322, 144, 1

Cum vă preveneam de săptămâna trecută, consul…taţiile de la Cotroceni vor fi un bun prilej de scărpinat în cur. Şi la fel de utile ca pansamentul la diaree. Nu vă spuneam că de acolo vor veni soluţii vădind perspicacitate ?

Bun. De fapt de tema anunţată îi doare în scândurică atât pe cei care s-au perindat ieri pe la cotrocean, cât şi pe nr. 1. Da’ de-o arătanie arătare la televizor tot le-a ieşit.

PSD, PNL şi PC au trimis şi ei pe cine era liber în ziua aia. Adică rându’ patru banca de la geam. În semn de adânc respect şi înalta preţuire faţă de nr.1. Ca şi cum conta pe cine trimit. Surprinzător, totuşi, întâlnirea şi consultăreala au avut loc la Cotroceni. Nu la vreo cârciumă. Aşa cum s-au obişnuit şi nr.1 şi câţiva din liderii partidelor chipurile aflate în opoziţie cu acelaşi nr.1.

Bun. S-au strâns, şi-au scrâşnit din dinţi ( mai puţin pedelicul, evident, partid născut din consens şi adoraţie eternă şi nestăpânită faţă de zeus). Au mârâit, s-au scărpinat, au tuşit, au frecat biluţe, au ciupit tapiţeria scaunelor. S-au consultat carevasăzică. Cât molfăiau ei acolo una-alta, petrolul se ducea ţup la o sută paşpa de coco pe butoi- din partea lu’ socru mare, să trăiască !

Da’ a meritat. Numai propuneri şi soluţii iscusiteeee, bre, daaa’ iscusiteeee….

Pesedeii şi conservatorii au zis-o pe a lor: ajutoare, subvenţii, reducere TVA.

Udemeracii aveau la ei un număr din revista ” să economisim energia şi să băgăm ajutoare”.

Pedelicii, ce surpriză, ca un partid de dreapta, care însă nu uita că a baut socată şi pe la ‘ternaţionala socialistă i-a dat cu rădicările: dă lefuri, dă venituri minime garantate, dă pensii şi dă alte alea ( dăsigur grafia originală e un omagiu discret adus lu’ domnu’ Stolojan, dă!).

Peremiştii au rezolvat totul: toată lumea la pârnaie. Şi primii care evadează bagă un guvern de uneală  naţională.

Care mai era ? A, da, megapartidul de guverneală. Peneliciul. Adicătelea armeanul din categoria „ăştia nu-i dăştepţi” * . Care le-a arătat trompa elefantului. Că inflaţie, că deficit, că meteoritu’ care ne mierleşte şi inundaţia care ne beleşte. Evident, argumente finuţe, de preşedinte al Uniunii scriitorilor,  nu nea Mătreaţă. Dar de banii vărsaţi cu butoaiele către primăriile gălbui ( pe varii conducte dubioase) şi de măririle de lefuri pe la anume categorii de bugetari, n-a mai zis dom’ Varujan, care nu se scoboară la aşa apropouri ignare. Cât despre marile şmenuri liberale de prin energie… aceste cuvinte ne doare.

Deci numai soluţii a întâia. Poate era bine să cheme şi penegelu’ . Să se consulte şi el puţin. Că poate dădea jijicu’ neşte soluţii în numerar, pe loc, direct din valiză.

Asta e. S-a rezolvat cu consultăreală. Aşa că azi să nu vă mire dacă o să daţi o hârtie de un leu pe icrele de stiucă şi o să primiţi şi 90 de bani rest. Că lucrează dom’ preşedinte cu partidele ceva de speriat.

V-a plăcut ? Ei bine, i-aţi votat ! Evident Tăriceanu a avut şi el reacţie. Pe sistemul „nu eu să-mi sară ochii!”. Da’ cu iconomia care duduie cum a rămas? Şi, scuzaţi de deranj, voi ăştia, guvernoşii, cam cu ce credeţi că ar trebui să vă ocupaţi ? În afară de şmenuri ? Dacă nu aveţi mecanisme de control al preţurilor şi instrumente de intervenţie puternică în economie, păi vă luaţi toţi pălării de paie, câte un băţ de stuf şi hai la baltă să vă învăţ să pescuiţi, că m-am lămurit cum staţi cu guvernarea. Să vă trăiască bacalureatu’ şi adomniţa, spitalele făcute pulbere şi nicolăescul, vuitoanele şi iorgulescul. etc.

