AcasăEconomie si gheseftPetrolul, dolarii şi iranienii

Petrolul, dolarii şi iranienii

Preţul petrolului s-a dus la 144 de dolari moi. Adică acolo unde trebuia. Iar asta aproape nu mai miră. Planeta duduie de zgomotul băştilor trântite de pământ. Iar aceasta e doar încălzirea. Sunteţi îndemnaţi să vă obişnuiţi cu ideea. Şi dacă o spune regele saudit… e bine să-l credeţi.

Pe blogul ăsta am tot discutat despre acest subiect. Va fi sau nu va fi război în Iran ? Mult loc de speculaţii. Iar informaţiile de care putem dispune nu ne pot îngădui decât speculaţie. Dacă va fi război în Iran ? Răspunsul nu îl ştiu decât americanii. Iar răspunsul depinde, în bună măsură, de nevoia lor de petrol. Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează această nevoie va trebui să înţelegeţi că cel mai mare consumator american de petrol nu este reprezentat de cetăţenii deţinători de vehicule supradimensionate. Nici de varii sectoare ale economiei. Ci de către Pentagon. Colosala maşină de război americană devine o colecţie de jucării inutile în lipsa preţiosului combustibil. De la enormele distrugătoare şi port-avioane, până la Hummerurile infanteriei totul acolo trăieşte şi se mişca doar cu ajutorul petrolului. Totul. Iar aici vorbim despre cantităţi enorme. Forţele aeriene consumă cam cât câteva Românii la un loc. Flota maritimă aşijderea. Aşa că vă puteti imagina proporţiile problemei.

Puterea SUA se bazează pe enorma sa maşinărie de război. În lipsa acesteia forţa şi influenţa Americii ar scădea până la cote ridicole. Iar toată această maşinărie de război are nevoie de petrol. Iar accesul la petrol e tot mai complicat. Pentru acces la petrol războiul, invazia devine tot mai mult o soluţie fezabilă şi profitabilă în termeni de cost-profit ( termenii în care judecă establishmentul). Asa ca astăzi vorbim despre Iran. Foarte curând vom vorbi despre Venezuela. Nu am nicio îndoială.

Odată ce am înţeles asta putem încerca să evaluăm acum viitorul Iranului. Şi pentru asta apelăm la ştiri. Prima dintre ele ne indică fără echivoc legătura dintre pregătirile pentru acest război şi pretul petrolului. Pe de o parte Pentagonul avertizează asupra iminenţei şi căii de declanşare a acestui război. Din perspectiva americană lucrurile par clare. Pe de altă parte Israelul susţine că încă nu, că nu anul ăsta ( dezinformare sau precizare a intenţiei ?).

Iranul respinge orice ameninţare. Iar Rusia transmite avertismente. Iar în Iran paranoia(?) capătă forme bizare. Sau nu e paranoia ? Şi anunţă măsuri interesante, de natură să atragă scuturi defensive sub forma de investiţii străine.

Concluzionând e greu să spunem dacă va fi sau nu, în viitorul imediat, război în Iran, dar zăngănitul armelor se aude tot mai puternic. Mai departe depinde de foamea Pentagonului şi de capacitatea acestuia de asigura logistic un război pe fronturi multiple. Capacitate de care mă îndoiesc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. Heh, habar n-ai cit sint de acord cu tine. Stau chiar linga o baza USAF, si-mi trec avioanele pe deasupra capului in fiecare zi.

    Acum de 4 iulie, le trebuie airshow, ca de! e 4 iulie. Nu conteaza ca e al treilea air show pe anul asta si ca au inceput „training” cam de o saptamina. Nu conteaza ca la trainingurile astea se consuma cit consuma tot orasul intr-un an.

    Spectacolul sa traiasca. Eu inca am genunchii ca niste taietei prea fierti de acu’ vreo patru ore cind mi-au trecut niste F-15 chiar pe deasupra curtii zburind asa de jos ca puteam sa vad capetele de la suruburile de pe burta avionului. Ca eu udam niste flori. Care flori nici nu mai stiu daca o sa supravietuiasca dupa navala ciinilor din dotare speriati de moarte peste genunchii mei si asa moi.

    Happy 4th of July.

  2. Nu întreb unde stai că nu importă. Le zic şi eu un sincer 4 Iulie fericit. Şi până la urmă mai bine să se vânzolească efurili de 4 iulie-steguleţe-artificii-grătar-bere decât să dea cu durda prin diverse puncte ale hărţii.

