Două filme

Da. Mama a facut calatoria asta atunci . Avea 4 ani. Greu de privit.

Moşule, poate n-ar fi rău să spui povestea aia. Cu siguranţă e mai importantă decât bazaconiile cu care ne pierdem noi de obicei timpul pe aici. Doar ai blog !

Călifarule, mai ai nevoie de încurajări suplimentare? Spune cât ca să mă pot pregăti 😉

PS. Nu-i nimeni Petru ori Pavel pe aici? Simt nevoia să fac urări şi nu am cui 🙂

Aşa, Crina. Să-l punem la scris pe moşneag.
Urările lasă-le aici fără să treci nimic la andrisant şi cui i-or trebui şi le ia.

Nu. Sunt 2 povesti pe care le-am ascultat si as vrea sa le uit : asta cu plecarea din Basarabia si a lui taica-miu cazut prizonier la rusi si care NU a intors armele. Sunt tragice ambele. Viata bate filmul.

Şi ce aştepţi, moşule, ca să le scrii ? Iar după aceea poţi încerca să le uiţi.

Ok, o sa am nevoie de notite…sunt pe undeva prin ” Cel mai iubit dintre pamanteni ” ca de la volumul 2 a plecat discutia cu ‘al batran. El adnota pe margine cu creionul . Undeva Preda scrie : ” Numai foamea si pierderea libertatii pot degrada o fiinta umana” , pe margine e scris :”Da, am vazut in lagar”…Dar am nevoie sa regasesc notitele acu 25 de ani nu mi-a dat prin cap sa-l intregistrez.

Fă-o ! Ultimul tau comentariu e deja prologul necesar.

Bine dom’ne daca trebuie…cu placere 🙂 Am sa le caut.

Musai. Şi te anunţ de pe acum ca vei fi preluat.

🙁 Saraca mama… daca ar fi trait inca, ar fi plans. Cred ca am pe undeva printr-o cutie bine pusa ceva poze cu bunica, mama si cei doi unchi ai mei, toti trei copii, din perioada respectiva… tren, bagaje, lacrimi, disperare, bunica imbatranita de frica, barbat aruncat in vreo hazna in Siberia… oribil… si animalul ala vorbeste PIDGIN!

Messa, Dumnezeu să ţi-i odihnească. Iar dacă dai de pozele alea şi găseşti cum să le scanezi, trimite-le. Şi împreună cu poveştile moşului cel Călifar le strângem aici şi facem un colţ special. Să avem la ce gândi.

Mordechai, iti multumesc pentru aprecieri si ganduri bune. Ai aterizat si tu la blogroll-ul meu.
Intr-adevar, sunt din Chisinau, acum bursier al statului roman.
Situatia din RM nu este deloc roz, vedeti si voi. Stereotipurile, regulile si legile nu se aplica cand e sa apreciezi situatia de acolo. E un caz cu totul special, iar „meritul” il au mai multi „fii ai neamului”, si nu numai ai neamului.
Ma bucur mult ca pot sa deschid o ferestruica spre situatia de acolo, pentru cei de aici (dicolo de manipularile media si oficiale).
Spor la treaba in continuare!

Messa, in Romania exista foarte multi basarabeni refugiati in 1940. chiar ieri am cunoscut o doamna a carei socru a fugit de rusi, in Cernauti fiind, iesind prin usa din spate, in timp ce ascestia intrau prin fata. Este incredibil pentur noi, tinerii, sa concepem asa ceva.

Şi-uite-aşa, printr-o crimă a istoriei, a ajuns jumătate din neamul din care m-am zămislit (cel din Basarabia, rădăcina maternă) în Bucovina de Nord. Ca refugiaţi. Lăsaseră acolo tot ce agonisiseră în câteva generaţii.
Ce să zic? Să facem alte crime şi să îndreptăm situaţia? Cum se procedează cu istoria, s-o facem mai îngăduitoare?
Aşa şi-a făcut şi neamul românesc „rost” de un scriitor… Dacă nu mă laudă nimeni, mă laud singură.

foarte faine filmuletzele…d fapt,foarte reale:(

Am sa caut pozele in weekend – trebe sa rascolesc un beci…

@tudorcojocari
Nici aici rozul nu ne cotropeşte. Devenim tot mai ocupaţi cu tâmplăria de pvc şi schimbatul gresiei. Cu ipsoseriile şi alarma de la maşină. Devenim excelenţi consumatori şi răi români. Iar asta pare să ne şi încânte. Ba, constat uneori, devenim şi răi oameni.
Fii binevenit, prietene. Aici eşti între ai tai.

@ Gabriela Savitsky
Îţi recomand scrierea moşului călifar, pe care nu mi-am îngăduit să o preiau fără îngăduinţa lui, dar care e linkuită mai sus şi în pagina numită România de lângă România.

@ Nokia
Pentru filme lui Tudor am a-i mulţumi. Deşi nu „faine” e cuvântul pe care l-aş fi ales.

@Messa
Nu plecăm nicăieri.