Am găsit-o la prietenul meu cu nume friguros. Şi m-a luat cu orgasm la stomac. Acu’ chiar ne-a căcat norocu’ pe şapcă. Dacă au trecut maneloşii la coveruri din astea e şi groasă şi lungă şi sculată. Mai urmează un stairway to heaven, featuring Viorel Ciorap şi blowin’ in the wind cu Mercantilu’ de la Coroceşti. Şi ne facem de fonotecă. Hai să fiţi sănătoşi.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ppPKDFw9IFM]
Repet şi eu precizarea lui Andrei. Că e vorba de un pamflet ( mă rog). Şi ? Rămâne un bun pretext pentru a contempla o anume stare şi a ne râde. Nu?
Auuuuuu ! ma doare rau.
Manca-ti-as, asta e blasfemie. A mai cantat unu Titanicu’.Dar zau, acum. Cine e mai de condamnat ? aia care canta sau aia de-asculta ?
Ptiu, fi-mi-ar sila !
Aka, la iniţiativa unei televiziuni anume, ăştia au manelit şi imnul. Aşa că… e vreo problemă ? Aici e un banc. Cu imnul… nu mai zic.
Or să mă întrebe unii: cum, bă, îi apărai pe ţigani când cu amprentele şi acum…?
Hai să vedem când apare primul întrebăreţ.
… a-ti citit ce scrie la sfarsit?
Facem abstracţie de cratimă. Da. Am citit ce scrie şi la început şi la sfârşit.
Ce parere ai avea de un „take five” cu copilu minune pe post de dave brubeck, sau de un „take me to the moon” cu nicoleta guta feat stana izbasa pe post de jazzamor?
Orice devine posibil. Nu?
Doamne fereste! eu inca sper ca pina si kitch-ul si imitatia au o limita…
Acum, ca razbunare, Sting ar trebui sa faca un cover dupa „ce miracol, ce minune” 😀 🙂
Dom’le, ăsta e un banc, dar mi-am amintit de faza cu imnul. Şi îţi mai spun ceva. În drumul ăsta prin Moldova am ajuns într-un sat uitat de lume. Un cătun cu nume rusesc, la care se ajungea pe un drum de ţară desfundat. O dărăpănătură.
Mergând pe drumul ăla, am trecut pe lânga o puştoaică. Fustă mini şi maieu. O chică neagră şi deasă la subţioară. La brâu avea un telefon de la care asculta manele. Ajuns în cătun m-am oprit la siongura prăvălie de acolo. Altă dărăpănătură.
Acolo nu avea de vânzare decât nişte sucuri proaste, chibrituri,biscuiţi, zahăr, ulei şi ….casete cu… ghici ce !
Nu cunosc …
Hm, nu ghicesc… Cu mozart? cu bach? cu sting? cu deff lepard? cu busuioc? cu iordachioaia sau marcel pavel (brrr)? :)))
Elgar şi Miles Davis.
ei, bravo! ai reusit sa ma lasi fara grai!
Normal. Dar glumeam.
Aia e culturalizare fortata.Da’ poate domnu’ vanzator are o dambla cu Elgar si Miles Davis.
Daca nu si-o fi batand joc furnizorii de leafa lui.
a, nu …! dau vina pe refresh.
:)))))))))))
Nu, aka. Glumeam. Era ce asculta fata cu plete la subţiori.
Acum chiar nu mai cred desi pletele alea nu ma pot duce cu gandul decat la vreun hippie intarziat. Desi n-are nicio legatura cu respectivii…
Hipo, că erau şi cai pe acolo.
normal, unde e iapa, sint si cai…
Armăsari adică.
…vine sfarsitul lumii… muicaaaaa…
Ce-aveti dom’le cu manelistii? Dupa cum am vazut, ei sunt baza societatii noastre.La minte usoara, vorbe usoare. Pe intelesul plebei.Daca omu’ asa simte sa traiasca „arta” ?Plus ca venituri aduce: crasmarului – i-o fi placand sau nu – dar mujicu asculta, ofteaza si bea la greu innecandu-si amaru in ritmuri de oooofff….viaaataaaaaaa meaaaa.Apoi beneficii vanzatorilor de cd-uri. Casetofoane auto se vand mai multe. Din majoritatea masinilor ce trec pe langa mine razbat ritmuri buricoase si viersuri brune.Sa nu mai zic de autori. Bre, dar la astia le merge minte si marjeaza pe exploatarea puterii de intelegere a unei muzici de suflet.eu n-am nimic cu manelarii, de-asta ii si ocolesc.Fie la ei. Si uite-asa imi amintii de Mircea Vintila cum isi servea pranzul in bucataria unei terase de vara din Eforie Nord. Trist.
N-avem nimic cu nimeni. Fiecare mănâncă, respiră şi se unduieşte după cum îi îngăduie metabolismul.