica si asta ne ocupa tot timpul”- indraznesc sa parafrazez si eu pe unul din cunoscutii zeflemisti contemporani.
Ruxi, ma chere, asta facem cu toţii aici , la ora asta. Dar fără să aruncăm aşa cu „vrăjeli” în mase. I-ai jignit pe arsulici, aka, alandra, ciupico, la gramadă. Pe mine nu mă mai pun la socoteală.
Poate nu te ştim noi suficient ca să îţi înţelegem glumele. Bagă 🙂 şi alte astea ca măcar să fim preveniţi.
Ok. Depăşim faza şi deşi n-am fost rămânem prieteni.
Just, aka. E ora târzie şi discuţia convoacă prea mulţi hormoni:)))))))
Ha. Si eu care ma dusesem cu gandul la neuroni. 😀
Si la asa convocare musai sa fie si-o explozie de endorfine :))))))
Păi atâtea pomeniri de forme generoase, la ore din astea, ne strică feng shuiu’.
Cred ca e cazul sa-l oblojesc putin pana nu cad in pacat si se duce tot aranjamentul pe apa sambetei.
Pe cine, taicule ?
pe feng shuiul ala . 😛
A, da. Evident.
„The rest e vrajeala!
Nu credeti nimic!”
Haidi, zău. Hai să o lăsăm. Dăm vina pe oră şi nu ne mai sfădim din nimicuri. Zi şi tu de feng shui ca Aka şi gata.
N-am putea sa-i zicem feng…altfel ?
shuiul asta ma duce cu mintea la cineva si-mi produce…ceva .
Feng ciuşcă e bine ?
:)))) merge. imi place iute.
Şi mie. Iute, pac-pac si pe urmă fiecare la el acasă.
Poate am rostit vreo „parola” care a trezit hormoni si neuroni?
Chiar, nu stiu despre ce vorbiti?!
Am intrat, pe acest blog, pentru ca am crezut ca pot spune ceva, alaturi de oameni care gandesc, pe undeva, asemanator, cu mine! Nu din joaca!
Poate am picat ca musca-n lapte! Musca, putin invatata cu innotul
Sorry, pentru deranj!!
Ruxi, am închis de mult subiectul. De ce nu o laşi şi tu unde a picat şi să revenim la ale noastre ? Apar şi neînţelegeri. Aşa se întâmplă cu voroava pe fugă aruncată şi neînsoţită de chip.
Smile and have fun.
Si-asa ne intoarcem la origini…la Pauperia lu’ pauperVoda, unde timp e tot mai putin si nici iutele nu ti-l poti savura in tihna si pe-ndelete.
Aia zic şi eu.
N-o las, pe unde a picat! Ca n-am nici o vina! Si daca, am una, nu mi-ati explicat-o!
Asa si poporul asta, lasa tot, unde a cazut, cand si cum a cazut!
N-am chef de smile, nu stiu sa bag fete galbene care zambesc, sa arat ca sunt glumeata!
Cat, despre chip, blonda, cu radacini albe!
Ok.
A mai rămas careva pe aici ?:)
io ma vantur prin pauperina pauperica.:D
Trăiască insomniacii.
O gura de aer rece face bine. Mi-a improspatat memoria.Traiasca ! 🙂
Îmi pare rău că am insistat pe formele generoase, ducând discuţia într-o direcţie sensibilă! Dar Pauperia asta e bucăţică ruptă din Românica, şi aşa se petrec lucrurile acolo: firul logic există doar în teorie. În practică totul se reduce la absurd!
Iar la două noaptea-cucuvelelor!-omul una vrea să spună şi alta scrie. Şi după un somn bun regretă. Hai să nu ne trăim regretele prea dramatic şi să rămânem oaspeţii bineveniţi ai unei gazde care diseară ne dă discotecă. Nu-i aşa, Mordechai? Promitem că lăsăm acasă misoginismul!
Recitind tot, acum mi-am dat seama. Ai crezut ca prin „the rest”, ma refer la ceilalti.
Ma refeream la „restul” spuselor mele, adica luati-o in gluma (faza cu blondele etc).
Lamurirea am considerat-o necesara.
@alandra
sint barbat, dar sint influentat de femei (deh, colegele, dulce tortura:D ).
scuze ca nu ti-am raspuns aseara, dar stii, eu ma trag din maimuta si, citeodata, ma culc mai devreme
mmm..
