AcasăLeptopuluStanLife after people

Life after people

Un documentar excepţional marca History. Aş spune că e un film care nu trebuie ratat. Şi uite aşa poate ne dăm seama câte parale facem de fapt.

Primele trei părţi le aveţi aici. Restul pe youtube.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fO3Vag0Ugu4]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tKfFuBqRPbM&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mWAp8cBnF3A&feature=related]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Mulţumesc , domnule ! 🙂
    Multe din imaginile filmului, ai impresia că sunt filmate pe la noi. De exemplu, ursul prin oraşe…lol Nasol e că la noi mai sunt şi oameni p’acolo când vine ursul.
    p.s.
    ceva frisoane mi-a dat filmul, recunosc…

  2. Deci singura soluţie pentru a mai salva pământul este dispariţia speciei umane, sau, variantă neplauzibilă, să nu mai încercăm, noi oamenii, să dominăm natura.

    După ce am vizionat filmul, instantaneu mi-am adus aminte de un website Ashes and snow, pe care , dacă nu mă înşel tot la tine pe blog l-am întâlnit prima oară.
    Şi uite ce găsesc acolo :

    “In exploring the shared language and poetic sensibilities of all animals, I am working towards rediscovering the common ground that once existed when people lived in harmony with animals. The images depict a world that is without beginning or end, here or there, past or present.”
    —Gregory Colbert

    Am uitat cât de mici suntem în faţa naturii, iar asta ne va aduce sfârşitul ca specie. În plus, nici nu va rămâne nimic. Dacă noi am mai avut dovada unor vechi civilizaţii, după noi nu va mai rămâne nimic. De fapt, la ce folos ? Cine să mai vorbească despre noi, cimpanzeii ?

  3. Alandra, am tot pomenit de aici de proiectul „ashes and snow”. Cred că am să o fac azi din nou. Văd că tot a folosit la ceva.
    Ca specie suferim de fudulia asta prostească. Ne trezim spunând: am stăpânit natura, modelăm lumea etc. etc. etc. De fapt planeta noastră e un biet găinaţ. Iar noi pe ea… tocmai ai văzut cât preţuim. Şi cât de iute se vindecă locul infestat de noi.
    Acum că am înţeles toate astea… ce facem ?

  4. L-am mai vazut. Si l-am revazut si azi-noapte, dupa meci. Nu cred ca mai poate fi spus ceva in plus. Voi doi ati spus tot.
    La intrebarea „ce facem” raspunsul este unul singur: vom continua sa distrugem. Ca doar de-aia suntem rasa suprema pe planeta, nu-i asa? si pentru ca suntem mult prea prosti ca sa ne dam seama ca, de fapt, ne autodistrugem. Un singur lucru e linistitor: natura, mai devreme sau mai tarziu, castiga.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...