  3. Anunt io cand o fi sa fie. Un f bun amic al mosului e pe USS Ronald Reagan,momentan zice ca „Nu, nici vorba” Dar nu are voie sa spuna prin ce zona e…

  4. Toate stirile astea se constituie, in opinia mea, intr-un bombardament mediatic intens, menit sa pastreze aparentele unei Americi puternice, a unui Israel puternic, precum si a unui Iran care, in ochii opiniei publice, trebuie sa para ca fiind principalul vinovat pentru pretul actual al petrolului. Sau cel putin pentru asta.
    Si sa detaliem: America nu-si poate permite un al treilea front. Nici din punct de vedere uman, nici material si, cu atat mai putin, financiar. Si asta indiferent de cine se afla sau se va afla la White House. Mai degraba dau crezare stirii „paranoia”, fiind in stilul american de abordare a unei asemenea probleme.
    Despre Israel, nu pot crede ca vor face o asemenea stupizenie. Un atac israelian asupra Iranului nu va avea ca rezultat decat unificarea intregii lumi arabe impotriva Israelului. Cu consecinte absolut devastatoare pentru intreg Orientul Mijlociu.

  5. Are voie, numa’ cand e ceva agitatie nu intra online. In plus n-au voie sa foloseasca voice pe skype, mess, etc.Si la golf ar vrea el…mosu’ e taticul lor:)

  6. @pacos
    Raţionamentul tău e interesant. Cu prima parte aş fi tentat să fiu de acord. Repet: totul depinde de foamea lor de petrol. Dacă intri la mine în blogroll…la Becker & Posner o să găseşti cele două puncte de vedere legate de nevoia de petrol. Că despre asta e vorba.
    Altfel am spus şi eu: capacitatea lor de a susţine logistic chiar şi fronturile actuale ( care nu sunt doar două !) e deja depăşită.
    În privinţa Israelului… acolo e ceva mai complicat. Şi nu aş conta pe solidaritatea arabă ( Iranul nu e ţară arabă oricum) care funcţionează destul de straniu. Alţii sunt potenţialii aliaţi ai Iranului. Dar, cum spuneam, sunt doar speculaţii.

    @moshcalifar
    Dacă tu zici aşa… aşa o fi.

  7. Foamea de petrol….Eu cred ca exista si alti factori care duc la cresterea pretului petrolului (in afara cererii si ofertei, in afara celebrului de-acum peak oil), cum ar fi „manevrarea” preturilor.
    O serie de teorii conspirationiste sustin, argumentat, ca aceasta crestere de pret nu este altceva decat rezultatul unor „jocuri” ale investitorilor, care-au ajuns la concluzia ca cele mai rentabile plasamente bursiere in acest moment raman cele in materii prime. Iar cea mai cautata e petrolul.
    Alte teorii ale conspiratiei spun de fapt ca rezervele americane de petrol sunt la un nivel foarte ridicat. Cu toate acestea, pretul la pompa va continua sa creasca, numai pentru a-l „dezvata” de SUV pe consumatorul american, si de a trage pe dreapta cateva milioane de masini, prin aceasta indeplinindu-se cateva obiective: economia de carburanti, „obligarea” americanului de a-si achizitiona o noua masina (mai putin poluanta), prin aceasta inlocuindu-se ponderea in PIB a constructiilor (piata care aproape ca s-a prabusit in SUA), incadrarea SUA in limitele impuse de Protocolul de la Kyoto.
    Dar, cum spuneam, sunt numai teorii ale conspiratiei.
    Ca o completare la cele spuse despre cele doua fronturi: ele sunt cele mai mari consumatoare de resurse. La astea s-ar adauga un al treilea.
    Iar despre Israel, eu cred ca lucrurile stau cam asa: nu este important ce aliati are Iranul, ci mai ales care sunt si cati sunt inamicii Israelului. Daca asupra aliatilor Iranului pot exista dubii, asupra inamicilor Israelului nu exista niciunul: toata lumea araba.

  8. Care, frate? Siria? sau poate Iordania. Egiptul? Arabia Saudita? sau Libia?
    Tu vorbesti de guverne. Eu iti spun de populatia araba. Epoca „Hussein” s-a dus demult. Exact cam cum o sa se duca si cei care conduc azi Arabia Saudita (Abdullah e filo-american convins). E si destul de greu sa nu fie asa, atat vreme cat ai Sharia si Coranul ca si Constitutie. Mubarak de-abia daca mai indrazneste sa se arate public de frica atentatelor. Sirienii – anti israelieni fanatici. Libienii – cam tot ca sirienii. Si in toata ecuatia asta as pune si Irak-ul. Chiar daca exista disputa siiti – suniti.

  9. Pornind de la articolul,
    http://schimbarea.blogspot.com/2008/06/petrol.html
    am cautat stirea originala, nu cea de pe hotnews care „au uitat” sa pune link catre Reuters.

