AcasăRabbi ziceCântec de sâmbătă

Cântec de sâmbătă

Mi se făcuse dor de Freddie. Şi n-am vrut să-mi sporesc dorul. Brian May. Şi ei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w1ydSXHsc9Y]

Şi ca să fie aşa cum se cade…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v3xwCkhmies]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Freddie : irepetabil. Incercarile de a-l inlocui de dupa ’91 : penibile.Melodia asta s-o „vezi” la Rio cu Freddie pe scena. Canta Maracana el ii dirijeaza.
    „A Night At The Opera” primul vinil „adevarat” al mosului (indian, bartere, vremuri dure…)

  2. George Michael cântănd cu ei n-a fost rău. Dar a fost George Michael, Brian May, Roger Taylor şi John Deacon, nu Queen.
    La mine primul vinil a fost un EP cu Alifantis ( cântec de noapte). Iar primul vinil adevărat a fost tot un Genesis. Cu Peter Gabriel.

  3. Am ezitat intre a umbri poate putin sambata cuiva si respectiva „Too much love…”. Prima a atarnat mai greu si plus de asta, m-am gandit ca poate va veni altcineva cu linkul melodiei pomenite de tine.Azi, Freddy, mi-a umplut ziua.

  4. Poate ca n’a fost doar 25% din Queen dar eu tot am sa merg sa vad celelalte trei patrimi (fizice) din trupa. Si pe Paul Rodgers, pentru ca si el are locul sau in istoria rockului.
    Si daca o sa’mi treaca prin minte gandul „ah, cum NU suna…”, am sa’mi spun ca’s la un jam session.
    Asa cum la Police, 23 de ani dupa, am trait cu senzatia ca baietii au transformat concertul intr’o larg/amplu-intima intalnire cu prietenii la un fel de unplugged sau, si mai bine, la o repetitie. A sunat ca si cum Sting & co te’ar fi luat de mana si ti’ar fi zis „poate n’ai priceput muzica noastra printre atatea pupitre, butoane, sintetizatoare… hai sa vezi ce’am vrut sa spunem”.

    point is: fiecare lucru care poate genera un minim strop de placere/fericiretrebuie primit ca atare. p’orma se face iar luni si ne amintim de primarii, de sefi, de parteneri de biznis and so on…

  5. C-ule, ai dreptate. Dacă ai… ai. De fapt în astfel de chestiuni toţi avem dreptate. Totuşi, mă înţelegi şi pe mine… după ce l-am auzit pe Careras … tare mi-e greu să servesc Busuioc. Altfel de acord cu tine.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...