Acum două zile stăteam la un taifas cu un amic. Ne boţise căldura şi conversaţia lâncezea. Aşa cum se întâmplă de obicei, trăncăneam aiurea, doar ca să nu aţipim. Berea se încălzise şi ea. Mai ciuleam urechea la muzică… Şi, nu ştiu cum, ne-am trezit vorbind despre preferinţele muzicale. M-am pomenit spunând că îmi placea mai mult Sfinxul decât Phoenix.
” N-ai dreptate” m-a repezit amicul ” phoenicşii erau incomparabil mai buni !”
Bang ! Cum adică n-am dreptate ? Adică nu ştiu ce îmi place ?
Cu o alta ocazie, socializând forţat, m-am pomenit clămpănind cu o profesoară pensionară de limba română. Pentru care poezia românească postbelică se rezuma la Sorescu, Păunescu, Nichita. M-am trezit spunând că pentru mine nici Andriţoiu ( livresc şi purtând parfumul altei vremi, în poezia sa adevărată, nu în cea ocazională) , nici Dimov, nici Brumaru şi atâţia alţii nu sunt de colo. Îi spuneam că mă trezesc spunând că la mulţi dintre ei găsesc lucruri care îmi plac şi pentru care îi invidiez. Doamna cu pricina mi-a tăiat-o scurt: prostii, n-ai dreptate.
Tot aşa atunci când mărturisesc că îmi place, că vibrez la o chestie sau alta, ori că dimpotrivă sunt lucruri care îmi displac, vin polemiştii năvală să îmi spună că nu am dreptate.
Sigur că adeseori nu am dreptate. E neîndoielnic. Dar aici e vorba despre păreri şi gusturi. Iar mulţi din cei care nu-mi dau dreptate nu înţeleg că ei se luptă cu o părere, cu micul zeu al subiectivismului şi nu cu adevăruri definitive.
Ş, uite aşa, mă trezesc tot mai des înconjurat de deţinători de adevăruri şi tot mai puţin de oameni cu păreri.
N-ai dreptate 😀 Mie îmi sunt cam egali phoenicşii şi sfincşii, dar important este că ştiu că nu ai dreptate. Părerea mea :)))
Bănuiesc că nici argumente nu au de obicei. Ai cere prea mult…
Argumentele au fost mereu un moft.
Ne place nouă să dăm cu pumnul în masă şi să băgăm pumnul în gură. Astea par a fi devenit deja probe la un sport naţional.
Sau e doar o refulare, mult prea mult prelungită, după o epocă în care nu era bine să ai păreri.
Cinstit vorbind si mie-mi place sa ma contrazic „cu argumente” . Cam 10 minute. Sunt prea lenes.
Eu ce să zic? La o polemică bine arcuită nu zic ba. Dar când dau de emiţători de postulate….
Buna ziua, domnule! In primul rand , ma declar uimit de ,,prolificitatea” dvs si-mi exprim admiratzia pentru tot ce propunetzi ca subiecte !! jos palaria!! Cat priveste polemica de fatza , vreau sa va spun ca am crescut cu MUZICA ADEVARATA a acestor trupe dar si cuROSU SI NEGRU, CU FFN, PROGRESIV TM si altele pe care nu le pot numi acum la repezeala.In 75 eram elev la sc. militara in Sibiu si-am sarit gardu sa merg pe stadion sa-i vad pe Covaci si trupa[ am avut noroc si am scapat cu un pachet de Amiral dat santinelei].De la NEGRU VODA , trecand printot MUGURUL DE FLUIER si incheind cu exceptzionalul dublu LP CANTAFABULE am fost vrajit de sufletul acestor cantece, la fel de mult ca de naiul lui Zamfir sau de D. Farcas , ce facea sa planga taragotul si sufletul romanesc.Am infatza discurile de vinil pe care prefer sa le ascult la ,,picap” chiar daca uneori se aude mai prost, retraiesc vremurile de altadata si cate o lacrima cade stinghera pe obraz.,,Vom fi iarasi ce-am fost si mai mult decat atat!??!! NICIODATA!!!
Pe vremea aceea noi cei cu Sfinx-ul şi cei de Pjoenix iubitori eram cam ca dinamoviştii şi steliştii. Din aceleaşi vremuri. Mai puţin înjurăturile şi alte alea. Altfel fiecare ciuleam urechea şi la muzichiile ‘adversarului”.