AcasăRabbi ziceRusia ! Rusia !...

Rusia ! Rusia ! Maica Rusie !

Îmi promisesem că nu mai vorbesc despre fotbal. Şi a venit meciul turcilor. Şi am înghţit în sec. Şi m-am întrebat de ce copiii de suflet plecaţi de pe meleagurile noastre şi convertiţi la credinţa Profetului au mâncat pământul jucând pentru culorile semilunei, iar ai noştri au fost doar frezaţi papă-lapte.

Apoi a venit aseara meciul Olandei cu Rusia. La începutul meciului îi priveam pe mujicii ăia îmbrăcaţi în albi. Cu frezele alea de Ivan tuns cu grebla. Le plângeam de milă încă înainte de începutul meciului. Ce şanse să aibă anonimii ăia, mujicii ăia în faţa spilcuiţilor, pomădaţilor şi mai ales lăudaţilor olandezi ?

Şi a început meciul. Şi au venit şuturile lui Kolodin, golul lui Pavliucenco. Şi pe măsură ce trecea timpul falca îmi atârna tot mai tare a gură căscată, iar ochii îmi erau tot mai holbaţi. Rezultatul final a fost logic şi corect. Nimeni nu le spusese mujicilor că în cele două reprize de prelungiri ei ar trebui să cam fie obosiţi. E drept şi că nu aveau pe bancă un Piţurcă isteţ care să-i înveţe virtuţile pasei înapoi.

Un singur regret am: că Turcia şi Rusia nu se pot întâlni în finală. Şi una din aceste echipe va trebui să ne părăsească încă din semifinale. Ţintarul fiind astfel gândit încât măcar o şenghenistă să prindă finala.

Şi uite aşa stăm şi contemplăm destinul. Rusia şi Turcia. Cele două imperii cu care ne-am mâncat de veacuri amarul. Şi cărora le-am întors spatele la vremea la care le puteam fi prieteni. Alegând calea spilcuielii. Şi tacticilor dibace.

După meciul de aseară, mai mult ca niciodată, am început să-l îndrăgesc şi respect altfel pe Vania. Şi să spun: Rusia ! Rusia ! Maica Rusie !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Rusia a meritat victoria. Au avut forta mentala si au reusit sa se impuna in fata portocaliilor osteniti.

    Rusii arata ca, la fel ca si nemtii, sunt un popor care stiu sa renasca din cenusa. E adevarat, au si conducatori de calibru. Noi cu ce ne mindrim?

  2. @ Karakas
    Dom’le, bine spunea un bătrân prieten: să fii român e o fatalitate, să fii rus e un destin.

    @ Adrian Tudor
    Adrian, mulţam fain de corectură. Şi de link. Prinde bine. Mai ales că îmi dai o veste bună.

  3. Poate părea ciudat, dar n-am avut nici cea mai mică îndoială cum că Sfânta Rusie va birui!

    Acum, e adevărat că şi cazacilor lui Taras le prinde bine câte-un ataman olandez (mă gândesc, fireşte, la Hidink), la fel cum nici grecilor nu le-a dăunat un dirijor neamţ, acum patru ani…

  4. Vania, şi alţii au opinia că Hidink ar fi taina. Eu zic că Ruus (sic !) Hidink are meritul lui. Dar apoi mă gândesc că la hochei n-au Hidink. Nici in gimnastică. Nici în… Şi mai ţine şi de vână. Că şuturile lui Kolodin de la jde metri nu Hidink i le-a pus în picior. Nu neg meritul antrenorului. Dimpotrivă. E de lăudat.

    @ Adrian Tudor
    Păi ” Hai” le-am zis cu toţi şi ei au răspuns chemării venind acasă.

  5. Prietene, când ai avut un imperiu, mentalitatea de învingător doar se ascunde un pic! Dar iese la iveală când trebuie şi adversarul se aşteaptă mai puţin! Aşa cu Rusia, aşa cu Turcia! Mă crezi sau nu, Rusia-Olanda este SINGURUL meci de la Euro 2008 pe care l-am văzut! Şi l-am văzut tot!

  6. Nu ştiu dacă neapărat trcutul imperial e explicaţia. Mă gândesc la austrieci, francezi. Poate că e ceva mai adânc. Poate că estul ne -sufocat de iluzia prosperităţii are ceva ce noi suntem pe cale să pierdem.

  7. Stai liniştit! Oligarhii cotizează din greu la bunăstarea fotbaliştilor! Iar sărăcia nu mai e nici pentru ruşi, nici pentru români, un motor al performanţei în sport! E ceva ce ţine de identitate naţională, de mentalitatea de învingător. La ei: „Nu-i nimic, acum am luat-o în barbă! Mă ridic şi i-o trag şi eu!”
    La noi: „am luat-o în barbă? Ia să mă fac eu mic, să n-o iau încă o dată”!

  8. Eu nu de sărăcie vorbeam. Ci de iluzia prosperităţii-mă duceam spre Bruckner.
    Sigur ca oligarhii îşi plătesc fotbaliştii. Nu ştiu care e pe acolo circuitul valizelor cu bani. Dar e şi o explicaţie mai adâncă. Şi revin la conceptul de iluzie a prosperităţii. Iluzie a apartenenţei la un spaţiu al prosperităţii ca opoziţie la sentimentul apartenenţei la un spaţiu cert şi identificabil, pe care îl putem numi şi identitate naţională.

  9. „La noi: “am luat-o în barbă? Ia să mă fac eu mic, să n-o iau încă o dată”!”.
    Contrazic. Ca suntem dracosi. Si ripostam. NUmai ca dam pe langa.

  10. Şi ai noştri, ca brazii! Cu mucii pe piept! Iluzia prosperităţii, ca mod de a fugi de identitatea naţională? Nu ştiu, prietene. Eu cred că nimeni, nici tata lui Hiddink nu ar fi făcut din ciumeţii ăia ai lui Piţurcă o echipă care să lupte precum echipa Rusiei. Noi suntem solişti! Nu ştim să cântăm şi în cor!
    Aşa încât lucrurile vor continua ca şi până acum. Şi prin cine ştie ce capriciu al soartei, ne vom mai califica la un astfel de campionat peste vreo 10-12 ani.

  11. Exact. Iluzia prosperităţii ca mod de reformulare a identităţii.
    Aia spuneam şi eu mai sus. Hiddink are meritele sale. Dar şi lutul cu care a lucrat era fain.
    Ne mai calificăm. Mircea Sandu înca e în funcţie la UEFA. Cu francezii e deja rezolvată: fiecare îşi ia punctele acasă.

  12. eu ti’am spus ca or sa bata rusii. tu nu prea erai convins . nici nu mai conteaza ce’or sa faca de acum încolo( si turcii si rusii). au jucat cu inima si cu splina asa cum bine spuneai. deci nu suntem noi nebuni sa cerem ce e la îndemîna unora. nu uita ce calificari complicate au avut.

  13. Nu am văzut meciul 🙂 dar am auzit o propoziţie rostită de antrenorul olandez al ruşilor :”mâine aş vrea să fiu cel mai mare trădător olandez „.
    Ce păcat că Mutu nu a vrut să trădeze Italia…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...