AcasăCapitalismul proletarFacultatea de franzelă

Facultatea de franzelă

Până acum mai era cum era. Căscai, duceai mâna la gură. Râgâiai, duceai mâna la nas. Băşeai duceai mâna… adică degetul, arătai spre vecinul de compartiment mai prost îmbrăcat. Dar acu’ nu mai merge aşa. Acum totul e cu dichis, cu schepsis. Mucul nu se mai plezneşte aşa ignar pe mâneca pardesiului. Trebuie pieptănat, dus la mall şi trecut prin masterat. Biluţa nu se mai frământă aiurea, ci cu socoteală clară.

Şi cum totu’ e pe bază de şcoală, manual şi formulă, uite, unii au găsit şi formula matematică pentru sandvişul ideal ( ca maşina de cusut, eh, vremuri).
Formula arată aşa:

Adică:

W = grosimea feliei de branza
b = grosimea feliei de paine
d = gradul de aroma a feliei de paine (alba, graham etc)
s = grosimea stratului de unt sau margarina
m = grosimea stratului de maioneza
c = gradul de grasime continut
v = grosimea feliei de rosie
p = grosimea feliei de muratura
t = gradul de iutime
l = grosimea stratului de salata

Deci, taicule, şcoală grea. Acu’ nădejdea ne e în NASA să reuşească să determine corect proporţia de oţet , usturoi şi smântână în ciorba de burtă. Dacă se poate. Şi dacă nu suntem prea impertinenţi şi formula perfectă pentru ghiudem şi zacuscă. Că o am pe tanti Verginica ( soţia lu’ nea Stere) care s-a săturat de empirismu’ ăsta. Şi ar necesita, carevasăzică. Sigur, nea Stere, ca erudit ce e, lucrează şi el la o dizertaţie despre rolul ciuştii în elaborarea unei saramuri de crap corectă izocatenic şi din punct de vedere Madagascar.

Hai că e multă lume plictisită. Mă duc să trag un magiun la pătrat supra franzelă de ieri (că nu îngraşă) şi pe urmă execut şi un radical de prună -trecut de două ori prin cazan. Că la zaibăr sunt prea multe variabile. Că suntem oameni cu carte, bre. Că.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Mi-au dat lacrimile de râs….
    Cred că a fost concentraţia de hidrogen dublă în apa pentru cafea…
    De unde le scoţi, monşer???
    Aşa ceva ca tine, mai rar!
    Bine că-i ai pe coana Verginica şi pe nea Stere, că eu am intrat în panică dubitativă… cu ce dracu’ măsor celuloza din foaia de ceapă de-o rup din grădină şi glucidele din zmeura de lângă gardul Motoroaiei? Să se inventeze negreşit un aparat de măsurat concentraţiile alimentelor pe loc, ne luăm în rate, cum ne-am luat laptopul. Sau poate-l montăm la celular… Să vină specialiştiii!!!
    Şi, în cu totul altă ordine de idei, azi e aniversarea Corinei Creţu, o Doamnă, şi, fii atent! asta zice o femeie! Că astea nu se recunosc, nici dacă le torturezi în bazele CIA…

  2. Va trebui sa le faci rost lui nea Stere si sotiei sale Verginica de un laptop, sa poata calcula mai usor numarul de ardei din zacusca raportat la numarul de vinete, si pentru a stabili citi litri de apa de dunare trebuie la saramura de crap…..
    Pina la urma voi reusi sa slabesc: decit sa fac atita matematica, mai bine nu maninc 😀

  3. Niciodată n-am discriminat, astfel încât să-l arăt pe cel mai jerpelit ca fiind vinovat. În sala de clasă, tramvai ori Filarmonică, dacă mă mai scapă vreuna, întreb îndată:

    – Care s-a împuţit?…

    După parlamentări, pică vreunu’ de fraier, în mod democratic…

  4. Cum din formulele aistea nimic nu se lipi de mansarda mea zapacita, zic ca ma furisez si eu la un radical, desi, parca mai am ceva provizii de zaibar de Izverna si cum invariabil dupa faza cand vreau sa ma bat cu toti, urmeaza sparturile, sfarsesc prin a adormi, si tac… matematica nu ma imbie la nimic, metafore ioc…ramane sa dau cu banul, radical de pruna ori zaibar…
    Voi sunteti di vina, ca mi-ati dat ideea ! O zi de Sanzaiene minunata va doresc, bogata in zambete si impliniri !
    Sibilla

  5. Catre Parchete

    (toate, y compris DNA- sunt expert parlamentar si, in aceasta calitate, sigur prezint interes)

    Declar ca posed in Bucuresti, strada Turbinei nr. 23 (Cartier Floreasaca), sub partea din spate a casei, un spatiu bine fortificat, zidit, boltit, inalt de trei metri si mai bine, in suprafata de cca. 30 m.p., impartit in doua incaperi inegale.

