Îmi promisesem că nu mai vorbesc despre fotbal. Şi a venit meciul turcilor. Şi am înghţit în sec. Şi m-am întrebat de ce copiii de suflet plecaţi de pe meleagurile noastre şi convertiţi la credinţa Profetului au mâncat pământul jucând pentru culorile semilunei, iar ai noştri au fost doar frezaţi papă-lapte.
Apoi a venit aseara meciul Olandei cu Rusia. La începutul meciului îi priveam pe mujicii ăia îmbrăcaţi în albi. Cu frezele alea de Ivan tuns cu grebla. Le plângeam de milă încă înainte de începutul meciului. Ce şanse să aibă anonimii ăia, mujicii ăia în faţa spilcuiţilor, pomădaţilor şi mai ales lăudaţilor olandezi ?
Şi a început meciul. Şi au venit şuturile lui Kolodin, golul lui Pavliucenco. Şi pe măsură ce trecea timpul falca îmi atârna tot mai tare a gură căscată, iar ochii îmi erau tot mai holbaţi. Rezultatul final a fost logic şi corect. Nimeni nu le spusese mujicilor că în cele două reprize de prelungiri ei ar trebui să cam fie obosiţi. E drept şi că nu aveau pe bancă un Piţurcă isteţ care să-i înveţe virtuţile pasei înapoi.
Un singur regret am: că Turcia şi Rusia nu se pot întâlni în finală. Şi una din aceste echipe va trebui să ne părăsească încă din semifinale. Ţintarul fiind astfel gândit încât măcar o şenghenistă să prindă finala.
Şi uite aşa stăm şi contemplăm destinul. Rusia şi Turcia. Cele două imperii cu care ne-am mâncat de veacuri amarul. Şi cărora le-am întors spatele la vremea la care le puteam fi prieteni. Alegând calea spilcuielii. Şi tacticilor dibace.
După meciul de aseară, mai mult ca niciodată, am început să-l îndrăgesc şi respect altfel pe Vania. Şi să spun: Rusia ! Rusia ! Maica Rusie !
Rusia a meritat victoria. Au avut forta mentala si au reusit sa se impuna in fata portocaliilor osteniti.
Rusii arata ca, la fel ca si nemtii, sunt un popor care stiu sa renasca din cenusa. E adevarat, au si conducatori de calibru. Noi cu ce ne mindrim?
Turcia si Rusia se pot intalni in finala. Turcia joaca in semifinale cu Germania, iar Rusia cu invingatoarea dintre Spania si Italia. Programul meciurilor e aici : http://www.euro2008.uefa.com/tournament/matches/index.html
Asa ca, dupa ce luara Eurovizionu, rusii ar putea lua si europeanul de fotbal.
@ Karakas
Dom’le, bine spunea un bătrân prieten: să fii român e o fatalitate, să fii rus e un destin.
@ Adrian Tudor
Adrian, mulţam fain de corectură. Şi de link. Prinde bine. Mai ales că îmi dai o veste bună.
Poate părea ciudat, dar n-am avut nici cea mai mică îndoială cum că Sfânta Rusie va birui!
Acum, e adevărat că şi cazacilor lui Taras le prinde bine câte-un ataman olandez (mă gândesc, fireşte, la Hidink), la fel cum nici grecilor nu le-a dăunat un dirijor neamţ, acum patru ani…
Cu placere. Hai ai nostri! 🙂
Vania, şi alţii au opinia că Hidink ar fi taina. Eu zic că Ruus (sic !) Hidink are meritul lui. Dar apoi mă gândesc că la hochei n-au Hidink. Nici in gimnastică. Nici în… Şi mai ţine şi de vână. Că şuturile lui Kolodin de la jde metri nu Hidink i le-a pus în picior. Nu neg meritul antrenorului. Dimpotrivă. E de lăudat.
@ Adrian Tudor
Păi ” Hai” le-am zis cu toţi şi ei au răspuns chemării venind acasă.
