La ceasul când ziua se îngână cu noaptea, când paserile cerului se retrag pe la cuiburi iar luna îşi face drum pe cerul înstelat… nea Stere se pişa la colţul chioşcului de peste drum. Înjurând.
– Pe cine înjuri, nea Stere ?
– Pe proşti vecinu’. Pe proşti ! Uite bre. ăştia a început de acum să pună prin oraş beculeţele de iarnă. Alea cu moş crăcilă. Şi la florărie ăia vând pământ de flori, cică.
– Şi ?
– Păi pământ de flori galben, bre?
– Mă rog… deci te deranjează proştii ?
– Nu, nene. Nu mă deranjează proştii. Dar constat că eu pe ei tot mai des.
Facebook Comments