AcasăCapitalismul proletarConsultări cu iz de...

Consultări cu iz de mentă

Preşedintele a decis să cheme partidele la Cotroceni pentru consultări pe tema scumpirilor.

La prima vedere un demers corect şi oportun. Şi chiar e corect şi oportun. Însă strict din perspectivă electorală. Atât.

Rezultatul alegerilor locale este, de fapt, resortul ascuns al acestor subite consultări. Rezultatele obţinute de PDL la aceste alegeri nu au fost deloc rele. Dimpotrivă. Dar au existat două eşecuri majore: Iaşi şi Bucureşti. La Bucureşti PDL a câştigat la votul politic, dar a pierdut bătălia pentru primăria generală. Adică exact bătălia în care se implicase direct şi nemijlocit Traian Băsescu. Fără a mai mima imparţialitatea, fără a mai încerca să salveze aparenţele. A apăsat toate butoanele pe care le avea la dispoziţie. Toate. Şi-a folosit toate resursele. Iar rezultatul a fost lamentabil. Asemenea la Iaşi. Iar Băsescu ştie ce înseamnă asta. Chiar dacă termenul  vine din aviaţie şi nu din marinăria de Anvers: Picaj ! Unul dramatic. Care nu mai e doar o tendinţă, ci reprezinta deja o cotaţie.

Nu v-aţi întrebat de ce de la începutul acestui an nu mai apar sondaje în care să fie măsurată încrederea în preşedinte, intenţia de vot etc. ? Evident cu excepţia celor legate de alegerile locale- altă brânză. Dacă v-aţi pus această întrebare, cu siguranţă, aţi găsit şi răspunsul. Iar acel răspuns îi e cunoscut şi preşedintelui. Care acţionează, aşa cum spuneam, corect şi oportun. Adică aplică, fără întârziere, contramăsurile exact atunci când se înregistrează problema. Iar problema e gravă.

Sigur că mascarada consultărilor cu partidele are eficienţă zero. Cine îşi poate imagina că după jumătate de oră de trăncăneală cu Gigi Becali ( PNG nu e partid parlamentar, dar nu m-ar suprinde să-l văd invitat), cu Vadim Tudor, cu Boc, cu Raluca Ţurcanu sau cu Mircea Geoană preţurile vor începe să o ia la vale ? Evident că toată acţiunea e o băgare în seamă, praf în ochi şi o tentativă disperată ( şi nu foarte inspirată) de a prosti opinia publică.

Reprezentanţii partidelor politice nu vor lipsi. E o bună ocazie de a se propti în faţa microfoanelor, cu uşa de la Cotroceni pe fundal, şi de a-şi deversa mesajele electorale. Demagogia. Pentru Băsescu e un bun prilej de a se arăta topit de grija poporului. Şi de a face uitaţi cei patru ani în care a tratat cu dispreţ partidele politice ( altele decât cele obediente) şi instituţiile politice ale acestei ţări. Aşa că, politiceşte, toată lumea pare câştigată.

Doar subiectul e prost pus în frază. Pentru că, dacă se arăta cu adevărat îngrijorat, preşedintele ar fi trebuit să convoace, de exemplu, reprezentanţii hipermarketurilor ( problemă aflată în agenda publică de multe luni de zile). Sau pe cei ai companiilor petroliere. Nu o face. Pentru că nu are nicio cădere să o facă. Iar acestea l-ar  trata, foarte probabil, cu sictir. Problemele aceste ţinând de competenţa guvernului. Atât cât mai pot ţine de o instituţie a statului, într-o economie de piaţă. Admitem, totuşi, rolul de regulator al statului.

Aşa că putem constata că de marţi intrăm practic într-un an de campanie electorală. În care declaratiile sforăitoare, demagogia şi pomenile cu damf electoral nu vor lipsi. Iar toate acestea vor face ca problema de la care am plecat, scumpirile, nu doar să nu îşi găsească rezolvare, ba chiar să cunoască o serioasă amplificare.

Altfel, sigur, Băsescu e şi el părinte şi o fi preocupat foc când i se vaită aia mică despre scumpirea vişinatei la bambu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Cu iz de cireşe amare as fi preferat da’ ma rog,sa nu carcotim.
    Nutzi s-a pronuntat clar : „E cel mai mare”. Acuma depinde cate dimensiuni de politicieni cunoaste bine…

  2. Să vă dau o informaţie de ultimă oră : am cumpărat astăzi litrul de lapte cu 7,1 ron. Acum două zile era 5,6.
    Se adună să discute discuţii despre o problemă care-i depăşeşte.
    Poate deţine Băse arma secretă împotriva creşterii preţurilor şi vrea să i-o vândă şi lui Geoană.
    Ştiţi ce e mai nasol ? Că unii chiar îi cred. M-a sunat mătuşa mea, care oricum nu mai ştie pe ce lume trăieşte, şi m-a informat că adună Băse politicienii ca să rezolve chestiunea. E foarte încrezătoare biata femeie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...