Prietene, când ai avut un imperiu, mentalitatea de învingător doar se ascunde un pic! Dar iese la iveală când trebuie şi adversarul se aşteaptă mai puţin! Aşa cu Rusia, aşa cu Turcia! Mă crezi sau nu, Rusia-Olanda este SINGURUL meci de la Euro 2008 pe care l-am văzut! Şi l-am văzut tot!
Nu ştiu dacă neapărat trcutul imperial e explicaţia. Mă gândesc la austrieci, francezi. Poate că e ceva mai adânc. Poate că estul ne -sufocat de iluzia prosperităţii are ceva ce noi suntem pe cale să pierdem.
Stai liniştit! Oligarhii cotizează din greu la bunăstarea fotbaliştilor! Iar sărăcia nu mai e nici pentru ruşi, nici pentru români, un motor al performanţei în sport! E ceva ce ţine de identitate naţională, de mentalitatea de învingător. La ei: „Nu-i nimic, acum am luat-o în barbă! Mă ridic şi i-o trag şi eu!”
La noi: „am luat-o în barbă? Ia să mă fac eu mic, să n-o iau încă o dată”!
Eu nu de sărăcie vorbeam. Ci de iluzia prosperităţii-mă duceam spre Bruckner.
Sigur ca oligarhii îşi plătesc fotbaliştii. Nu ştiu care e pe acolo circuitul valizelor cu bani. Dar e şi o explicaţie mai adâncă. Şi revin la conceptul de iluzie a prosperităţii. Iluzie a apartenenţei la un spaţiu al prosperităţii ca opoziţie la sentimentul apartenenţei la un spaţiu cert şi identificabil, pe care îl putem numi şi identitate naţională.
„La noi: “am luat-o în barbă? Ia să mă fac eu mic, să n-o iau încă o dată”!”.
Contrazic. Ca suntem dracosi. Si ripostam. NUmai ca dam pe langa.
Aka, la noi … sunt codrii verzi de brad….
:))) si prosti pe gard.
ma duc sa dau o tura pe aratura. :))))
Şi ai noştri, ca brazii! Cu mucii pe piept! Iluzia prosperităţii, ca mod de a fugi de identitatea naţională? Nu ştiu, prietene. Eu cred că nimeni, nici tata lui Hiddink nu ar fi făcut din ciumeţii ăia ai lui Piţurcă o echipă care să lupte precum echipa Rusiei. Noi suntem solişti! Nu ştim să cântăm şi în cor!
Aşa încât lucrurile vor continua ca şi până acum. Şi prin cine ştie ce capriciu al soartei, ne vom mai califica la un astfel de campionat peste vreo 10-12 ani.
Exact. Iluzia prosperităţii ca mod de reformulare a identităţii.
Aia spuneam şi eu mai sus. Hiddink are meritele sale. Dar şi lutul cu care a lucrat era fain.
Ne mai calificăm. Mircea Sandu înca e în funcţie la UEFA. Cu francezii e deja rezolvată: fiecare îşi ia punctele acasă.
eu ti’am spus ca or sa bata rusii. tu nu prea erai convins . nici nu mai conteaza ce’or sa faca de acum încolo( si turcii si rusii). au jucat cu inima si cu splina asa cum bine spuneai. deci nu suntem noi nebuni sa cerem ce e la îndemîna unora. nu uita ce calificari complicate au avut.
Convins nu eram, dar speram. Ce finală frumoasă ar fi….
http://curcubitator.blogspot.com/2008/06/imagini-exclusive-de-la-antrenamentele.html
Nu am văzut meciul 🙂 dar am auzit o propoziţie rostită de antrenorul olandez al ruşilor :”mâine aş vrea să fiu cel mai mare trădător olandez „.
Ce păcat că Mutu nu a vrut să trădeze Italia…
Alandra, ne unim în zicerea asta.
Clar, v-a contaminat şi pe voi rusul 😛
Recunosc cu nedisimulată plăcere.