AcasăRabbi ziceDouă culori

Două culori

Am reuşit. În sfârşit am reuşit. I-am scos din pepeni şi pe pedelici şi pe pesedei. Am primit ba comentarii, ba mailuri de prin ambele tabere. Prin care mi se bate obrazul. Să vedem.

Pedelicii mă acuză de lipsă de imparţialitate. Că sunt plătit de Voiculescu ( nu-s, dar dacă dă… primesc).Nici de alţii. Dar dacă are careva de gând să dea cu banul… e primit. Asta nu-l va scuti de urecheală, atunci când o va merita. Că aia şi că ailaltă. Nu-s imparţial. N-am cum fi, oricât m-aş strădui. E un beteşug pe care mi-l asum. Am simpatii şi antipatii. Ca şi voi. Ideea e, totuşi, să îţi păstrezi cumpătul. Iar curaj e să îi şifonezi pe cei aflaţi la putere, nu pe cei fleoşcăiţi. N-are sens să vă mai pomenesc de faptul că prin alte locuri politicianul acceptă ca făcând parte din fişa postului şi încasarea de ironii şi băşcălie atunci când calcă pe bec.

Apoi au venit mesaje discrete şi de le pesedei. Unii ofuscaţi că l-am amendat pe musiu Geoană la faza cu celebra cărticică roşie. Şi care e problema ? Geoană are scutire ? Sau care e faza ? Da, sunt un om de stânga. Da, am prieteni ( la care ţin enorm) printre pesedişti. Cum am şi sub alte steaguri. E drept parcă pesediştii sunt mai mulţi. Şi ? Asta ar trebui să mă oblige să devin trompeta acestui partid ? Ori să mă fac că nu văd atunci când unii de pe acolo o iau pe mirişte ? Şi nu spun mai multe.

Atunci când l-am apărat pe Băsescu ( s-a întâmplat şi minunea asta) mi-au sărit unii cu gura. Când l-am ciufulit au sărit alţii. Asta e. Important e să spunem ce gândim. Să nu ne amanetăm conştiinţă unor simpatii de moment ori unor loialităţi microbistice. Iar dacă avem opţiuni diferite, asta e ok, e un semn de sănătate. Câtă vreme păstrăm atârnată de oglina retrovizoare mascota aia care ne aminteşte că suntem subiectivi cu toţi. Şi supuşi greşelii.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Pentru că ăştia habar nu au că există şi oameni independenţi, rebeli şi fără culoare politică. Că facem cu toţii politică, asta este altceva. Românii se ghidează după principiul cine nu e cu noi este împotriva noastră. IQ-ul lor nu le permite să înţeleagă că mai sunt unii care critică TOT ceea ce trebuie criticat.
    Dacă am fi avut o educaţie în sensul acesta, astăzi poate că am fi fost un stat neutru în Europa, şi nu o ţară membră UE fără nici un drept.
    Nu ştiu câţi ati intrat pe blogul lui A. Badin în ultimele două zile, dar vă spun ca mesajele pe care le-am citit acolo la ultimul său post, m-au înfricoşat.

  2. Alandră, nu te aprinde, bre.
    De aia zic eu că reacţionăm microbistic. Ultraşii sunt ultraşi. Joacă bine ai lor, joacă rău, blătuiesc meciuri, trag de timp… nu contează, cu ei până la moarte. Şi arbitrul e mereu de vină.
    La Andrei intru de câteva ori pe zi. E tăbăcit şi el 🙂

  3. Atita timp cit ai o opinie bine sustinuta de argumente e firesc sa ii iriti pe unii sau pe altii. Daca au sarit din papuci mai inseamna si ca analiza a fost atent si corect facuta iar comunicarea a fost pe masura. Oricum, cind am zis ca ti-ar sade bine ca si consultant pe undeva se pare ca n-am gresit cu prea mult.

  4. Aaaa, eu sa nu-i mai vad! daca aud ca intra freunu in politica il rup de la suflet! le boicotez toate reuniunile de promotii de scoala profesionala, liceu, facultate si alte interese locale! nu mai cumpar de la ei, chestii dastea…

  5. Nutzi-am zis de Sorin, mon coleg, intr-a 9a, ca el, nu si nu, sa intre la utc, avea gratis plimbari la doftana la sebarile scanteii tineretului, bilete la flacara si reducere la discoteca de inviere. L-am boicotat foarte determinat, i-am ascuns adeziunea in blocu’ de desen, drept recompensa pentru consiliere am primit o minge de baschet in fatza dar l-am linistit, ba, oricum ne baga astia pe toti dintr-a 10a.
    Dupa 1 an, am uitat tot teancu de adeziuni acasa, normal, ca la Parlament, s-a propus o scurta amanare si s-a votat in unanimitate cand au fost intrunite conditiile.
    Deci asta e cu prietenii din partide, important e ce vrei tu nu ce le trece lor prin cap. 🙂

  6. Complexa problema cu credo-ul, mai ales in contextul discutiei despre consilier/consultant/consiliat/prieten.
    Era doar un exemplu mai teran pentru a dezvolta un pic tema consultantului si mai ales a consiliatului, nimic personal.

  7. Ei domle! se observa de la o poshta.

    Ai scris ca ii superi pe toti? ai scris!
    Ai prieteni in partide? ai!
    Te cauta lumea? te!
    AI CREDO? Ai! „Asta e. Important e să spunem ce gândim. Să nu ne amanetăm conştiinţă unor simpatii de moment ori unor loialităţi icrobistice.”

    Domnu Mordechaiu! o veste buna!
    Esti consultant !

    ps: mai ai nevoie de clienti, da daca zici ca ai prieteni in partide…hehehhee

  8. Saminta de discutie cu consultantul de la mine a pornit. Deh, are si Miorlau deformatii profesionale. Nu trebuie neaparat sa si corespunda realitatii ceea ce gindeste X, Y sau Z.

    Si un off topic de luni: nu stiu cine face strategia de comunicare a pesedeilor in CT dar unele din gaselnitele lor sint adorabile. Tura asta a fost „Sa scoatem Constanta din noroi”. Tura trecuta nu mi-a trecut cu vederea „Mazare+consiliul PSD = locuinte ieftine”. Asta din urma e grea, o fi legata de vreun tsunami imobiliar? Simplu, scurt si la obiect!

  9. Eu mai ştiu una alta despre ce a fost acolo. Dar munca se judecă după rezultate. Sunt mulţi piarişti narcisişti care se lasă îmbătaţi de reverii bizare şi entuziasm estetic. Şi uită chestia cu noada. Adică finalitatea.

  10. Mordechai,
    Tine-o tare-n continuare ca o tii bine…
    Stiu ca uneori, vorba reclamei, „partidu te vrea tuns”, dar, daca te tunzi, o faci pentru ca vrei tu, nu partidu…
    Am avut recent aceeasi problema la serv, ca de ce-s prieten cu x sau cu y. Si am raspuns calm ca 1 nici macar maica-mea nu a avut tupeul sa-mi impuna prietenii si 2 fericiti sint unii ca si-au rezolvat toate problemele de serviciu de la ei din compartiment si acu cea mai mare problema a lor e cu cine sint eu prieten…
    Ca in fond asta e: Si la pdl si la psd aia au mult prea mult timp liber si, in loc sa se gindeasca la problemele poporului, se gindesc la Mordechai care le creeaza lor probleme cu furturile pe sistem ISO 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....