NAFTA. Pentru cine nu ştie e un fel de UE nord american, dar la mişto. În sensul că acolo unii sunt mai egali decât ceilalţi – doctrină orwelliană. Libera circulaţie e doar pentru albi. Şi aşa mai departe.
În cadrul NAFTA există tot felul de protocoale şi pui de protocoale. Unul dintre ele se numeşte:Parteneriatul pentru securitate şi prosperitate (SPP). Dacă nu ştiţi cum funcţionează chestia asta… ştirea următoare vă explică:
NAFTA and SPP, securing US acces to Canadian resources
Adică, mai clar : resursele Canadei sunt resursele Americii de Nord. Pe principiul ce-i al tău e şi al meu, ce-i al meu … gura că te rup.
Din ciclul propuneri de nerefuzat.
” Ori toti sa muriti ori toti sa scapam…”
:)))))
Bine zis.
Şi mexicanii? Yankeii au bancuri cu mexicani, cam cum avem noi bancuri cu ţigani. Cel mai tare lucru referitor la NAFTA, mi s-a părut în The day after tomorow, un film de categoria Ţ (dacă mă întrebaţi) dar care se termină apoteotic cu tăţi amerecanii plecînd înspre sud, la mexicani. Ar fi ceva nu?
Îmi amintesc secvenţa din final. Toate imperiile sfârşesci mai devreme sau mai târziu sufocate de propria îmbuibare.
Pai ce, doar ursu de la Kremlin sa stringa cu drag alte natiuni in brate pina le iese uraniul pe nas? Are el Unchiul Sam ac de cojocul canadezilor. Tirguiala e simpla: ei se fac ca noi suntem o natiune, noi inchidem ochii de placere…
NAFTA e deja o gluma la care americanii rid in hohote. Noi chicotim, da’ cu atentie, ca daca se stranuta la Sud, vine tornada. Mai bine am adera la UE. Poate asa sa prind si io un post de Komisar. Komisaru’ Karakas 🙂
Karakas, NAFTA e încă o idee generoasă în enunţ şi ridicolă în implementare.