Gata. Am rezolvat-o şi p-asta. Deci, dom’ Băse, nea Tări, pardon, şi eu cu o întrebare. Când vin dom’le efurile alea bengoase ? Că poate cu alea le rezolvăm pe toate.

Vă pup. Şi nu uitaţi: statul e mecanismul prin care banii trec din buzunarele voastre, în buzunarele lor.

*Evaluare realizată de profesor examinator Traian Băsescu, doctor în distribuţia inteligenţei şi a nivelului de curăţenie pe etnii.

P.S. Mult mai interesantă, dar mult mai interesantă mi se pare întâlnirea dintre preşedintele Băsescu şi Iulian Iancu. Despre asta s-ar putea să mai vorbim.

UPDATE: Vă spuneam eu că întâlnirea cea mai interesantă e cea de ieri, dintre nr.1 şi Iulian Iancu. Acum, cu ajutorul parapsihologiei se face  că diseară o să aveţi parte de ceva vorbe grele exact pe subiectul ăsta. Nu te pui cu parapsihologia. Deci diseară la 21:00, la locul ştiut. Şi să-mi spuneţi mâine dacă n-am avut dreptate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. sincer eu m-as gindi la hamlet, cu madam udrea sau madam boagiu sau chiar first lady maria pe post de queen gertrude…. da nu ma gindesc, ca prea ar suna ca instigare la eliminarea lui zeus…. si in plus nici boc nu prea aduce a polonius… mai degraba a pulonius

  2. CHE compaero Mordechai te saluta UNGURU care a trecut ca sa comenteze aceasta postare.Un banc ,se zice ca merg partidele politice la Cotroshima sa discute cu prezidentul despre ce sa faca cu poporul dupa aceste scumpiri,cum sa dreaga busuiocul si sa nu ramina clasa politica cu obrazul murdar si patat de kkt si zice prezidentul ,,sa gasim solutii ,sa le dam solutii, sa moara totii dracului si numai noi sa raminem,si la toamna sa votam in locul lor ,dar tot pe noi,si tot noi sa fim deasupra rahatului:))))))))ha ha ha .Acesta este bancul lui UNGURU.CHE companero Mordechai te saluta UNGURU

  3. Prietene, cum îţi imaginezi tu varianta porno a manualului de economie politică? Pentru că ce se întâmplă acum e pornografie curată! Şi mai devreme sau mai târziu ne vom pricopsi toţi cu SIDA! Adică ne paşte o recesiune de zile mari! Care ne va lăsa în curul gol, în varianta optimistă. La varianta pesimistă nici nu am curajul să mă gândesc!

  4. Era un banc. Celebrul banc cu Itzik văitându-se la rabbi că trăieşte greu, că abia mai au loc în casă. Iar rabbi îl tot povăţuia să bage, pe rând, şi găştele şi găinile în casă. Pentru că în final să…ştiţi bancul.
    Cam asta ni se întâmplă şi nouă. Acum un preţ de 100 pe baril ni s-ar părea binecuvântare, nu?
    Acum nu mai e vorba de economie, fie ea şi pornografică.
    La Becker şi Posner era o analiză acum ceva vreme. Vorbeau despre „dez-economizarea” economiei americane. Şi constatau că, acum ca niciodată, aceasta a devenit virtual dependentă de politic.

  5. Depinde ce înţeleg ei prin „politic”. Dacă e vorba de deciziile cretine ale lui Dubya, ele sunt doar aparent politice. În spatele lor rânjeşte tot economicul. Unul cinic, care nu are de-aface nici cu libera competiţie, nici cu morala, ci doar cu maximizarea profitului. „Dez-economizarea” este doar o etichetă, care nu explică mai nimic.

  6. Răspunsul e acolo.
    Accesul la pieţe şi resurse depinde tot mai mult de intervenţia directă a politicului.
    Dispare criteriul economic: competitivitate, adaptare la condiţiile pieţei; lipsa de competitivitate e suplinită prin presiunea politică. Promovarea şi impunerea produselor americane devine tot mai mult o atribuţie a executivului american şi tot mai puţin o competenţă a companiei. Lipsa de competitivitate şi eficienţă e suplinită prin ajutoare, subvenţii etc.

  7. Aşa a fost dintotdeauna! Ăsta e rostul statului: să promoveze interesele economice ale celor care conduc, de fapt! Asta e raţiunea de a fi a imperiilor. Iar un imperiu este o construcţie politică, necesară expansiunii economice, prin deschiderea de noi pieţe. Mai cu vorba bună, mai cu parul. De cele mai multe ori cu parul!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....