AcasăOy-oy!Politică

Politică

– N-are, mă!

– Să mori tu?

Gore e beat deja. Eu încă nu. Nu mă grăbesc. Am timp. Şi e şi bou. Că are. Dar e el prea chior sau prea beat să-şi dea seama.

– Uite, mă… uite… acu… acum… vezi! N-are!

Mă uit. Nu-s convins. Vodcă mie. Rusească. De Bragadiru. Bere lui Gore. Tot Bragadiru, pentru unitate de stil.

– Dă-mi!

– Na!

Fomistu’dracu’. Crede că am fabrică de chips-uri pe balcon? Încă o vodcă.

– Uite că are! Te-am spart! Ţi-am zis că eşti prost!

Se face că nu vede. Se duce la baie. Dacă bagă în el ca spartu’! Şi-a paradit instalaţia.

– Să nu te pişi în chiuvetă că te sparg! Şi să tragi apa!

Beţivan nesimţit. A mai făcut-o. Chestia cu… aia… chiuveta. Bum! A dat cu capu-n tocu’uşii. E mangă. Ce mai înţelege ăsta din talk-show? Uite cu cine discut eu politică. Hopa…

– Ce faci, bă, boule? Te-ai îmbătat ca porcu’!

– Mă-ta s-a îmbătat!

Mă uit spre canapea. Mama sforăie. Are dreptate măgarul.

– Ai dreptate, măgarule!

Vodcă. Grupat.

Are. Nu vede boul, da’clar are. Telefonul. Să sune. Eu nu mă ridic. Ca dacă mă ridic nu mai nimeresc înapoi. Sună insistent. Încă o vodcă. Iar salt grupat.

– Sună, bă! – Îhî!

– Păi, răspunde!

Răspund. Nasoală chestie gravitaţia. Al dracu’Einstein cu gravitaţia lui. Sau era Newton. Sau Dotos… Dotso… Dostioievski. Să-i ia sparg pe toţi trei. E Teo. La telefon.

– Ce faci, bă?

Are chef de vorbă? Eu nu.

– Mă fac mangă!

– Singur?

– Cu Gore!

– E rupt deja, nu?

– Îhî!

– Şi tu?

– Ntz!

– Să mori tu!

– Să moară mă-ta!

– Te uiţi!

– Mă uit!

– Şi Gore?

– Şi!

– Politica, să mori tu!

– Îhî!

– Şi?

– Are!

– Eşti bou… că n-are!

– Sictir!

– Hai, că te sun după să comentam!

Nimeresc înapoi pe fotoliu. Complicat. Cursa cu obstacole. Gore iar se duce la baie. Vomită.

– Dacă bei ca porcu’!

Mă holbez la televizor. Mai e puţină vodcă. O rad. Din sticlă. M-a cam luat capu’.

Politicienii ăştia! Tot o dau de gard. Mai multă transparenţă, frate, că ne încăierăm aici. Are. Clar. N-o să mă iau după beţivu’ăsta de Gore. Acum merg eu la baie. Nu s-a pişat în chiuvetă. Peste tot în jur, da’ în chiuvetă nu. N-a nimerit. Nici eu nu prea nimeresc.
Gore picoteşte pe fotoliu. Îi şterg una-n ţeastă.

– Te pişi ca porcu’!

Rânjeşte ca dobitocul. Are ochi roşii, injectaţi. A mai găsit o bere.

– Nhh… nhhh-ahhhre… n-are…

– Eşti mangă!

– Hhhahaa… ddaa… ddaaa’ n-ahre…

A venit sor-mea. Lucrează la ziar.

– Ai adus ?

A adus. Vodcă. Rusească. De Bolintin. Aia de Bragadiru e mai bună.

– Tanţo !

– Esti mangă !

Ce perspicace e sor-mea.

– Sunt ! Ia uită-te şi tu… că… am o dispută… Politică !… Cu Gor e!… te uiţi ? Zi tu… nu… că are ?

– Cine ?

Îi arăt cu degetu la televizor. Mi-am dilit ţinta. Ce dacă. Nu-s luntetist. Mamă cum mi se bălăngăne mâna. Sor-mea se uită.

– N-are ! Madam Udrea le are naturale. Fără silicon, mă.