Oamenii de stanga mereu vor reactiona la acest subiect. De aceea am facut articolul.
Multumesc Mordechai pentru diseminare 😀
Trosc, am veniti si eu cind s-a spart petrecerea. Stii cum e cu Pauperia asta, noi ne facem ca ii conducem, ei se fac ca dau la lopata. Chestia cu coruptia e freudiana: pauperacii doar viseaza cum condicatorii iubiti se freaca de vidma coruptiei. Iar in vis toti se fac ca fac (pe engleza) bine si din toate pozitiile!
Vorba lui Ciupico…Mmmmmm (Homer), women…
@ alex
La care articol te referi ?
@ Karakas
Ciupico reuşeşte mereu să surprindă esenţialul.
@ aka, Constantin Gheorghe, Ruxi, arsulici
Bag eu de seamă cum apar nurii, începe dihonia.
uite, pleci de la un small-talk si lumea îsi închipuie vrute si nevrute:
domnu Constantin se poate întîmpla si dimineata! :))))
http://www.koreus.com/video/not-so-small-talk.html
Ciupi, nu degeaba deplâng eu dispariţia taifasului ca specie.
literara; ca la dialogurile lui nea stere si stelica nu cred ca au ceva cu realitatea 🙂
Ei, acum şi tu. Un nea Stere există, în formă primară.
Dau şi io cu mucii din fasole, nu de alta, dar tare mi-a plăcut cât aţi povestit p-aci. Greu de spus ceva după atâtea comentarii. Totuşi, ce treabă are Pauperia cu roşcatele? Cu blondele am înţeles 😛
Şi eu care credeam că am scăpat de subiect.
Am văzut că vă place şi am zis să o mai lungesc. Nu am primit răspuns la întrebare 😀
Ba ţi-am răspuns. De mai multe ori.
Înseamnă că sunt blondă şi atunci nu mai am nicio întrebare.
Şi tot n-ai scăpat de subiect 🙂
:))))))))))))))))))))))
Subiectul fiind pauperitatea ?
Aha, deci vrei să continui 😛
Nu ştiu dacă pauperitatea pauperitate sau pauperitatea blondelor, deşi astea am înţeles că nu sunt aşa paupere. Roşcatele sigur nu sunt, sau reformat deja odată ce şi-au pus vopseaua în cap :)))
Acu chiar am terminat. Sau poate nu 🙂
Cum e cu slăbiciunea mea pentru roşcate nu-ţi mai zic. Că n-o iau iar cu liceul.
Cu blondele, na, ca banc merge. Da’ tot nu pricep de ce din toată pauperia tocmai în jurul blondelor ne învârtim.
Revin si eu in Pauterica si zic ca suvitatele sunt de actualitate. Sau nu ?:D
Cum va coafează pe voi !
Nu zau ! Credeam ca in memoriam – mot taiat, suvita-n vant, s-ar prefera…suvitele.
Mă recunosc depăşit.
Voi vă învârteaţi printre blonde, io am intrat în decor ca să apăr specia roşcatelor 😀
Gata! Cred…
😛 de-aia isi taie unii pletele. Sa dea impresia ca gandesc mai profund. :)))
Eu mă învârteam doar prin Pauperia.
@ aka
Gândirea nu-i în plete, ci sub ea. Umblă vorba.
Haideţi că v-am dat ceva de văzut pentru week end. Un documentar de excepţie.
Poate aşa scăpăm de blonde.
Tot aici continui ca să facem centenarul Pauperiei :)))
Eşti drăguţ, mulţumim. Ai scăpat, căci e mai greu cu documentarul când ai încă de lucru. Dar e bun de week-end 🙂
Asta era şi ideea. Să avem ce gândi în week end.
eeee…impropriu spus articol…mai mult o descriere asociata fotografiei.
😉
Acum am priceput. Credeam că mai ai un blog tainic şi nu îl împarţi cu noi.
Centenarul !
Care e premiul pentru comentariul cu nr. 100 ?
Unii munceşte şi alţii profită…
:))))
Da’ văd că le număraţi.
Se pare ca, pana la urma, ne-am si distrat, un pic. Cat despre Pauperia, nu e nimic de ras.
Nu e.
[…] Mordechai cu muza – fotografia… Apropo. Bun articol. June 20, 2008 · Posted in Despre […]