Consultări cu iz de mentă

Preşedintele a decis să cheme partidele la Cotroceni pentru consultări pe tema scumpirilor.

La prima vedere un demers corect şi oportun. Şi chiar e corect şi oportun. Însă strict din perspectivă electorală. Atât.

Rezultatul alegerilor locale este, de fapt, resortul ascuns al acestor subite consultări. Rezultatele obţinute de PDL la aceste alegeri nu au fost deloc rele. Dimpotrivă. Dar au existat două eşecuri majore: Iaşi şi Bucureşti. La Bucureşti PDL a câştigat la votul politic, dar a pierdut bătălia pentru primăria generală. Adică exact bătălia în care se implicase direct şi nemijlocit Traian Băsescu. Fără a mai mima imparţialitatea, fără a mai încerca să salveze aparenţele. A apăsat toate butoanele pe care le avea la dispoziţie. Toate. Şi-a folosit toate resursele. Iar rezultatul a fost lamentabil. Asemenea la Iaşi. Iar Băsescu ştie ce înseamnă asta. Chiar dacă termenul  vine din aviaţie şi nu din marinăria de Anvers: Picaj ! Unul dramatic. Care nu mai e doar o tendinţă, ci reprezinta deja o cotaţie.

Nu v-aţi întrebat de ce de la începutul acestui an nu mai apar sondaje în care să fie măsurată încrederea în preşedinte, intenţia de vot etc. ? Evident cu excepţia celor legate de alegerile locale- altă brânză. Dacă v-aţi pus această întrebare, cu siguranţă, aţi găsit şi răspunsul. Iar acel răspuns îi e cunoscut şi preşedintelui. Care acţionează, aşa cum spuneam, corect şi oportun. Adică aplică, fără întârziere, contramăsurile exact atunci când se înregistrează problema. Iar problema e gravă.

Sigur că mascarada consultărilor cu partidele are eficienţă zero. Cine îşi poate imagina că după jumătate de oră de trăncăneală cu Gigi Becali ( PNG nu e partid parlamentar, dar nu m-ar suprinde să-l văd invitat), cu Vadim Tudor, cu Boc, cu Raluca Ţurcanu sau cu Mircea Geoană preţurile vor începe să o ia la vale ? Evident că toată acţiunea e o băgare în seamă, praf în ochi şi o tentativă disperată ( şi nu foarte inspirată) de a prosti opinia publică.

Reprezentanţii partidelor politice nu vor lipsi. E o bună ocazie de a se propti în faţa microfoanelor, cu uşa de la Cotroceni pe fundal, şi de a-şi deversa mesajele electorale. Demagogia. Pentru Băsescu e un bun prilej de a se arăta topit de grija poporului. Şi de a face uitaţi cei patru ani în care a tratat cu dispreţ partidele politice ( altele decât cele obediente) şi instituţiile politice ale acestei ţări. Aşa că, politiceşte, toată lumea pare câştigată.

Doar subiectul e prost pus în frază. Pentru că, dacă se arăta cu adevărat îngrijorat, preşedintele ar fi trebuit să convoace, de exemplu, reprezentanţii hipermarketurilor ( problemă aflată în agenda publică de multe luni de zile). Sau pe cei ai companiilor petroliere. Nu o face. Pentru că nu are nicio cădere să o facă. Iar acestea l-ar  trata, foarte probabil, cu sictir. Problemele aceste ţinând de competenţa guvernului. Atât cât mai pot ţine de o instituţie a statului, într-o economie de piaţă. Admitem, totuşi, rolul de regulator al statului.

Aşa că putem constata că de marţi intrăm practic într-un an de campanie electorală. În care declaratiile sforăitoare, demagogia şi pomenile cu damf electoral nu vor lipsi. Iar toate acestea vor face ca problema de la care am plecat, scumpirile, nu doar să nu îşi găsească rezolvare, ba chiar să cunoască o serioasă amplificare.

Altfel, sigur, Băsescu e şi el părinte şi o fi preocupat foc când i se vaită aia mică despre scumpirea vişinatei la bambu.