Acasănea stereNea Stere şi uninominalele

Nea Stere şi uninominalele

Întrevederile mele cu nea Stere se petrec, întotdeauna, dimineaţa. E un tip matinal. Iar când începe cu noaptea în cap să meşterească la Rabla-Romeo, model 1972, limuzina din dotarea familiei sale, atunci tot cartierul devine matinal. Uruitul motorului, ciocăneala, înjurăturile şi ţipetele nu ne dau de ales.

– Bună dimineaţa, vecinu…

– ‘neaţa, nea Stere. Iar s-a stricat ?

– Băga-mi-aş ciuşca în carburatoru’ ei. Mi-a mâncat ficaţii. Cred că i-o dau lu’ Tăriceanu…

– Cum aşa ?

– N-are el programu’ ăla… rablamentu’ ?

Acum încep să pricep la ce se referă. De sub maşină iese nea Mătreaţă. Rânjind. Pe faţă i se întind pete negre, de camuflaj.

– Stere, te caci pe ea- îi spune nea Matreaţă cu hlizită satisfacţie. Ţi-am zis să i-o vinzi lu’ Futulea. Acu’ iar tre’ să bagi bani în ea…

– Ba să vezi ce o să îmi bag eu în ea… Auzi vecinu’ ia zi… ce facem ?

Ridic din umeri. Subiectul mă depăşeşte.

– La mecanică nu mă pricep…

Râd amândoi. Clipeşte des nea Mătreaţă. Iar nea Stere râde cu muci. Tuşeşte, băşeşte, pe urmă îmi spune:

– Să nu zici asta pe la vreun service că te lasă ăia militar. Nu aia… zi vecinu’, ce facem la toamnă cu alegerile? Cu ăla… unenomenalu’ ? Îi luăm la mână ca la depănuşat porumbu’ ?

– Cam aşa, nea Stere.

– Aha, deci votez pe cine vreau io. Nu ca la cantină. Vrei fasole cu ciolan, iei tot meniul număru’ 3. Aşa da. Eu o să-l votez pe … uite, de al dracu’ votez un ungur.

– Greu, nea Stere. Trebuie să candideze aici…

– Nu, vecinu’…. nu la primărie. La parlament, bre….

– Da, nea Stere. Dar dumneata o să poţi vota doar dintre aceia care candidează în circumscripţia noastră.

– Hă ? Ăsta ce căcat mai e ? Adică votez ce mi se scoală sau nu ?

– Păi, da. Dar doar din ce-i în listă. Vezi dumneata, la partide s-au făcut socoteli. Şi fiecare dintre candidaţi se va înscrie într-o  circumscripţie unde are mai multe şanse de a aduna voturile necesare…

– Aşa?… Ia dă-i în pizda mă-sii… Cum ziceai, vecinu, cu Vot canci, ‘le muma-n cur ? Aia e… că ăştia şi acu’ tot ei ne aleg pe noi, nu noi pe ei…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...