Două ştiri care au de a face (şi) cu economia şi finanţele. Doar pentru cei strict interesaţi. Interesante ele şi pentru cei care prin economie înţelegem: mâncăm mai puţin şi punem un ban deoparte.
Prima ştire spune că prin America unii s-au cam săturat de verdeaţa dolarului hârtie igienică şi au dat-o pe aur. Ia băieţii cu ciomagul au zis: ba pe a mă-tii. Şi le confiscară liberty dolarii. Ca la noi cu valiza jijiului. Mă rog, nu ca la noi, da’ am zis să pomenesc şi aliatul.
A doua ştire ne vine tot de pe acolo. Din economia cu dolar verde la budă şi dolar aur la popreală. Şi ne anunţă că prin economia hamburgereză aia prosperă şi sănătoasă umblă paralele cam brambura, prea brambura pentru gustul regulatorului ( adică ăla care regulează).
Băi, unchiu’ Sam, dacă-s probleme cu iconomia, nu mai ţine cu rasadurile de microsoafte, dacă nu plouă şi nu să făcură foardele şi şevroloacele, haidi, bre acişilea. Că, io-te, colea, lângă Alicante, rându’ doi, de la răsadu’ şaişpe la răsadu’ paşnouă e nevoie de mâini pricepute. Da’ fără bombardele să luaţi locu’ alor noştri, da ? Că căpşuni sunt pentru toţi. Aia e.
Ca de obicei, şi acest articol de blog este bine informat. Atunci cînd te joci cu focul, vreau să spun că atunci cînd controlezi politica FMI şi a Băncii Mondiale ca să furi bogaţia naturală de la săracii lumii, rişti nişte arsuri grave. Părerea mea este că economia SUA va găsi resursele intelectuale ca să îşi revină. Cred în firul roşu, motiv bizantin, al tradiţiei politice şi ideologice jeffersoniene.
Avem urmatoarele:
– FED nu mai poate tine sub control politica monetara.
– Unii scot pe piata liberty dolarul.
– Pretul petrolului creste. Inflatia idem.
– Nimeni nu prea mai are treaba cu dolarul american.
– Rezervele de hrana nu sunt (vezi stirile trecute)
– Exercitii de tip „martial law”
– Toate s-au scumpit sau se vor scumpi.
– Criza creditelor imobiliare
– Deficit imens
– Razboiul din Iraq si Afghanistan.
– s.a.m.d.
Cam toate „conspira” impotriva Americii. Noi vedem asta. Cei care ar trebui sa vada, fie au o problema medicala, fie sunt mult prea ocupati sa dea vine pe Iran, neavand timp si de „maruntisurile”astea.
off-topic: Mordechai, îţi cer sprijinul într-o campanie imunitară. Vezi la mine pe blog. Bănuiesc că şi tu ai vrea să-i scapi pe ai noştri aleşi de acest privilegiu nesimţit.
Las’ Mordechai, la noi e mai bine cu bacnotele de plastic. Iti dai seama ca daca trecem la leul nou din fise ce turnatorie se deschide la Sintesti? 😀
Moordechai, prietene, cred că visai de mult la asta! Elena Udrea, şefă peste pedelicii de la Constanţa! v-a swcos la lumină! Să te ţii politică şi delicatesuri! Zici că n-are legătură cu subiectul? Are! Creşte consumul de hârtie al tabloidelor!
@blogideologic
Sigur va găsi resursele necesare redresării. De aia e în Iraq.
@pacos
Sau dimpotrivă. Toate conspiră în favoarea Americii. Adică în favoare instaurării acolo a unui regim de mână fortă. Treci şi „patriot act” pe listă.
@politrucul
Văzut campania. Am să preiau demersul tău. Dar te previn că nu cred în el. Nu în epoca Băsescu.
@Pendulul lui Focault
:))))
… e şi mai uşor de transportat. Altfel cine ar căra valiza aia.
@ Constantin Gheorghe
Daaa ! Acum avem pedelic cu desuuri la vedere. Ne-am scos. Vedeţi dvs. ce monarhie republicană facem noi aici.
@Mordechai
Ce-mi place mie la americani este faptul ca la fiecare 4 ani isi fac bagajele. Jumatate dintre ei sa-si ocupe posturile si cealalta jumatate sa paraseasca posturile pe care le-au detinut timp de patru ani. Prin urmare, e foarte greu ca un regim sa devina unul de mana forte, in aceste conditii. Vorbim totusi de 300 milioane de oameni, nascuti si crescuti intr-un anumit spirit. Si faptul ca inghit, in numele luptei antiteroriste, limitari ale drepturilor fundamentale, nu inseamna nici pe departe ca vor sta cu bratele incrucisate la un asemenea „derapaj”.
@ pacos
Nu e riguros exact. Că nu toţi lucrează în sistemul public. Şi acolo nu se practică rotaţia cadrelor chiar aşa.
Aia cu 300 de milioane de oameni născuţi-crescuţi…. haidi bre ! Păi 20% nu ştiu boabă engleză. Născuţi pe unde a dat soarta, crescuţi pe unde s-a putut.