AcasăBuletinul de stiriLegea marţială

Legea marţială

N-am să vă sufoc cu încă un buletin de ştiri. Dar tot strecurăm veştile alea care nu apar în ziare. Că e bine să ştiţi. Ia auziţi aici una cu referen cantabil:

The US military cannot locate hundreds of sensitive nuclear missile components, according to several government officials familiar with a Pentagon report on nuclear safeguards.

Şi voi credeaţi că doar prin brava Armată Roşie bântuia debandada şi înflorea bişniţăreala cu armament ? Pe fluxuri circulă tot mai multe veşti despre tot felul de lăsaţi la vatră americani, deveniţi experţi pe la tot felul de sereleuri cu obiect de activitate belicos, prinşi cu bişniţa cu armament furat. Sergentul Bilko, deh.

Asta ar fi partea întâi. Partea a doua e mai complicată. Hai să recapitulăm. În toamna asta, în hamburgărie sunt alegeri prezidenţiale. Şi este musai să iasă cine trebuie. Dar doar cine trebuie. Şi aşa va fi. Indiferent de voturi, floride şi sondaje. Iar asta presupune pregătiri serioase, facute din timp. În ce constau pregătirile ? Iată în ce:

Martial Law Exercises Continue In Denver

FBI & Homeland Security behind martial law exercises in Indianapolis

Socially Engineering The Public For Martial Law

Şi exemplele pot continua. Concluzia ? O trageţi voi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Intr-un fel e firesc sa pateasca si americanii ca Armata Rosie…. In fond USA e doar Uniunea Sovietica. Aialalta! 😀
    In fond, marx le-a inspirat pe ambele: La URSS a ajuns ideologia, la USA a ajuns Capitalul :))))))))

  2. Imi pare rau ca am intarziat. Intrand in subiect, sa spunem ca, statistic, americanii stau rau la capitolul „pierderi”. Oarecum linistitor este faptul ca se vorbeste despre componente (spun unii c-ar fi vorba de electronica). Iar zona in care s-a „pierdut urma” ar fi Taiwan.
    Oricum, era inevitabil ca ceva sa nu se schimbe. Pana in 2000, toata „lumea buna” era extrem de ingrijorata de soarta arsenalului nuclear al URSS. Uite ca rusii au reusit sa gestioneze mai bine problema, chiar daca arsenalul era prin Ucraina, Kazahstan, sau aiurea. Odata cu venirea lui Putin, s-a terminat cu zvonistica. Iar azi, cineva trebuia sa preia „initiativa”. Si daca n-o faceau americanii, atunci cine? (recunosc cinstit ca mi-a placut mult sergentul Bilko)

    Partea a doua e foarte complicata. Nu prea poti sa tragi concluzii. Sau poti. Dar nu e chiar asa simplu sa vezi ca se alege praful de ” We, the People of the United States of America, in order to form a more perfect Union…..” (ti-am mai spus ca-s idealist si naiv, asa ca sa n-avem vorbe)

  3. Iar pierderile au dat năvală tocmai când câştigaseră şi ei răzbelul.
    Păi componentele electronice sunt problema. Că uraniu cumperi din piaţă din Chişinău.
    Pentru partea a doua am să vă mai dau eu nişte informaţii zilele astea. Să vedeti cum sar singure şi zglobii concluziile.

  4. Pai nu prea poti. Ca nu e tocmai ala pe care-l scoti direct din mina. D-aia si sunt mult mai linistit. Sa fiu mai explicit: un microprocesor nu poate fi urmarit, in timp ce ORICE urma radioactiva se poate urmari.
    Astept cu interes viitoarele informatii.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...