Godin

Eram mult mai tânăr. Adolescent. Aproape copil. Era în buza sărbătorilor de iarnă. Şi mă pregăteam de prima ieşire la munte, de sărbători, pe cont propriu. Evident, nu singur. Dar asta e altă discuţie. Vorbisem cu gazda la care mă pregăteam să trag, undeva prin Buşteni. „Puteţi veni” mi-a spus ” totul e pregătit, godinul e curăţat, numa’ gata.” Godinul… nu ştiu de ce, dar cuvântul acesta mi-a evocat instantaneu miros de cetină.

Nu ştiam ce e acela godin. De fapt la vârsta aceea multe erau lucrurile pe care nu le ştiam. Multe cuvinte mi se rostogoleau în minte fără a le cunoaşte semnificaţia. Asta nu mă împiedica să le folosesc cât de des, doar pentru că sunau interesant. Şi, îmi părea mie, îmi dădeau un aer de deştept.

De dimineaţa până seara eram cu gândul doar la pomenitul godin. Şi, precum spuneam, de fiecare dată cuvântul se asocia în mod de neînţeles cu o altă idee: miros de cetină. Mergeam pe stradă. Priveam puştoaicele cu pulpele strânse în blugi  şi gândeam că rotunjimile acelea au ceva dintr-un godin. Şoldurile cărnoase ale femeilor împlinite tot la godin îmi trimeteau gândul. Mă regăseam privind în vreo vitrină pustie şi cenuşie şi imediat gândul zbura la godin. Şi alături venea iute şi ideea de miros de cetină.

Mă simţeam ca tânărul din povestirea lui Vasile Voiculescu, Fata din Java. Pretutindeni zăream sau credeam că zăresc evocări sau vagi sugestii ale aceluiaşi godin. Şi imediat alături, păstrându-i tovărăşie, ideea de miros de cetină. Gândul, ştiţi doar, umblă după legi aparte. Şi, întotdeauna, noi îl urmăm pe el, nu dânsul pe noi. Ne scuturăm şi îl îndemnăm să păşească pe o potecă ori alta, dar el îşi face singur cărarea după cum îi e voia.

Aşa treceau zilele. Cu acelaşi cuvânt repetându-mi-se în minte. Îl şopteam uneori în autobuz. Şi deîndată mi se părea că găsesc forma sa în orice lucru întâlnit în cale. Nu mă ostenisem încă să cercetez, să încerc să aflu înţelesul acelui cuvânt. Îl ţineam aşa, în ciudata sa împerechere cu mirosul de cetină. Şi îi socoteam silabele, îl pronunţam de-a îndărătul: nidog.

În ziua plecării tatăl prietenei mele ne-a condus cu maşina la gară. Nu îmi tăcea gura. Vorbeam întruna. La un moment dat n-am mai rezistat şi m-am trezit spunând:

-… şi gazda ne-a spus că godinul e deja pregătit, deci… ştiţi ce e acela un godin, nu ?- l-am tras de limbă, încercând să nu-mi trădez ignoranţa.

– Sigur, o sobă de fier. Foarte bine, că doar nu o să staţi să îngheţaţi acolo.

Mi-a căzut lumea în cap. Miraculosul, misteriosul godin era doar o tâmpită soba de fier. Atât şi nimic altceva. Iar ideea de miros de cetină prinsese şi ea să se estompeze.

Pe tren am stat tăcut şi ursuz. Cătrănit. Nici eu nu ştiu pe ce şi pe cine. Doar înainte de a coborî din tren, pe când aşteptam, lângă uşa vagonului, oprirea trenului, m-am hotărât să o întreb pe cea care avea să mă întovărăşească în ţara godinului:

– Auzi, ce pizda mă-sii e aia cetină ? Şi are vreun miros ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. He he he. La noi in Maramures godinul ar veni un fel de porc mai tanar … asa … flacau. Si a cetina miroase numai dupa o noapte cu mistretele.

  2. În casa copilăriei era un radio electronica cu baterii. Încă nu aveam curent. Curentul „s-a tras” abia când eram într-a cincea. Ei, şi radioul ăla vorbea toată ziua. Era o fiinţă, cum era mâţa albă cu pete negre care mă zgâria şi mă stuchea. Buletinele de ştiri mi se păreau foarte serioase, înfricoşătoare chiar. Dar nu aşa de înfricoşătoare cum suna cuvântul „următorul”, rostit de crainic la final. „Următorul” mi se părea o locomotivă care va sări de pe şine şi va intra în casa noastră cu podele de lemn. „Următorul” era un uruit care urma să vină, implacabil ca somnul meu obligatoriu de după-amiază. Abia când am crescut şi am citit – tot la lumina lămpii cu naft – am aflat că „următorul” e un cuvânt inofensiv.
    Cu godinul m-am întâlnit la bunica. O bucovineancă straşnică, pe care o moştenesc în încăpăţânare. Dacă ar fi să-mi imaginez o poveste de dragoste (dar e mult prea târziu pentru asta, şi chiar de-a dreptul ridicol) povestea ar conţine cuvintele magice: şemineu, pahare de cristal, pian.

  3. Ei, eu din pruncie am avut gâlceavă cu dumnealor cuvintele.
    Întrebat de unul sau de altul ce vreau să mă fac când voi creşte mare ( întrebare de hatârul alor mei, nu că le-ar fi păsat, celor mai mulţi) răspundeam după cum îmi era razna în ziua aceea:
    Joi, extinctor, venezuela, combinezon, iremediabil sau elementar.
    Iremediabil, se pare că am ajuns, într-un târziu. Dar asta e opinia unor medici.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...