Donaţii

În alte părţi i se spune donaţie. E legală. E încurajată. E pe bază de factură, dar protejată de confidenţialitate. Adică acolo legea nu obligă la divulgarea „donatorilor” ori a sumelor. Dai francu’ şi ţi se face blatul.

Pentru unii e o practică perfect acceptabilă şi nu-s obiecţii. Pentru alţii e tot şpagă. Doar caltaboşul e mai gros. Chestie de opţiune… Pe naiba ! E şpagă cu fundiţă roz, ce s-o mai zguduim.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Problema e repartizarea procentelor. La noi e 95% spaga si comisioane, restul valoarea reala a angajamentului contractual. La ei e invers. La noi politicul determina economicul, la ei e tot invers.

    E normal ca membrii comunitatii de afaceri sa contribuie la proiectele alora de-i conduc. Si sa primeasca si factura pentru asta. Problema la noi e destinatia banilor.

  2. Cu prima parte pot fi de acord. În privinţa celeilalte „normalităţi”… mă ia cu râs. Şpăgi pe faţă.
    „membrii comunitatii de afaceri sa contribuie la proiectele alora de-i conduc”
    Păi uite aşa avea şi Remeş în proiect o cină pe săturate. Polticienii ăia au leafă ? De ce proiectele lor private sunt mai de soi decât ale altora ca să merite finanţare din buzunarul bişniţmenilor ? De ce un politician ar merita mai multă susţinere în năbădăile sale personale decât un artist plastic, de exemplu ? Răspuns: şpaga !
    Politicianul să se întindă cât îl ţine plapuma. Aşa cum fac şi contribuabilii care-l plătesc. Şi care nu l-au trimis acolo ca să deschidă lista de pomeni. Si acum mă refer la ai noştri. Cu ai lor… să se spele americanii pe cap.

  3. Daca un investitor are de gind sa deschida un mall pe undeva, atunci un mic procent se va duce si la comunitatea locala sub forma vreunui parculet pentru copii sau mai stiu eu ce acadea. Primarele va fi fericit ca face ceva pentru comunitate, lumea probabil il va alege pe el sau pe vreun alt coleg de partid, ca s-a dovedit a fi bun gospodar. Desigur, scenariul este valabil pentru o comunitate civilizata. La noi destinatia banilor este buzunarul alesului local direct. Comunitatea nu mai vede nimic. La asta ma refeream cind spuneam „proiecte”.

    Cit depre sponsorizarea artistilor, dupa ce si-au facut suma multi oameni se pare ca se indreapta in doua directii de shopping: putere sau libertate. Evident ca ghertoiul autohton va alerga cu limba scoasa dupa punga pe care scrie „putere”, ca sa stie toata scara de bloc cam pe unde a ajuns. Mai ramine o mica parte care alege libertatea si care rezoneaza la arta sau alte cauze care nu au de-a face cu puterea.

  4. @ Miorlau Pufos
    Ce colecţie de stereotipuri. Ce viziuni edulcorate cu damf hollywoodian. De obicei aşa e. Lângă mall rămâne un părculeţ. Adică rămâne un părculeţ din parcul care fusese înainte şi pe care acum s-a construit mallul.
    Teoria asta despre circulaţia caltaboşului în societate o poţi întinde ca pe aluatul de scovergi. Tot corupţie e.

  5. Cam asa functioneaza lucrurile pe pretutindeni, diferenta e ca la noi ramine un morman de moloz linga mall iar la citeva strazi distanta probabil rasare o vila.

    Viziuni cu aroma de zahar candel, e mai bine?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...