Dolar, dolărel

Două ştiri care au de a face (şi) cu economia şi finanţele.  Doar pentru cei strict interesaţi. Interesante ele şi pentru cei care prin economie înţelegem: mâncăm mai puţin şi punem un ban deoparte.

Prima ştire spune că prin America unii s-au cam săturat de verdeaţa dolarului hârtie igienică şi au dat-o pe aur. Ia băieţii cu ciomagul au zis: ba pe a mă-tii. Şi le confiscară liberty dolarii. Ca la noi cu valiza jijiului. Mă rog, nu ca la noi, da’ am zis să pomenesc şi aliatul.

A doua ştire ne vine tot de pe acolo. Din economia cu dolar verde la budă şi dolar aur la popreală. Şi ne anunţă că prin economia hamburgereză aia prosperă şi sănătoasă umblă paralele cam brambura, prea brambura pentru gustul regulatorului ( adică ăla care regulează).

Băi, unchiu’ Sam, dacă-s probleme cu iconomia, nu mai ţine cu rasadurile de microsoafte, dacă nu plouă şi nu să făcură foardele şi şevroloacele, haidi, bre acişilea. Că, io-te, colea, lângă Alicante, rându’ doi, de la răsadu’ şaişpe la răsadu’ paşnouă e nevoie de mâini pricepute. Da’ fără bombardele să luaţi locu’ alor noştri, da ? Că căpşuni sunt pentru toţi. Aia e.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Ca de obicei, şi acest articol de blog este bine informat. Atunci cînd te joci cu focul, vreau să spun că atunci cînd controlezi politica FMI şi a Băncii Mondiale ca să furi bogaţia naturală de la săracii lumii, rişti nişte arsuri grave. Părerea mea este că economia SUA va găsi resursele intelectuale ca să îşi revină. Cred în firul roşu, motiv bizantin, al tradiţiei politice şi ideologice jeffersoniene.

  2. Avem urmatoarele:
    – FED nu mai poate tine sub control politica monetara.
    – Unii scot pe piata liberty dolarul.
    – Pretul petrolului creste. Inflatia idem.
    – Nimeni nu prea mai are treaba cu dolarul american.
    – Rezervele de hrana nu sunt (vezi stirile trecute)
    – Exercitii de tip „martial law”
    – Toate s-au scumpit sau se vor scumpi.
    – Criza creditelor imobiliare
    – Deficit imens
    – Razboiul din Iraq si Afghanistan.
    – s.a.m.d.

    Cam toate „conspira” impotriva Americii. Noi vedem asta. Cei care ar trebui sa vada, fie au o problema medicala, fie sunt mult prea ocupati sa dea vine pe Iran, neavand timp si de „maruntisurile”astea.

  3. off-topic: Mordechai, îţi cer sprijinul într-o campanie imunitară. Vezi la mine pe blog. Bănuiesc că şi tu ai vrea să-i scapi pe ai noştri aleşi de acest privilegiu nesimţit.

  4. Moordechai, prietene, cred că visai de mult la asta! Elena Udrea, şefă peste pedelicii de la Constanţa! v-a swcos la lumină! Să te ţii politică şi delicatesuri! Zici că n-are legătură cu subiectul? Are! Creşte consumul de hârtie al tabloidelor!

  5. @blogideologic
    Sigur va găsi resursele necesare redresării. De aia e în Iraq.

    @pacos
    Sau dimpotrivă. Toate conspiră în favoarea Americii. Adică în favoare instaurării acolo a unui regim de mână fortă. Treci şi „patriot act” pe listă.

    @politrucul
    Văzut campania. Am să preiau demersul tău. Dar te previn că nu cred în el. Nu în epoca Băsescu.

    @Pendulul lui Focault
    :))))
    … e şi mai uşor de transportat. Altfel cine ar căra valiza aia.

  6. @Mordechai
    Ce-mi place mie la americani este faptul ca la fiecare 4 ani isi fac bagajele. Jumatate dintre ei sa-si ocupe posturile si cealalta jumatate sa paraseasca posturile pe care le-au detinut timp de patru ani. Prin urmare, e foarte greu ca un regim sa devina unul de mana forte, in aceste conditii. Vorbim totusi de 300 milioane de oameni, nascuti si crescuti intr-un anumit spirit. Si faptul ca inghit, in numele luptei antiteroriste, limitari ale drepturilor fundamentale, nu inseamna nici pe departe ca vor sta cu bratele incrucisate la un asemenea „derapaj”.

  7. @ pacos
    Nu e riguros exact. Că nu toţi lucrează în sistemul public. Şi acolo nu se practică rotaţia cadrelor chiar aşa.
    Aia cu 300 de milioane de oameni născuţi-crescuţi…. haidi bre ! Păi 20% nu ştiu boabă engleză. Născuţi pe unde a dat soarta, crescuţi pe unde s-a putut.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...