Acasăimprastiati-va!Puneţi toţi mâna pe...

Puneţi toţi mâna pe…

Foto Viesturs Links @ deviantart

Citesc cu noaptea-n cap, la amicul Ciutacu, una de-mi cade basca pe ochi. Apropos, de ce mama mă-sii are basca moţ ? Că de mult mă frământă dilema asta. Societatea civilă, alooo, ghilda înţelepţilor, ia produceţi voi un răspunsă dăştept la chestia asta.

Revenim la blogul lui Victor. Rezumat scurt şi îndesat: un nene şucărit a pus de o petiţie prin care cere „destituirea lui Mircea Badea de la Antena 3” ( da’ doar reluarea de la Antena 1 poa’ să rămână ? Că nici n-o  să mai fie reluare atunci). Boooon ! Omu’ mai are un păs: „Antena 3 să pună un om competent, capabil să ne dezvăluie realităţile de zi cu zi”. E clar. Dacă e vorba de realităţile de zi cu zi, chiar trebuie un om competent. Să ni le  dezvăluie. Ce nu pricep eu e cum vine asta cu realităţile care trebuiesc dezvăluite…  Dar ne pierdem timpul cu rahaturi. La cestiune.

Întâmplător cunosc istoria asta. Adică cum s-a ajuns la tâmpenia asta. Într-una din emisiuni Badea l-a porcăit pe nenea petentu’ . Da’ porcăială, nene. Scos din pepeni de un mail al lui nea petiţie (on-line), Mircea a început să înşire zoologia ( şi nu numai) pe socoteala ăstuia de e acum cu indignarea până în tavan. Asta e istoria. Am văzut emisiunea cu pricina. Şi o spun clar, ca să nu avem vorbe: în emisiunea respectivă Badea a sărit rău calul. A sărit şi girafa. Şi elefantul. Şi nu e prima dată. N-am să-i caut scuze. La faza respectivă a depăşit măsura. Dar hai să socotim, totuşi, pe deşte să vedem ce şi cum.

– Nu e o scuză. Dar hai să admitem că nu e absolut deloc uşor ca ani de zile să faci, aproape în fiecare seară, o emisiune în care să vorbeşti de unul singur. Şi să te străduieşti să rămâi amuzant, percutant şi vioi. Nu e uşor. Nu e o scuză, dar să admitem că se adună multe. Şi, uneori, pot da pe dinafară.

– Tăvăleala şi şutul direct în cur fac parte din brandul Mircea Badea. Iar de tratamentul cu pricina n-au scăpat preşedinte, premier sau cine mai vreţi voi. De ce s-ar socoti scutit nea petiţie ? Când te uiţi la emisiunea lui Badea ştii clar la ce să te aştepţi. Nu îţi convine, schimbi postul şi cu asta basta. Iar dacă te trezeşti că te mănâncă pixul şi îţi dă ghies viermele polemicii şi îi mai şi scrii, e clar că ar cam trebui să fii pregătit pentru o rafală intensă.

– Badea poate să îti placă sau să îţi displacă. Chestie de gust. Şi de stare. A ta şi a lui. Poate să te calce pe nervi. Să îţi vină să spargi televizorul. Sau dimpotrivă. Pentru toate astea s-a inventat telecomanda.

– Tipul ăsta de mentalitate, conform căreia jurnalistul, omul de televiziune e un fel de prestator de servicii aflat acolo la dispoziţia cetăţeanului, un fel de ospătar gata să îţi toarne în pahar, veşnic surâzător şi serviabil, aşteptând cu limba scoasă comanda onor consumatorului, e şi tâmpită şi greşită. Gazetarii, oamenii de televiziune realizează un produs. Pe care îl cumperi sau nu. Relaţia ta cu ei e cum nu se poate mai simplă: îţi convine produsul … îl cumperi; nu-ţi convine… pa şi la gară ! Iar dacă, dincolo de asta, te regăseşti în zisele ori făcutele unuia dintre ei şi începi a-l socoti formatorul opiniei tale, atunci e problema ta, nu a lui.

Sigur că e preferabil ca jurnalistul să aibă o doză considerabilă de responsabilitate. Sigur că este bine să nu depăşească măsura şi să încerce să îşi asume o anume etică ( să îi zicem deontologie ?). Dar, în tipul de societate în care trăim, regula e simplă: nu-ţi convine, nu cumperi.

– În cazul cu pricina poate că Badea a greşit. De fapt sigur a greşit. Chiar a sărit peste cal. Aşa cum o facem mulţi dintre noi atunci când ne ia flama. Nici măcar nu sunt convins că l-a luat flama. Toată inflamarea lui de atunci mi s-a părut mai degrabă parte a showului. Ştiţi celebrul personaj al lui Andy Kaufman, Tony Clifton ? Atunci când te duceai să-l vezi pe Clifton ştiai bine la ce să te aştepţi. Dacă nu erai pregătit să fii călcat în picioare, n-aveai ce căuta acolo. De altfel nici  Kaufman n-a scăpat la vremea lui de indignaţi şi moralişti. Păstrând, desigur, proporţiile.