    1. Zicerea lu’ domnu’ presedinte, in functiune, al OPEC, pe 09.06.2008,
    http://www.reuters.com/article/GCA-Oil/idUSL0920145520080609

    2. Zicerea lu’ domnu’ secretar general, in functiune, al OPEC, la aceeasi data,
    http://www.reuters.com/article/GCA-Oil/idCNL0933504120080609

    3. Pe 23.06.2008 domnu’ prsedinte OPEC isi intareste spusele din data de 09.06.2008; „Nu putem pompa mai mult pentru ca nu este cerere”
    http://www.reuters.com/article/GCA-Oil/idUSL2321056120080623

    4. Pe 24.06.2008 domnu’ prezident incepe sa se repete, poate il aude cineva,
    http://www.reuters.com/article/GCA-Oil/idUSL24426220080624

    5. Pe 01.07.2008 se pune inca o cireasa pe tort,
    http://www.reuters.com/article/GCA-Oil/idUSWLA572420080701?sp=true

    Lectura placuta :D.

  10. de tutun nu ma leg…. sint momente cind imi face placere cind mai simt, citeodata, ca fumator pasiv, o aroma de tutun de calitate de la vreo pipa sau de la o tigara mai fina (tigara fina nu paie din alea care-s mofturi de pitzipoanca cu fite…)

  11. din pacate, daca treaba e asa de groasa cu petrolul (si io personal cred ca e), americanii sunt FORTATI practic (ca si rusii si chinezii, de altfel), sa atace si sa cucereasca (in stil batranesc sau d-asta mai modern, economic si cu guverne marioneta) orice tara care are cat de cat rezerve de petrol. noi, din pacate, nu suntem in pericol :))

    asta numai pentru a isi putea sustine economia si un standard de viata cat de cat civilizat. plus, asa cum ai zis, armatele.

    deja devine o chestiune de viata si de moarte pentru suprvietuierea ca stat. sa nu uitam ca in USA, spre deosebire de europa, de exemplu, transportul e bazat in majoritate pe camioane, si nu pe cai ferate.

    o sa traim vremuri foarte interesante in urmatorii 10-15 ani, pun pariu 😀

  12. Cam aia era ideea, drace. Aici e vorba de putere şi conservarea ei. Şi ăsta e locul unde se ciocnesc cele trei puteri. Cu distincţia că Rusia nu ar e sughiţuri din cauza asta. O ultimă teorie aruncată în piaţă ar fi aceea că de fapt chinezii sunt cei care umflă preţul, plătind oricât pentru a-şi lua rândul din faţă la împărţeala resursei. Dar teorii din astea…câte vrei.

  13. poi venezuela deja se joaca in fundu gol pe langa oarecari treburi ridicate, cu Chavez declarand ca el vinde cui vreau muschiu lui petrol; care muschi vrea pe moment la chinezi.

    nici rusii nu stau prea grozav, productia de petrol pe anu asta scazand o idee fata de anu trecut (si daca e vorba de un trend, si nu de o intamplare, au cam cacat si astia paru), Sakhalinu sughita la greu, si e deja in buna intarziere, iar fostele slugi (kazakhstanul, azerbaijanul, turkmenistanul) au cam inceput sa joace pe cont propriu, merg pe sarma intre americani si rusi, aratandu-le periodic degetu din mijloc ca argument forte.

  14. Aha, şi chavezu de fapt ar trebui să vândă cui i se impune şi nu cui dă mai mult ? De piaţă, iconomie carevasăzică.
    Şi zău nu i-aş plânge pe ruşi. Da’ de loc. Nici cu formularea ” fostele slugi” nu prea sunt de acord. Dacă ăia sunt foste… noi suntem actuale ?
    Cât despre degetul arătat :))))))))))) asta e chiar bună. Ca banc.

  15. coane, din pacate nu pot sa iti dau foarte multe detalii. din motive obiective 😀

    dar io sunt in una din alea 3 enumerate mai sus. si pot sa iti garantez ca cel putin astia merg fain frumos pe sarma intre bush si putin.
    se stramba putin, mai zice bulibasha ceva de nabucco. se stramba bush sau coana ioropa, descopera ca la nabucco ar merge si niste gaz iranian. rusii ii sustin la greu si pe fata pe dusmanii lor de moarte, asa ca armamentu si consultanta vine de peste ocean.

    da sa nu intram in amanunte gingase, ca s-ar putea sa-mi cauzeze la sanatate 😀

    chavezu vrea sa conditioneze vanzarea nu de pret (ca asa ceva ar fi normal), si de culoarea ochilor si de prietenii. ceea ce s-ar putea sa il supere suficient de mult pe Sam.

    daca la iranieni e mai complicata figura, pe astia din venezuela ii potoleste in 3 zile.

  16. chavez a declarat de curand ca nu va vinde petrol tarilor care pun diverse restrictii de circulatie negrilor de pe plantatia lui.
    n-am link-ul acu, asa ca ori ma crezi pe cuvant, ori cauti tu, ca mie imi e lene 🙂

    ori asta n-are nici o legatura (directa) cu pretul petrolului.

    la declaratia asta ma refeream. 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....