AcasăEconomie si gheseftDemocraţie la kilogram şi...

Democraţie la kilogram şi libertate la litru

După ce au câştigat războiul din Iraq repede-repede, soldaţii licuricelui s-au trezit luaţi la tocat ieftin, dar cu metodă. Că ce era la noi cu raportările umflate şi cincinalu’ în patru ani, da’ la hamburgerezi încă e mai dihai. Ăştia raportează victoria mai întâi şi abia apoi încep mardeala. Bun. Deci s-au bătut. Au eliminat armele nucleare. L-au belit pe panarama aia de Sadam. Au băgat democraţie la buticurile Irakiene şi libertatea la PET de doi litri şi acu’ gata.

Booon. Deci toate rezolvate. Dar mai rămăseseră nişte rufe de întins pe sârmă. Sau altceva era… Ce era ? A, da. Petrolu’, bre. Că ăla era subiectul !

Aşa că în nou instaurata democraţie acces la puţuri se dă fără licitaţie, fără comentarii. Cui trebuie. Adică: Exxon Mobil, Shell, Total şi BP. Că -s fruntaşe în ramură şi au depus şi muncă voluntară şi activitate culturală. Companiile asiatice, ruseşti, care depuseseră aiurea în tramvai documentaţia de licitaţie au fost invitate să înveţe dansul nostru tradiţional: Căluşarul. Şi să afle ce li se bălăngăne dansatorilor în timp ce dansează.

„A total of 46 companies, including the leading oil companies of China, India and Russia, had memorandums of understanding with the Oil Ministry, yet were not awarded contracts.”

Nu asa, tati. Dai cu bombardeaua, curge cişmeaua. Dacă nu… succesuri şi îngrăşaţi licuriciul.

Şi uite aşa ne întoarcem la gândăcelul minune şi economia chicken-chicken. Dar cu ochiul deschis ca prohabul băutorului de bere. Că nici cu haleala nu e aşa de simplu. Nu mai papa-pipi-caca. Acu’ e cu papa-buba-caca. Adică Monsanto să trăiască. Vă spune Mordechai că urmează o epocă de împliniri măreţe. Încă un argument ?

Hai că v-am spus prea multe şi iar o să visaţi din Orwell.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. he he he…
    sa curga petrolu, si poa sa se scumpeasca, nu-i bai. ca luna viitoare ar trebui sa mai cotizeze astia o tzara la ridicarea nivelului de viata a clanului Dracu, prin marirea (substantiala, sper io) a salariului.

    deci, cu respect, va anunt ca o (foarte mica) parte din ce platiti voi in plus la benzini si motorini va ajunge in contul meu.

    sa traiesc bine!!!
    :))))))

    p.s. da la irak nu ma duc!

  2. Castigat pe dracu’! Care victorie, care arme de distrugere in masa? Petrolul si belirea lui Saddam au fost obiectivele. Si nu stiu daca neaparat in ordinea asta, daca punem in ecuatie si „afrontul” lui Saddam la adresa familiei Bush.

    Despre accesul la puturi, lucrurile stau cam asa: cateva lacuste se infrupta. Alte lacuste stau pe tusa si se uita. Sa se-nvete minte. Si cum urmeaza Iranul, sa stie si sa bage la cap ce trebuie sa faca.

    Cu OMG, lucrurle au luat-o razna rau de tot. Pana acum nu exista nicio dovada clara, irefutabila, care sa demonstreze ca OMG sunt naspa. Sa reamintim ce se intampla cu bananele. Ca sa scape de ciuperca, soiurile vor fi modificate genetic, sporindu-le rezistenta la atacul daunatorilor (marea majoritate a modificarilor in asta consta), astfel incat sa mai avem banane si peste 50 sau 100 ani. Sau credeti ca cineva se va impaca cu ideea si va privi resemnat cum dispar bananele?
    Si pentru noi, romanii, mai aproape este Fundulea deca Monsanto.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...