Şi cu asta cam ajunge. Că o lungim mai mult decât e sănătos. Badea a greşit. Dacă a greşit, am aşa o bănuială, CNA-ul nu-l va ierta. Şi cu asta punct. Să mergi mai departe şi să caci petiţii inepte, formulate stupid înseamnă nu doar să fii cretin, ci să te bântuie nevoia de a te şi făli cu asta. După logica lui „m-a enervat pe mine, deci trebuie interzis” putem ajunge lejer la balamuc. Şi pe mine mă enervează mulţi. Pe nea Stere îl calcă pe nervi vreo şase miliarde. Şi ? Ne apucăm să facem petiţii ca să-i spunem lui Voiculescu ce să facă în curtea lui ? Păi de ce nu tragem o petiţie să-i spunem şi ce culoare să pună la tapet ? Şi ce draperii să îşi pună la el acasă.

Ipochimenul cu pricina avea la dispoziţie mai multe opţiuni: să tacă – cea mai deşteaptă; să se mahalagească prin instanţe- inutil şi stupid; să meargă la Antenă şi să aibă o discuţie faţă în fată cu Badea, dacă tot îl zgârmă (şi prin asta vreau să spun discuţie şi nu polemici contondente, cum ar crede unii). Dintre toate el a ales soluţia cea mai tâmpită. Aceea prin care, gândea el, îşi reperează onoarea în faţa nevestei şi a pruncilor. Şi a obţinut exact reversul. A prelungit inutil şi stupid postura jenantă în care singur se plasase.

Libertatea îţi îngăduie multe. Să faci biluţe de muci, să devii emo, să te băşeşti, să intri în curu’ gol pe terenul de fotbal, să faci petiţii sau să fii tâmpit. Fiecare o ia cum vrea şi cum poate.

Şi findcă vi l-am pomenit pe Tony Clifton…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tfUsLkXKcWM]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. Corect. Ca Badea is going down…e problema lui si a sefilor. Pe mine – de exemplu- m-a pierdut deja. Dar pana la petitii online pe tema asta e cabinetul psihiatrului. Ala rezolva multe.

  2. In fond alt nene sucarit (Tolontan) a facut campanie pentru o petitie impotriva lui Piturca. Pana i-a trecut mahmureala.Am mai citit 5 bloguri ale unor persoane serioase despre petitia astuia. Nu-i cam mult zgomot ?

  3. Cred că ai dreptate. E cam multă băgare în seamă. Iar despre petiţia împotriva lui Piţi… pârţ. Mi se rupe şi de el şi de echipa de frânari pe care o păstoreşte. Şi de federaţia de şorici. Şi de multe altele.

  4. nu vreau sa fiu gresit inteles, dar cred ca reactia petitionarului, este in stransa legatura cu faptul ca este arhitect. Am crescut intr-un mediu plin de arhitecti, familie si prieteni de familie, si pot sa spun ca aceasta breasla musteste de aroganta si autosuficienta. Vazand emisiunea lui Badea, ma amuzam numai gandindu-ma la cum reactioneaza in fata televizorului individul care nu a avut alta treaba decat sa se bage pe un teritoriu unde nu avea ce cauta.

  5. Mi-a plăcut comentariul. Nu ştiu dacă aroganţa e înghesuită mai tare în colţul unei bresle ori al alteia. Personal nu mă dau în vânt după generalizări, dar nici nu vă pot contrazice.

  6. da, si eu ma feresc de generalizari, dar partea amuzanta, si motivul pentru care am facut comentariul de mai sus, a fost faptul ca ieri am avut „contact” cu doi arhitecti. Dumnezeule, regret sa spun, dar mi-au reconfirmat parerea! Si sincer, nu-mi puteam ascunde un zambet in coltul gurii, gandindu-ma la petitionar si Badea. Dar ca sa pastrez echilibrul, trebuie sa recunosc si faptul ca am si destui cunoscuti, oameni minunati, chiar daca sunt arhitecti 🙂

  7. Am şi eu nişte păţanii cu vreo câţiva. Dar mi-am spus că am nimerit eu peste unii mai ciudătei care spuneau din două în două vorbe „desigur” şi „momentan”. Şi de câte ori încercam să sugerez câte ceva mi-o retezau scurt: dom’le, eu am făcut arhitectura, momentan mă asculţi, desigur, pe mine. Chit că nu pricepeam de ce uşa de la wc-ul de serviciu trebuia să fie din sticlă, fie ea şi mată.

  8. @ Pendulul lui Foucault
    Da’ doar mă făcusem că întreb:)

    @Arsulici
    Acum exagerezi. Rău de tot. Râdem de un nene cu nervii la pământ şi dăm cu muci în toată breasla ? Eu zic că nu-i cuşer.

