Am reuşit. În sfârşit am reuşit. I-am scos din pepeni şi pe pedelici şi pe pesedei. Am primit ba comentarii, ba mailuri de prin ambele tabere. Prin care mi se bate obrazul. Să vedem.
Pedelicii mă acuză de lipsă de imparţialitate. Că sunt plătit de Voiculescu ( nu-s, dar dacă dă… primesc).Nici de alţii. Dar dacă are careva de gând să dea cu banul… e primit. Asta nu-l va scuti de urecheală, atunci când o va merita. Că aia şi că ailaltă. Nu-s imparţial. N-am cum fi, oricât m-aş strădui. E un beteşug pe care mi-l asum. Am simpatii şi antipatii. Ca şi voi. Ideea e, totuşi, să îţi păstrezi cumpătul. Iar curaj e să îi şifonezi pe cei aflaţi la putere, nu pe cei fleoşcăiţi. N-are sens să vă mai pomenesc de faptul că prin alte locuri politicianul acceptă ca făcând parte din fişa postului şi încasarea de ironii şi băşcălie atunci când calcă pe bec.
Apoi au venit mesaje discrete şi de le pesedei. Unii ofuscaţi că l-am amendat pe musiu Geoană la faza cu celebra cărticică roşie. Şi care e problema ? Geoană are scutire ? Sau care e faza ? Da, sunt un om de stânga. Da, am prieteni ( la care ţin enorm) printre pesedişti. Cum am şi sub alte steaguri. E drept parcă pesediştii sunt mai mulţi. Şi ? Asta ar trebui să mă oblige să devin trompeta acestui partid ? Ori să mă fac că nu văd atunci când unii de pe acolo o iau pe mirişte ? Şi nu spun mai multe.
Atunci când l-am apărat pe Băsescu ( s-a întâmplat şi minunea asta) mi-au sărit unii cu gura. Când l-am ciufulit au sărit alţii. Asta e. Important e să spunem ce gândim. Să nu ne amanetăm conştiinţă unor simpatii de moment ori unor loialităţi microbistice. Iar dacă avem opţiuni diferite, asta e ok, e un semn de sănătate. Câtă vreme păstrăm atârnată de oglina retrovizoare mascota aia care ne aminteşte că suntem subiectivi cu toţi. Şi supuşi greşelii.
Pe scurt : ai scos din sarite FSN-ul. Bravos 🙂
Şi încă nu de ieri de azi. Asta e. Dacă am blog bleu. Tre’ să umblu la culori.
Corect! Keep up the good work, plebea e cu tine 🙂
Da-da-da. N-avem noi treabă. Dar de ce plebe?
Bre, deduc ca talica esti rabinu’ din Buhusi
Nu-s. Doar un pârlit de la Constanţa, păcatele mele. Şi mă fac şi eu după vorba lui rabbi: să tac sau să mă fac că nu ştiu ?
Pentru că ăştia habar nu au că există şi oameni independenţi, rebeli şi fără culoare politică. Că facem cu toţii politică, asta este altceva. Românii se ghidează după principiul cine nu e cu noi este împotriva noastră. IQ-ul lor nu le permite să înţeleagă că mai sunt unii care critică TOT ceea ce trebuie criticat.
Dacă am fi avut o educaţie în sensul acesta, astăzi poate că am fi fost un stat neutru în Europa, şi nu o ţară membră UE fără nici un drept.
Nu ştiu câţi ati intrat pe blogul lui A. Badin în ultimele două zile, dar vă spun ca mesajele pe care le-am citit acolo la ultimul său post, m-au înfricoşat.
Alandră, nu te aprinde, bre.
De aia zic eu că reacţionăm microbistic. Ultraşii sunt ultraşi. Joacă bine ai lor, joacă rău, blătuiesc meciuri, trag de timp… nu contează, cu ei până la moarte. Şi arbitrul e mereu de vină.
La Andrei intru de câteva ori pe zi. E tăbăcit şi el 🙂
Atita timp cit ai o opinie bine sustinuta de argumente e firesc sa ii iriti pe unii sau pe altii. Daca au sarit din papuci mai inseamna si ca analiza a fost atent si corect facuta iar comunicarea a fost pe masura. Oricum, cind am zis ca ti-ar sade bine ca si consultant pe undeva se pare ca n-am gresit cu prea mult.
N-avem niciun stres. Vorba lu’ nea Stere: noi cu ale noastre , ei cu ale lor.
Domnu Mordechaiu’
da nene, dute domle consultant, sa le spui ce stiu si ei da’ nu vor sa recunoasca.
Bafta! 🙂
Eu te-as propune, dar nu am prieteni in partide.
Eu am prieteni. Punct. Că ei sunt membri ai unui partid sau altul… e numai treaba lor.
