AcasăCamera de gardaNordul şi parcarea

Nordul şi parcarea

Foto Vladimir C.

Azi dimineaţă m-am găsit cu un amic elveţian. Mic dejun, cafele şi mult taifas. Gazetar bătrân, cu şcoală germană, omul e mult mai cumpănit decât mine.  Am bătut câmpii despre toate şi nimic. Evident, politichie. Mi-a vândut şi ultimul banc care circulă pe la ei pe la gazetă. ( Vi-l spun şi vouă: Ştiţi de ce vor ataca americanii Iranul ? Răspuns: De ce nu ?- why not? – deh, umor elveţian) Nu m-a dat pe spate umorul lor. Dar de la unii de la care aştepţi să-l păzească pe papă sau să-ţi păzească banii… nu vrei prea mult umor. Dimpotrivă.

Din una în alta m-am trezit vorbind despre aşteptările mele. Despre direcţia în care văd eu România îndreptându-se. Amicul evita să mă contrazică deşi era evident că mă socotea un pic cam prea entuziast- dacă nu altfel. Doar mormăia când şi când. Nu mai fusese în România de vreo opt ani şi era plăcut surprins. Constanţa i-a plăcut întotdeauna. Acum îi plăcea şi mai mult. O găsea schimbată în bine. „But Bucharest, my friend, it’s a fucking nightmare, a freakin’ shithole. Such a shame.” Am înghiţit în sec. N-aveam cum îl contrazice, dar bine nu mi-a căzut. Îi dădeam înainte cu visele mele: instituţii puternice, protecţie socială, infrastructură… ca în ţările nordice.

L-am luat apoi în maşină să mergem spre faleză, pe la Cazino.  Traficul în Constanţa e, în general, complicat, dar de ceva vreme civilizat. Iar parcările nu sunt chiar o aşa problemă că în alte părţi. Cel puţin de o  vreme încoace. Sigur, mai e mult pănâ departe, dar… Ei, bine, în week end, când vin năvălitorii lucrurile se schimbă. Iar traficul devine un balamuc. Amicul privea cu gura căscată şirul neîntrerupt de maşini fiţoase. Depăşirile spectaculoar, peste banda continuă, sau neaoşele încălecări de bandă şi aşezări în mijlocul intersecţiei la semafor.

Cum- necum ajungem la cazino. Unde trebuia să caut un loc de parcare. Ceea ce nu ar fi trebuit să fie o mare problemă. Ok, nici foarte uşor, dar. M-am oprit în dreptul parcării încercând să estimez dacă reuşesc să parchez între Loganul parcat cum se cuvine şi o dihanie de terene, parcată cruciş, peste trei spaţii de parcare, fără nicio apăsare, fără să ţină seama de dungile pictate de unii, cu grijă pe asfalt. Numărul de înmatriculare era de… ghiciţi şi singuri.

Cum stăteam şi încercam să îmi dau seama cum m-aş putea strecura, amicul mă bate pe umăr şi cu un surâs din care  nu lipsea o umbra de sadică satisfacţie îmi spune:

Prietene, nu poţi aştepta instituţii, civilizaţie ca în Nord şi să parchezi ca în Sud. Crede-mă.

L-am crezut. O chestie măruntă. Nesemnificativă, în aparenţă. Dar coşmarurile noastre cotidiene îşi au rădăcinile tocmai în lungul şir de astfel de chestii mărunte, nesemnificative în aparenţă.

UPDATE: Tot cu parcările se luptă şi Vlad. Mai dihai.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Curând bucureştenii vor ajunge „persona non grata” peste tot în România. Pentru că banii prea mulţi şi nemunciţi au produs o specie de nesimţiţi greu de descris în cuvinte care pot sta în dicţionare. Uită-te, apropo de parcare ca în sud, la filmuleţul postat de Vlad Petreanu. Şi să nu-ţi vină să te urci pe pereţi?

