Datoria

Leonid şi Oleg se obişnuiseră deja cu locurile, cu obiceiurile. Oamenii pe aici erau prea nervoşi, prea agitaţi. Oleg – Alieg, aşa îşi pronunţa el numele – spunea : „Va’s’zică la armie ne-am bătut cu şeia talibani la afganistanu şela, dar dânşii ierea mai aşezaţi ca rumânii iştia, măi Leonea, măi”.

Nişte oameni ca ei găsiseră uşor de lucru. Acum, şeful lor, Colosal, îi trimisese după un rău platnic. Colosal era proprietarul celui mai fălos palat din urbe. Douăzeci de turnuleţe. Trebuiau să fie douăzecişiunu, dar Colosal avea alergia la numere impare. Bine, nu tocmai alergie, că nu ştia ce e aia. Pur şi simplu voia :”Să fie nomăru’ rhotund, mânca-ţi-aş”. Şi lui, şi nevestii-si, Lambada, ca să nu mai pomenim de odrasla lor, Armani, le plăceau cifrele rotunde.

Colosal era, aşadar, noul patron al lui Oleg şi Leonid. Iar ei, Leonea şi Oleg erau braţele sale înarmate.

Leonid şi Oleg au intrat relaxaţi în scara de bloc. Nişte berete negre, ca ei, nu se lăsau aşa uşor speriaţi de duhoarea grea de pe casa scării. La ei, la Kişinev, asta era ceva normal. Miros de urină şi duhoare de canal în bloc era semn bun: blocul era locuit. Doar muzica asta tâmpită, care răsuna de peste tot, nu le cădea lor prea bine. Rumânii ăştia nu aveau gust la muzică. Toată ziua numai cica-rica-cichicea, ca la talibani.

Au ajuns în faţa uşii. Uşă modernă, de tablă, cu briz-briz-uri aurite. Două picioare bine plasate în uşă au fost suficiente pentru a releva deficienţele de montaj, spulberând şi mitul urban al invincibilităţii uşii metalice. Înăuntru puradei speriaţi, o muiere stafidită mirosind a ţuică şi ceapă prăjită. În sufragerie unu’ prăpădit, fără dinţi în gură.

„Tu eşti, Cornel, bre?”. Ştirbu dă din cap. E speriat. Pata de umezeală de pe pantalonii de pijama sugerează că trăieşte un moment de profundă emoţie. „Păi, tu ai luat nişti parali di la domnu’ Colosal şi trebia să-ntorsi paralili de dauă săptămâni. Domnu’ Colosal s-o cam năcăjit di chestia asta…” . Pricăjitul îngăimă:”Săptămâna viitoare am o combinaţie şi-i dau… tot… tot… cinci mii cum am vorbit”.

„Pani nu aşa” e nemulţumit Oleg „Că Alieg n-a venit până aişa şi audi vorbi. Şi Leonea îşi iaşi rapidi din firi când audi di aiste… Is zaci mii. Că timpu treci şi timpu-i bani, nu?”
” Ze-ce?” Cornel lăţeşte pata de umezeală. „D-apai cum? Numa să întorci paralili pâni sâmbăti că-i nacaz. Matali nu ştii că bataia doari?”.

În pragul sufrageriei apare nevasta lui Cornel. Mai colorată la faţă, trecută, dar cu nişte sâni enormi:

„Domnii serveşte ceva?”. Leonid rânjeşte idiot. Oleg dă din cap că nu.

„Poate, totuşi… ceva?” insistă şi Cornel.

„Mii nu-mi trebe, dar la Leonea… îi cam placi pizda lu’ dumnealui.”

Cornel schimbă iute câteva priviri cu nevastă-sa. Cad de acord destul de repede. „De ce nu? Dacă domnu’vrea…” aprobă femeia. Leonea pleacă dus de mână de femeie. În drum dă câteva şuturi în fund puradeilor şi trânteşte plictisit o flegmă în capul babei care-i păzeşte. Închid uşa la dormitor.

„Poate….” încearcă timid Cornel „mai scădem puţin din datorie…”

Oleg e ocupat. A găsit o gondolă de plastic cu muzicuţă. Întoarce într-una din cheiţă, apoi cade în reverie ascultând muzica.

„Nu să poati” răspunde într-un târziu. Cornel stă nemişcat. Nu are curaj nici să clipească. Zgomotele din dormitor au încetat. Stă cu ochii înţepeniţi în televizor. Oleg mai aruncă şi el câte o privire. La televizor un politician. Interviu. E cu mâna în ghips. Un ochi vânăt. Povesteşte ceva despre un accident de maşină în care a fost implicat.

„Ăla este cel mai băiat deştept. Îi merge mintea, da’ să bagă pre tare în nişte chestii pericoloase. Nu are grijă la aspecte.” arată cu degetul spre politicianul din televizor.
A venit Leonid. În drum mai cârpeşte un puradel, mai dă un şut în cur unuia. După el vine şi nevasta lui Cornel. Deşelată. Descheiată la capot. Una din ţâţe i se revarsă. Enormă. O spumă albă i se prelinge din colţul gurii. Leonid rânjeşte. Oleg şi el. Cei doi se pregătesc de plecare.

„Sâmbati să fii cu banii că-i nacaz”.

„Da, sigur…” îngaimă Cornel. Din uşă Oleg mai aruncă o privire senatorului de la televizor. „Păcat din dânsu’… că-i băiat deştept” mai spune Oleg.

„Îl cunoaşteţi? ” întreabă Cornel cu voce pierită.

„D-apai cum” – hlizeşte Oleg. Hlizeşte şi huiduma de Leonid. „Doar că nevasta lu’dânsu nu-i pe placu lui Leonea? Nu, Leonea?” Leonea dă din cap rânjind.

Pleacă amândoi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...