Aaaa, eu sa nu-i mai vad! daca aud ca intra freunu in politica il rup de la suflet! le boicotez toate reuniunile de promotii de scoala profesionala, liceu, facultate si alte interese locale! nu mai cumpar de la ei, chestii dastea…
Eu n-am astfel de bâzdâci.
Nutzi-am zis de Sorin, mon coleg, intr-a 9a, ca el, nu si nu, sa intre la utc, avea gratis plimbari la doftana la sebarile scanteii tineretului, bilete la flacara si reducere la discoteca de inviere. L-am boicotat foarte determinat, i-am ascuns adeziunea in blocu’ de desen, drept recompensa pentru consiliere am primit o minge de baschet in fatza dar l-am linistit, ba, oricum ne baga astia pe toti dintr-a 10a.
Dupa 1 an, am uitat tot teancu de adeziuni acasa, normal, ca la Parlament, s-a propus o scurta amanare si s-a votat in unanimitate cand au fost intrunite conditiile.
Deci asta e cu prietenii din partide, important e ce vrei tu nu ce le trece lor prin cap. 🙂
Dacă ceea ce spui în final e credo-ul tău… nu mai zic nimic.
Complexa problema cu credo-ul, mai ales in contextul discutiei despre consilier/consultant/consiliat/prieten.
Era doar un exemplu mai teran pentru a dezvolta un pic tema consultantului si mai ales a consiliatului, nimic personal.
Eu n-am discutat nimic despre consultant etc.
Ei domle! se observa de la o poshta.
Ai scris ca ii superi pe toti? ai scris!
Ai prieteni in partide? ai!
Te cauta lumea? te!
AI CREDO? Ai! „Asta e. Important e să spunem ce gândim. Să nu ne amanetăm conştiinţă unor simpatii de moment ori unor loialităţi icrobistice.”
Domnu Mordechaiu! o veste buna!
Esti consultant !
ps: mai ai nevoie de clienti, da daca zici ca ai prieteni in partide…hehehhee
Astea-s concluziile tale. Şi că aş fi consultăcios. Dar şi că aş duce lipsă de clienţi.
Prietenii nu-i cercetez de carnet de partid.
Saminta de discutie cu consultantul de la mine a pornit. Deh, are si Miorlau deformatii profesionale. Nu trebuie neaparat sa si corespunda realitatii ceea ce gindeste X, Y sau Z.
Si un off topic de luni: nu stiu cine face strategia de comunicare a pesedeilor in CT dar unele din gaselnitele lor sint adorabile. Tura asta a fost „Sa scoatem Constanta din noroi”. Tura trecuta nu mi-a trecut cu vederea „Mazare+consiliul PSD = locuinte ieftine”. Asta din urma e grea, o fi legata de vreun tsunami imobiliar? Simplu, scurt si la obiect!
Eeee, vad eu ca nu te conving ushor.
Eu mai ştiu una alta despre ce a fost acolo. Dar munca se judecă după rezultate. Sunt mulţi piarişti narcisişti care se lasă îmbătaţi de reverii bizare şi entuziasm estetic. Şi uită chestia cu noada. Adică finalitatea.
@ semanticu
Deci azi e ziua Franţei.
Daia am si incercat o abordare mai carteziana in comentariile mele pe seama temei: „cand devine blogarul consultant si vivevearsa”, ca un omagiu modest…probabil ca sampania mai pe seara, hehehe.
Mie imi place partea aia din parada militara de final
http://www.youtube.com/watch?v=k7NhWxZ4kTQ&feature=related
Uite aici, alte locuri altă paradă:))))
http://www.youtube.com/watch?v=B63oV1VQ7mc
Mordechai,
Tine-o tare-n continuare ca o tii bine…
Stiu ca uneori, vorba reclamei, „partidu te vrea tuns”, dar, daca te tunzi, o faci pentru ca vrei tu, nu partidu…
Am avut recent aceeasi problema la serv, ca de ce-s prieten cu x sau cu y. Si am raspuns calm ca 1 nici macar maica-mea nu a avut tupeul sa-mi impuna prietenii si 2 fericiti sint unii ca si-au rezolvat toate problemele de serviciu de la ei din compartiment si acu cea mai mare problema a lor e cu cine sint eu prieten…
Ca in fond asta e: Si la pdl si la psd aia au mult prea mult timp liber si, in loc sa se gindeasca la problemele poporului, se gindesc la Mordechai care le creeaza lor probleme cu furturile pe sistem ISO 😀
Arsuliciule, despre subiectul ăsta…. ar fi multe de zis. Mai ales acest blog ar avea foarte multe de zis. Şi cred că într-o zi le vom spune.