Mi se făcuse dor de Freddie. Şi n-am vrut să-mi sporesc dorul. Brian May. Şi ei.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w1ydSXHsc9Y]
Şi ca să fie aşa cum se cade…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v3xwCkhmies]
Mi se făcuse dor de Freddie. Şi n-am vrut să-mi sporesc dorul. Brian May. Şi ei.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w1ydSXHsc9Y]
Şi ca să fie aşa cum se cade…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v3xwCkhmies]
- A word from our sponsors -
Freddie : irepetabil. Incercarile de a-l inlocui de dupa ’91 : penibile.Melodia asta s-o „vezi” la Rio cu Freddie pe scena. Canta Maracana el ii dirijeaza.
„A Night At The Opera” primul vinil „adevarat” al mosului (indian, bartere, vremuri dure…)
George Michael cântănd cu ei n-a fost rău. Dar a fost George Michael, Brian May, Roger Taylor şi John Deacon, nu Queen.
La mine primul vinil a fost un EP cu Alifantis ( cântec de noapte). Iar primul vinil adevărat a fost tot un Genesis. Cu Peter Gabriel.
Obrigado 🙂
Sorry , asta e de pe Wembley ’86 🙂 deci : tyvm 🙂
„Thank you. Good night .”
http://uk.youtube.com/watch?v=LeSvPDAi4l8
Doar oamenii mari stiu sa se retraga in liniste.
Multam Mordechai.
@ Moshcalifar
N-ai de ce, moşule. Lucrurile sfinte se dăruiesc.
@ aka
Excelent link. Excelent. Too much love will kill you.
Am ezitat intre a umbri poate putin sambata cuiva si respectiva „Too much love…”. Prima a atarnat mai greu si plus de asta, m-am gandit ca poate va veni altcineva cu linkul melodiei pomenite de tine.Azi, Freddy, mi-a umplut ziua.
Muzica bună nu umbreşte nici sâmbetele, nici alte zile. N-are cum. Cred că azi dau drumul la treabă în paharul de bragă. Că de mult n-am mai pus de discotecă.
Da drumu’ ca eu am innebunit o melodie si ea pe mine. pentru cateva minute vreau sa va zapacesc si pe voi.:)
‘mle, poarta e deschisă. Şi am şi catapultat nişte forever de la Keiko.
Poate ca n’a fost doar 25% din Queen dar eu tot am sa merg sa vad celelalte trei patrimi (fizice) din trupa. Si pe Paul Rodgers, pentru ca si el are locul sau in istoria rockului.
Si daca o sa’mi treaca prin minte gandul „ah, cum NU suna…”, am sa’mi spun ca’s la un jam session.
Asa cum la Police, 23 de ani dupa, am trait cu senzatia ca baietii au transformat concertul intr’o larg/amplu-intima intalnire cu prietenii la un fel de unplugged sau, si mai bine, la o repetitie. A sunat ca si cum Sting & co te’ar fi luat de mana si ti’ar fi zis „poate n’ai priceput muzica noastra printre atatea pupitre, butoane, sintetizatoare… hai sa vezi ce’am vrut sa spunem”.
point is: fiecare lucru care poate genera un minim strop de placere/fericiretrebuie primit ca atare. p’orma se face iar luni si ne amintim de primarii, de sefi, de parteneri de biznis and so on…
C-ule, ai dreptate. Dacă ai… ai. De fapt în astfel de chestiuni toţi avem dreptate. Totuşi, mă înţelegi şi pe mine… după ce l-am auzit pe Careras … tare mi-e greu să servesc Busuioc. Altfel de acord cu tine.