  2. Am văzut ieri filmuleţul lui Vlad. N-aş generaliza spunând bucureştenii. Dar de multe ori despre unii dintre ei e vorba.
    Totuşi, tipul acela de mentalitate despre care povestiţi e în plină expansiune. Inclusiv geografică.
    Şi pentru că aţi pomenit de filmul lui Vlad, n-ar fi rau să îl adaug la update.

  3. Nesimţiţi din ăştia sunt peste tot. La noi nu prea ajung bucureştenii, dar avem specia noastră, din Oaş. Mai ales acum că e vară, îşi etalează băieţii merţanele, jipanele, ba chiar şi maşini de expoziţie precum Masseratti. Iar dacă sunt de expoziţie, au „voie” inclusiv pe trotuar. Mărunţişuri ca şi astea arată că instituţiile staului sunt inexistente. Bine zice amicul tău.
    Am locuit o vreme în Nord, iar cuvântul de ordine acolo e …ordine desăvârşită. Cam de acolo începe civilizaţia. Mai rar aşa locuri în care toate sunt la locul lor.

  4. Ionuţ, domnul Gheorghe se referă la o anume „specie de nesimţiţi” din cauza cărora bucureştenii sunt rău văzuţi.
    Şi eu am înţeles tot ca tine, citindu-i comentariul în fugă, abia apoi mi-am dat seama ce spune. Si bine spune.

  5. Mordechai, hop si eu…
    anul trecut mi s-a parut chiar destul de simplu traficul in CT, aglomerat dar fara mari probleme (e drept, cunosc destul de bine si orasul si scurtaturile posibile ca sa evit aglomeratia – mai bine ca in orasul natal 😀 ). Singura problema cu care m-am ciocnit (la figurat vorbind) erau cretinii care traversau pe unde nu trebuie, pe Tomis, pe Mircea si mai ales pe Lapusneanu, mai ales cei cu parul alb, care ar trebui sa stie mai bine…
    Iar cu parcarea nu am avut chiar nici o problema majora, in afara de faptul ca am fost blocat in parcare de doua ori, de acelasi tip de taraboanta – renault megane, una cu numar de CT si una cu numar de B… si o data cind la o ploaie torentiala cu multa apa, specifica CT, nu am putut ajunge la masina parcata din cauza suvoaielor de apa de pe strazi….
    Nu cred ca putem critica Sudul pt modul de parcare cita vreme recent circula pe net o poza cu un cretin nesimtit si mitocan cu numar de CJ, cu rotile din spate pe un strat flori….
    nesimtiti mitocani exista si in nord si in sud….tine de educatie, nu de zona geografie…. Masini cu fite la volan am vazut peste tot in tara….. faptul ca B detine intiietatea e cauzat mai ales de faptul ca e cel mai populat oras si sunt venituri mai mari….

  6. Cum spuneam, în Constanţa, în general e ok. Dar doar ce ai zis că nu au fost probleme, după careai început să le înşiri: una, două, trei :))
    Despre altfel de nord şi sud vorbea Axel. Altfel ai dreptate.

  7. Ei, trei probleme sint de-a dreptul nesemnificative fata de ce am intilnit prin alte orase, mai „civilizate”
    Stii, in Criminologie se spune ca nordul e mai bogat decit sudul, iar vestul mai bogat decit estul. Dar o data cu bogatia nu vine neaparat civilizatia…
    si, ca sa-l parafrazez pe amicul tau, nu poti parca la fel ca in nord la institutiile si civilizatia noastra sudica…..
    (apropo, ca sa nu dau nastere la critici, eu ma consider ca roza vinturilor, si ma revendic si din nord, si din sud, si din est, si din vest…)

  8. Sunt perfect de acord, cum spuneam si eu: lucruri marunte care spun multe…

    Sunt Bucurestean si totusi va dau dreptate. Majoritatea este cum este. Numai ca si in alte orase situatia nu este cu mult diferita, dar sunt de parere ca aici sunt niste factori demografici pur si simplu: suntem mai multi…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...