AcasăUncategorizedScurte, da' bune

Scurte, da’ bune

Ştirile importante nu mai au nevoie de comentariile mele. Aşa că le înşirăm scurt şi iute ca la frigărui: ceapă, carne, ardei, carne…

În Pakistan se împute smochina. Ceea ce, aparent, nu ne deranjează la mersul pe jos şi nici destinul Elodiei nu-l schimbă. Da’ prin zona aia multe se învârt. Şi multe se pot trozni. A, da. Şi au şi bumbardea. Iar când e vorba de un raport Stratfor… belim bine ochii.

Ăla mic a lu’ Ossama e poet. Şi urmează aceeaşi facultate ca si ta’su: facultatea de vestă cu exploziv. Iar acum bagă şi o recitare de ziceri drăgăstoase către licuriciul cu Big Ben. Cenaclist, carevasăzică.

– Schimbarea regilor- bucuria nebunilor. Aşa zice o vorbă de pe la noi. Obama, cel de mine îndrăgit, îmi dă cu trotineta în cap. Că doar la Casa Albă nu se ajunge cu „change we can believe in” şi „power to the people”, fără muşchi şi ciomăguţ lângă frâna de mână. Na să ne săturăm. Deci contractori privaţi, Iraq, război, tutu papa.

– Americanii bat palma cu cehii pe chestiunea scutului. Ruşii bat cu pumnul în masă. Mai bate cineva ceva ?

– Tema preferată de ceva vreme:  to Iran or not to Iran? Şi vedem că sub administraţia Bush exporturile americane spre Iran s-au umflat grozav. Mai ales echipamente militare, normal. Aha… Aha … ce?

etc. etc. etc.

…. şi în iucheime văd ăştia la ufoaie ceva de speriat. Umblă extratereştrii pe acolo ca puştimea noaptea pe la drive-in-uri. Că vor şi ei, sireacii, să vadă cum mai jucăm noi SIM city.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Prietene, nu găsim o hartă a consumului de spirtoase cu bere a supuşilor Maiestăţii Sale, pe rând sau împreună, s-o suprapunem peste harta cu farfurii zburătoare? S-ar putea să avem o explicaţie , pe cât de logică, pe atât de irefutabilă.

  2. Arsuliciule, mai bune para lângă para şi fă-ţi rost de o urcare spre munte, încolo. Că nişte zile de taifas cu brazii fac bine la curenţii cerebrali. Şi dacă tot pieton eşti până la început de septembrie… poate îţi fac eu loc pe bancheta din spate. Numa’ să încapi.

  3. Ducea. Au dilit ăia saitul. Uite aici articolul.

    * Intelligence service claims Musharraf’s regime has been replaced by a civil-military hybrid
    * Country is being torn apart by extremism

    By Khalid Hasan

    WASHINGTON: The use of suicide bombings has allowed religiously radical forces to reach beyond their NWFP strongholds and strike with impunity at the core of Pakistan, including urban centres, and as it is, things are spinning out of control, according to a commentary released on Monday by Stratfor.

    The Texas-based news intelligence service notes that along with the rapidly deteriorating security situation, political instability has only grown after the elections, which failed to quell the political unrest that severely weakened not only President Pervez Musharraf’s hold on power but also that of the army.

    Civil-military hybrid: “Musharraf’s regime has been replaced by a civil-military hybrid which lacks the willingness and/or the ability to take on the threat posed by extremism and militancy. The fact is that the civilian government and the country’s military establishment appear to be losing control of the situation,” the analysis maintains.

    Stratfor writes that by opting to negotiate with the “jihadis” from a position of weakness, the Pakistani authorities inadvertently are sending a message to every armed non-state actor of any worth in the country that all the “jihadis” have to do to make the government more pliable is use their weapons. This signal has led to the spread of the Taliban in Pakistan. Any pause in militancy is not because the state has succeeded in containing the insurgency; rather, it is because the jihadis have made a tactical decision to pause in keeping with their strategy. While the jihadis are brimming with confidence, judging from the way Islamabad is randomly oscillating between negotiations and military operations, the government does not appear to have a discernable policy for dealing with this situation, according to the analysis.

    Religious extremism: The problem, Stratfor argues, is actually far larger than an intelligence failure. Many of Pakistan’s senior and military officials are caught up in Pakistani society’s conspiracy theories about the causes of the growing chaos in the country. There is a national lack of acknowledgement that the country is being torn apart by religious extremism. What is even worse for Pakistan is that its “jihadi” problem is a geopolitical issue rather than a strictly political one. The Pakistanis cannot deal with it at a time of their choosing, which explains the United States’ increasingly aggressive attitude in dealing with the situation. US airstrikes in the country’s tribal areas have become an almost “daily occurrence”, and it is only a matter of time before Washington escalates its unilateral military operations deeper into Pakistani territory. A year after the Lal Masjid operation, Pakistan appears to be spinning out of control and it is difficult to say with any clarity what will happen in another year, other than that there does not appear to be much out there to counter the current trend toward anarchy, even if the military steps in.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...