Mamaia

Reuniunea de la Mamaia a liderilor PSD a fost aşteptată. Fiind socotită un bun prilej de analiză şi urecheală. Nu a fost deloc aşa. Dar deloc. În ciuda aparenţelor şi a încordărilor pesediştilor care au încercat să transmită imaginea unui partid care taie în carne vie.

Dizolvarea filialelor Giurgiu, Mureş etc. e o frecţie cu sirop la picior de PVC. Acolo conducerile vor fi realese, democratic desigur, şi cu asta se sparge nunta. Adevăratele „performanţe” nu  au încăput în agendă. Despre „inteligenţa” campaniei de la Bucureşti nu s-a discutat ( decât pe holuri). Despre ne-nominalizarea lui Oprescu – şi ceea ce a urmat după- nu a socotit nimeni necesar să se discute. Nici despre poziţia lui Vanghelie sau Onţanu- care l-au susţinut făţiş pe Vasile Blaga în turul doi al localelor, în ciuda poziţiei oficiale  a partidului.

În cele din urmă, dincolo de uşoare îmbăţoşări şi firave răţoieli, reuniunea de la Mamaia nu a fost decât un nou prilej de testare a forţei diverselor grupuscule din acest partid. Iar concluzia e simplă: mare lucru nu s-a prea schimbat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Cica aveau si binocluri sa se uite dupa Nutzi pe plaja. Aparitia inaripata a jucatorului i-a indispus mult.
    Nimeni nu pare a fi dispus sa-mi explice : Rus-Dancu sunt la CFR sau la U ?

  2. Frecţia a fost ceva mai profundă la Cluj, unde strategul PSD-ului a luat-o rău la urne. Altfel, pe acolo prin conducere rămâne.
    Dacă vroiau să facă ceva cu adevărat trebuia să decapiteze toate filialele care nu au prins nimic din ciolan, cu toate scorurile lor. Şi, normal, Bucureştiul. Sunt chestii prea grele pentru Geoană. În final, io zic că au profitat de soare. Ăsta o fi fost şi scopul.

  3. Apropo de mazilirea lui Dâncu, mie mi-a plăcut întotdeauna omul, trecând de eşecul strategiilor sale. Uite zicerea zilei pe blogul său: „Un fleac, m-au dizolvat!” Nu am ştiut că are atâta umor. Şi nu-i nea Stere 😀

  4. Dâncu e un tip cu minte. Asta nu se discută. Dar grupul de la Cluj are decibeli mai mulţi decât procente în alegeri. Şi asta nu e sănătos.
    Oricum, nu-ţi face griji, după dizolvare urmează o fierbere ţeapănă şi se evaporă apa. Ghici ce rămâne ? Tot dizolvaţii.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....