Acasăimprastiati-va!Din căptuşeala istoriei

Din căptuşeala istoriei

Nimic nu e mai schimbător ca istoria- are dreptate rabbi. Aşezaţi de o parte sau alta a draperiei avem o viziune îngustă. Bunăoară zidul Berlinului. Pentru noi era o oroare, care ne ţinea pe noi, esticii, aici, prizonieri ai unui regim pe care îl socoteam odios. Dincolo zidul avea doar o valoare simbolică. Pentru berlinezii din est era al naibii de concret.

Karakas îmi trimite un link spre un articol teribil de interesant. Pe care vă invit să-l citiţi şi voi. Pentru că astfel veţi afla un lucru care vi s-ar putea altfel părea de necrezut: că şi dinspre Germania de Vest erau mulţi germani care fugeau spre Germania de Est, înhămându-se la construcţia comunismului. Mult mai puţini decât cei care făceau drumul în sens invers, desigur, dar destui.

Habar nu am de ce, citind acest articol, mintea mi-a fugit la Teo Peter. Şi de acolo la documentarul despre Abu Ghraib, văzut aseară pe HBO. Ciudat lucrează mintea mordechaiului.

Despre subiect mai spune şi Andrei una- alta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Poate doar intamplator, sau poate nu, acest post este exact deasupra post-ului care vorbeste despre nevoia de a avea propriile opinii, propriile pareri, de a vedea lucrurile cu ochii tai si nu prin ochii altora.
    Nu stiu de ce au ales drumul spre Est. Si, ca sa fiu sincer, nici nu cred ca vreau sa aflu. Ar trebui sa fie suficient faptul ca, pentru a face asta, oamenii aia chiar au avut o motivatie extrem de puternica, oricare ar fi fost aceasta. Articolul vorbeste si despre intelectuali si actori. Asta este ciudat. Ca si ei, la un moment dat, au ajuns sa creada in chestia aia: „fiecaruia dupa nevoi”.
    Si daca mintea mordechaiului fuge la regretatul Teo Peter si la Abu Ghraib, mintea mea face o paralela intre credinta oarba a acelor intelectuali si actori germani de ieri si credinta, la fel de oarba, a unor intelectuali si actori romani de azi.

  2. Foarte multi au crezut in comunism, si destui au pus semnul egalitatii intre comunismul din est si marxism. Sa fie si asta o cazua ?

    Daca ar fi vazut ce se intampla de fapt aici, ar mai fi trecut zidul?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...