Chestia cu ziariştii. Care este

Doamna Elena Udrea execută următoarea foarfecă pe spate, după o scurtă preluare pe piept ( pe piept, nu oftaţi aiurea!).

„Exista jurnalisti care isi fac meseria cu profesionalism indiscutabil, exista jurnalisti care scriu la comanda si exista jurnalisti care isi exprima frustrari ori antipatii proprii sau ale prietenilor, daca tot au ocazia sa o faca public.”

Doamna Udrea aveţi dreptate. Câtă dreptate. Dar strămoşii noştri … nu doamnă nu erau republicani, nici scandinavi. Mă rog, cu republica la ei era ceva, dar mai încurcat. Nu doamnă … strămoşii noştri romani… NU! Nu, Armani a venit mai târziu, tot la Roma, da. Acum să vă zic: non idem est si duo dicunt idem. Aşa ziceau romanii ăia neberlusconiţi. Si fără Versace. Adică nu-i tot aia când doi inşi spun acelaşi lucru. Că ştiu şi eu nişte ziarişti cu frustrări şi pix teleghidat. Da’ alţii. Ăsta de aici, sigur pentru dvs. e duios ca şexpir şi imparţial ca virsul holerei. Mie dimpotrivă, mi se pare că e un mâncăcios şi un haplea. Iar de când rahatul e socotit comestibil de către unii… obezitatea pândeşte anumite colţuri de gazetă.

Dar altfel îi dau doamnei Udrea dreptate. Enunţul nu e rău.  Doar că avem opţiuni diferite. Lucru perfect posibil. Că nu toţi suntem membri ai partidului ăla în care se aplaudă azi ce o să zică şăfu’ poimâine.