În alte părţi i se spune donaţie. E legală. E încurajată. E pe bază de factură, dar protejată de confidenţialitate. Adică acolo legea nu obligă la divulgarea „donatorilor” ori a sumelor. Dai francu’ şi ţi se face blatul.
Pentru unii e o practică perfect acceptabilă şi nu-s obiecţii. Pentru alţii e tot şpagă. Doar caltaboşul e mai gros. Chestie de opţiune… Pe naiba ! E şpagă cu fundiţă roz, ce s-o mai zguduim.
Problema e repartizarea procentelor. La noi e 95% spaga si comisioane, restul valoarea reala a angajamentului contractual. La ei e invers. La noi politicul determina economicul, la ei e tot invers.
E normal ca membrii comunitatii de afaceri sa contribuie la proiectele alora de-i conduc. Si sa primeasca si factura pentru asta. Problema la noi e destinatia banilor.
Cu prima parte pot fi de acord. În privinţa celeilalte „normalităţi”… mă ia cu râs. Şpăgi pe faţă.
„membrii comunitatii de afaceri sa contribuie la proiectele alora de-i conduc”
Păi uite aşa avea şi Remeş în proiect o cină pe săturate. Polticienii ăia au leafă ? De ce proiectele lor private sunt mai de soi decât ale altora ca să merite finanţare din buzunarul bişniţmenilor ? De ce un politician ar merita mai multă susţinere în năbădăile sale personale decât un artist plastic, de exemplu ? Răspuns: şpaga !
Politicianul să se întindă cât îl ţine plapuma. Aşa cum fac şi contribuabilii care-l plătesc. Şi care nu l-au trimis acolo ca să deschidă lista de pomeni. Si acum mă refer la ai noştri. Cu ai lor… să se spele americanii pe cap.
Daca un investitor are de gind sa deschida un mall pe undeva, atunci un mic procent se va duce si la comunitatea locala sub forma vreunui parculet pentru copii sau mai stiu eu ce acadea. Primarele va fi fericit ca face ceva pentru comunitate, lumea probabil il va alege pe el sau pe vreun alt coleg de partid, ca s-a dovedit a fi bun gospodar. Desigur, scenariul este valabil pentru o comunitate civilizata. La noi destinatia banilor este buzunarul alesului local direct. Comunitatea nu mai vede nimic. La asta ma refeream cind spuneam „proiecte”.
Cit depre sponsorizarea artistilor, dupa ce si-au facut suma multi oameni se pare ca se indreapta in doua directii de shopping: putere sau libertate. Evident ca ghertoiul autohton va alerga cu limba scoasa dupa punga pe care scrie „putere”, ca sa stie toata scara de bloc cam pe unde a ajuns. Mai ramine o mica parte care alege libertatea si care rezoneaza la arta sau alte cauze care nu au de-a face cu puterea.
[…] Financiară şi mătuşa Tamara Citeam mai devreme un articol scurt şi cuprinzător pe blogul lui Mordechai. Mi-a venit instantaneu ideea (habar nu am de ce) de a intra pe site-ul Gărzii Financiare să […]
@ Miorlau Pufos
Ce colecţie de stereotipuri. Ce viziuni edulcorate cu damf hollywoodian. De obicei aşa e. Lângă mall rămâne un părculeţ. Adică rămâne un părculeţ din parcul care fusese înainte şi pe care acum s-a construit mallul.
Teoria asta despre circulaţia caltaboşului în societate o poţi întinde ca pe aluatul de scovergi. Tot corupţie e.
Cam asa functioneaza lucrurile pe pretutindeni, diferenta e ca la noi ramine un morman de moloz linga mall iar la citeva strazi distanta probabil rasare o vila.
Viziuni cu aroma de zahar candel, e mai bine?
O funcţiona aşa în multe locuri. Nu înseamnă că e şi ok. Dacă te obişnuieşti cu răul nu înseamnă că el încetează să fie rău.