  9. @Mordechai: Pai si eu m-am facut ca raspund.
    Adevarul e ca imi place Mircea Badea chiar daca se intampla cateodata sa nu am rabdare sa il ascult. Atunci o lasa balta si ascult altceva. Daca nu iti place ceva, schimbi postul si gata. Ma gandesc sa comenteze si eu petitia lui Peste Prajit de mama petitionarului, desi saraca nu are nici o vina…
    Mare e Gradina Domnului dar sa vedeti serele…

  10. Cum spuneam… libertatea poate fi servită în diverse moduri. La halbă, la pahar cu picior de cristal sau direct din sticlă.
    Badea îmi e simpatic, cu moderaţie. Am spus: o mai ia pe arătură. Dar eu aş fi ultimul care să aibă dreptul să critice ieşirea în mirişte. Şi, recunosc, îi admir francheţea.

  11. Cred ca domnul in cauza a baut apa dupa baietii aia doi cu stirile pozitive si negative. La modul general, in Romania e o mare problema lipsa de toleranta, vocatia scandalului si arsul gazului pe cauze aiuristice. Romanul cauta saminta de scandal oriunde, si daca n-are da o fuga la piata sa-si cumpere. Daca unora nu le place un post tv / ziar / blog sau mai stiu eu ce altceva de ce oare nu le evita si se opintesc sa darime cosmelia? Chestia asta cu lipsa de toleranta e ca o molima care se tot raspindeste in variate forme…

    PS Daca tot circula online petitia, poate mai emite autorul inca una in care cere ca Diaconescu sau Lazarus sa ocupe postul lui Badea, ca si aia prezinta obiectiv realitatea lor. Si cu ocazia asta se duce si ratingul la balamuc. Si unii oameni la culcare mai devreme.

  12. Dom’le, acum vreo cinci ani am văzut la Viena o chestie care m-a cam stupefiat. Un şofer s-a aruncat într-o depăşire aiurea, i-a tăiat faţa amicului în maşina căruia mă aflam. Acesta a fost silit să frâneze brusc. Ne-am oprit la trei milimetri de şumaherul amator. Eu, evident, mi-am băgat picioarele şi cam tot ce mai atârna de trunchi. Amicul vienez nimic. La primul semafor ăl din faţă s-a dat jos iute-iute. A venit şi şi-a cerut scuze. Amicul a zămbit şi i-a dat cu canci problemă, se mai întâmplă.
    Intermezzo- peisaje bucolice, mioriţe şi muzică de bucium.
    La noi e nevoia aia ireprimabilă de a „i-o zice” de a „i-o trage” mocofanului. De a avea ultimul cuvânt… de a… Şi mă tem că deseori nu mă ocoleşte nici pe mine damblaua asta.

  13. @Mordechai: stiu. am patit si noi cu un TIR. Dupa ce ne-a lovit pe autostrada si-a cerut scuze si cum masina fiind praf dar nimeni neavand nimic am zis ca e ok, nu a patit nimeni nimic si se poate intampla… 😀 Vezi ce tolerant sunt?:D
    Petitia lui Pese Prajit e de ieri sau de azi? Daca e de azi trebuie sa il ascult pe Badea. Pariu ca vorbeste despre ea?

  14. Comentariile semnatarilor sunt mai tari decât petiţia. Unu’ zice că a facut şi el una şi aşteaptă acum rezultatul: care petiţie strânge mai multe semnaturi. Altul zice ca e penibilă petiţia dar o semnează…

  15. Petiţia onlain e noul blog! 😀 😀 😀
    În altă ordine de idei şi eu vroiam să mă fac arhitect cînd eream mic. Nu mi-a ieşit. Că am descoperit că sunt antitalent la matematici şi desen. Da’ nu regret nicio clipă treaba asta. Şi n’are nicio legătură ce profesie are tipu’ cu petiţia. Putea să fie sculer-matriţer. Sau paznic de noapte. E dupe facultăţi, domnii mei! 🙂

  16. @ ionuţu
    La nenea Iancu petiţia se rezolva cu multă apă. Rece de la ţuţuroi.

    @ senzuallu
    La fel e şi cu listele de semnături pentru candidaţii la varii demnităţi. Nu-l înghiţim pe mitocan, dar duduia care strânge semnături zâmbeşte graţios şi are decolteul bine aprofundat.

  17. Intr-adevar libertatea iti ingaduie multe: de la a schimba postul pana la a scrie petitii penibile pe net. Libertatea ii ofera si lu’ domnu’ Badea posibilitatea sa se agite ca un bondar miop in studioul dansului, cum ii ofera si libertatea domnului „petitionar” sa mai fie injurat in vreo 2-3 emisiuni. La cum se desfasoara totul in tara asta prevad maine la OTV”Arhitectul care a scris petitia pentru demiterea lui Badea este fratele vecinului care l-a cununat pe Tolea”

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...