    Usa de la intrarea in respectivul spatiu subteran si cea care delimiteaza incaperile sunt metalice.

    Precizez ca nu am mentionat spatiul cu pricina, ca atare, in declaratia mea de avere actualizata, conform legii, anul acesta si depusa (daca nu ma insel) in 12 iunie 2008.

    L-am omis si in declaratia precedenta.

    Rog sa fiu investigata sub aspectul savarsirii infractiunii corespunzatoare detinerii de pivnita cu usa/usi metalica/metalice si ziduri groase de peste jumatate de metru fara a declara ca, astfel, sunt posesoare de buncar (las la latitudinea dumneavoastra, stimari domni procurori, incadrarea legala).

    Rog insistent sa fiu admisa in cercul select al posesorilor de buncar din care face parte Adrian Nastase, de care sunt foarte atasata.

    Cu stima,

    Ioana Ilie

  6. Stratul prafului de pe toba cine-l calculeaza ?
    Cum vremurile-s de cacat, magiunul are anumite conotatii si la cat de calculati sunt unii in aste vremuri impuse , mi-e tare teama ca pateaza o anumita zona roz a cavitatii bucale a unora ce se hranesc mai abitir.

  7. @ Gabriela Savitsky
    Am transmis şi noi urările cuvenite Corinei. Se putea ?:)

    @moshcalifar
    De ce?

    @Arsulici
    Păi amândoi vor să se înscrie la masterat. Da’ acolo unde a studiat şi succesuri aia mică.

    @Pendulul lui Foucault
    Asta e o dovadă de lipsă de solidaritate cu românii din Italia. Zaibăr, taică.

    @popej
    Testaţi şi raportaţi.

    @Vania
    Eu adopt metoda tăcută ( ca puturoasa): priviri indignate, strâmbături din nas.

    @Alandra
    Azi mă gândeam că pe vremea lu’ Ceaşcă, dacă făceai comandă la butelie, ţi-o aducea ăla în casă şi ţi-o şi monta – ok….asta când aveai bafta să îţi vină rândul.
    Acu’ boieri mari negustorii de butelii.

    @sfinx667
    Mulţămim, Sibilla. Să dai ecuaţia pentru zaibărul ăla.

    @Ioana Ilie
    Mulţumim de sesizare. Cum nu mă aflu în relaţii prea grozave cu potera… nu am cum transmite mai departe auto-denunţul. Da’ poate se sesizează singuri.
    Altceva interesează, un pătuc, cabină de duş ai la buncăr ? Că dacă da… dă-ne şi nouă cheia. Că mai vrem să trecem uneori cu câte o fată, două. Să investigăm.

    @aka
    Deja intrăm în chimie.

  8. @Mordechai: n-am de unde. Daca nu e inchis la magazinul rusilor unde vine niste Murfatlar, dar nu Secu’, ce sa fac. Am un unchi care ajuns pe la 93 de ani si umbla pe scuter inca. 15 ani,parca, regim vegetarian la Canal si apoi un pahar de vin rosu la masa. In concluzie m-am multumit cu Chianti-ul.
    @SorinPlaton: nu stiu. Nu ma bag. Nu beau pe datorie si imi platesc taxele. Nici macar nu le urez sa isi cumpere medicamente de banii furati ca daca dracu’ se intoarce blestemu’ inapoi. Noi sa fim sanatosi ca vorba aia bele curge… in serii de cate 3 ca asa zice regula belelor: vin intotdeauna in serii de cate 3.

  9. Hei, eu „magiunului” i-am dat alta semnificatie aici. Si-n cazul asta n-ar mai fi fost nevoie de baie. Eu ma gandeam la vena, la jugulara.Ca neam de draculieni suntem. Dar mai neam sunt altii.
    Recunosc, am dat-o la intors acum.:D

  10. Mordechai,
    mi-am facut acu o salata de ton, am bagat-o in formula si mi-a dat cu virgula… ce ma faaaaaaaaaaaaaaaac??????? sint disperat….
    Pot bea o bere Guiness? ca sa rotunjim rezultatul… 😀

  11. Morchedai,

    Apa curenta exista in buncarul cu pricina. Dus inca nu mi-am instalat (bune idee!).
    In rest, cu putina inspiratie, te descurci.
    Cat despre intrarea acolo, trebuie sa te aranjezi cu Azorel (in ciuda numelui de bland cotetzar, un malamut chiar feroce- incrucisare cu lup romanesc de padure).
    Da-o-ncolo de potera, cu puteri reunite ii dam de cap!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...