AcasăCamera de gardaFumatul cu poze

Fumatul cu poze

Gata, m-am întors. O să povestesc eu zilele astea mai multe. Cu poze, aşa cum am promis. Acum ne întoarcem la ale noastre. Ce aflu ? Că ai noştri guvernanţi le-au rezolvat pe toate şi acum, luând pilda altor nărozi, din alte părţi, vor să impună proptirea pe pachetele de ţigări a unor poze scârboase.

Bun. Fumatul e naşpa. Ştiu. Fumatul poate  ucide. Şi asta ştiu. Fumatul face buba. Ştiu, ştiu. Că ştiu de ce plătesc accize. Dar sunt fumător. Şi asta e treaba mea. E opţiunea mea. Tot aşa cum pot opta să devin filatelist, manelist sau alcoolist. Respect dreptul nefumătorului de a sta departe de duhăneala mea. Şi el să respecte distanţa critică. Aşa că avertismentele astea pozate nu or să mă facă să mă las de fumat, cel mult îmi vor da puseuri de greaţă. Ca şi cum de greaţă duceam lipsă. Şi cu asta… la gară.

Mai întâi ne-a dat afară din clădiri. Apoi din cârciumi. Pe urmă a tipărit avertismentele alea pe pachetele de ţigări.  Bun până aici. Acum ‘mnealui statu’ a ajuns la concluzia că suntem analfabeţi, tâmpiţi sau moronieni şi nu ne descurcăm cu cititul. Aşa că ne dă cu poze. Să pricepem. Adică, v-aţi prins, pe nenea statu’ îl fute o grijă teribilă de sănătatea şi  bunăstarea mea. Mulţumesc, nea statu ! Da’ n-ar fi mai bine să vezi tu de canalizări, sărăcie şi alte alea ?

Şi dacă tot o frecăm pe textul cu „poate”, adică „fumatul poate ucide” … n-ar fi rău sa generalizăm practica avertismentelor însoţite de poze. De exemplu la intrarea în spitale să punem poza lui Ciomu. Sau poze cu igrasie. Pentru că „spitalele româneşti pot ucide”. Sau să lipim nişte poze cu avertisment tare pe mezelurile cu un ridicat conţinut de vocale.

Sau şi mai simplu, pe buletinele de vot să punem poza de mai jos însoţită de avertismentul: Atenţie ! Politicienii va tâmpesc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Eu sunt curioasa cati s-or lasa de fumat in urma vederii pozelor, ca pe mine nu ma conving.
    Va fi o afacere infloritoare pentru cei ce se ocupa de imprimarea „minunatelor” privelisti iar noi vom admira „”maiestria si imaginatia lor.
    Si oare de-asta au scumpit tigarile? sa adune fonduri pentru „arta ” de pe pachetele de tigari ?Cred ca trec la mestecat tutun . Asa pot sa scuip in directia unora.

  2. Are bucurenci o abordare drăguţă aş zice, despre fumat la el pe blog. Nici n-o să renunţ în totalitate la fumat. Dar mă oftic să plătesc atîţia bani statului, în condiţiile în care nu văd nicăieri banii care vin accize. ‘tu-le mumele (care-s nişte doamne) ‘n cur!

  3. Una e una, două-s mai multe. Eu nu văd nici banii din accizele plătite pe produsele petroliere. Nici pe cei din rovinietă. Şi în general nu prea văd pe ce se duc paralele.
    Fumatul e un viciu şi e un pericol pentru sănătate. Ok. Mi s-a spus. Am înţeles, am fost informat. În România şi mâncarea e la fel de periculoasă.

    E poveste lungă şi n-are sens să o lălăim aici. Numărul fumătorilor a scăzut drastic în ţările cu un nivel ridicat de trai. Sau de fericire. Am dat într-un articol pe aici linkul către topul fericirii.
    Pentru că aia simt că au de ce trăi. Dacă noi suntem atât de porniţi pe fumat şi ne doare în cur că o să crăpăm din cauza asta e poate şi pentru că viaţa pe aici e cam de rahat.

  4. La cât fumez nici nu mă mai uit la pachete, aşa că nu le prea văd sensul. Poate or avea efect la cei care nu fumează şi îi tentează.
    Sunt de acord cu avertismentul de pe buletinele de vot.
    Bine ai revenit! 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...