Dacă zice sor-mea. Nasoală vodca. Rusească de Bolintin. A dracu’ politică. Adorm.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. radovan
    M-am gândit cum să-i scriu numele: clasic, cu majuscule, cu minuscule.

    Am ales ultima variantă. Cu majuscule ar fi fost prea patetic. Clasic, nu-i nimic normal în ceea ce se întâmplă acum. Nu-i normal ca un patriot să fie acuzat de crime împotriva umanităţii şi apoi, ăn văzul întregii lumi, să fie asasinat prin indolenţă.

    Nu-i normal ca un popor, o ţară, vecină şi prietenă să fie sfârtecată la graniţele noastre şi noi, românii cei toleranţi să nu îi dăm ajutor. Căci aşa s-a înâmplat cu numai câţiva ani în urmă când Jugoslavia a fost jertfită la graniţele noastre. Mitingurile de solidaritate n-au reuşit să adune mi mult de vreo 500 de participanţi. Potentaţii acelor vremuri au permis (fără a cere părerea nimănui) atacatorilor vecinilor noştri, a bunilor noştri vecini, să se folosească de aeroportul Kogălniceanu. Ba mai mult au scris hârtii din care reiese că ei, atacatorii pot ataca pe oricine de pe teritriul român fără a cere părerea, sau anunţa pe nimeni, darămite poporul român.

    Nu-i normal ca la Haga, tribunalul care are de discutat DREPTURILE OMULUI sa muşamalizeze asasinatele comise de agresori şi să le dea câştig de cauză tot lor. După ce doamna cea bătrână a fost debarcată, de ciudă a scris o carte recunoscând atrocităţile celor pe care i-a apărat şi pe care i-a albit prin hotărârile ei.

    Nu-i normal ca dreptatea să fie colorată politic şi bunul simţ să dispară.

    Nu-i normal să fii considerat prost numai pentru că nu ai bani şi să fii considerat deştept numai pentru că îi ai. Hoţii au cei mai mulţi bani.

    În toată această lume anormală, la 13 ani după asasinarea Ţării Vecine şi Prietene, ultimul nume al rezistenţei de pe vremea aceea, Radovan K, a fost trădat de cei pe care i-a slujit. Acelaşi tribunal încearcă, ca pe vremea Inchiziţiei, să-l determine la sperjur. Şi nu poate. Încă.

    La fel ca Solobadan Miloşevici, va fi torturat, redus la tăcere (i se tăia microfonul oridecâte ori spune adevăruri de netolerat pentru urechile asasinilor) şi, în ultimă instanţă, ucis sub privirea impasibilă a unei umanităţi dezumanizate.

    Să nu vă imaginaţi, scumpi concetăţeni că nu vă priveşte. Nu ! Ne priveşte pe toţi. Acest ultim abuz va avea grave urmări asupra noastră a tuturor. Asupra viitorului nostru şi asupra viitorului urmaşilor noştri.

    Planul mârşav de ne transforma înt-o naţie de sclavi va funcţiona şi copiii copiilor noştri vor fi servitorii lor pentru totdeauna. Libertatea noastră, atât de scump plătită prin vieţile atâtor străbuni nu va mai fi decât o extrem de vagă amintire. Dacă va mai rămâne şi atât.

    Radovan este ultima jertfă cu nume sonor, ultima jertfă pe care o trecm, din nou, sub tăcere în vâltoarea grijilor de zi cu zi: cum să ne platim ratele la bancă la care ne-am îndatorat crunt, pentru un televizor, o maşină de spălat şi un aragaz. Cum să obţinem pentru copii noştri un acoperiş deasupra capului acum, când le-a venit vremea de măritiş şi însurătoare. Să nu apuce să ne dorească moartea ca să ne obţină apartamentul. Cum să ne ajutăm nepoţii să facă o şcoală şi să le oferim posibilitatea de a scăpa de mizeria lipsurilor zilnice.

    Toate astea ne vor face să-l uităm pe Radovan şi să-l lăsăm singur cu acuzatorii lui nemiloşi şi josnici.

    Imi pare rău, Prietene, ămi pare rău, Radovan. Mai mult de atîta, eu nu pot să fac. Dar să ştii, vreau să ştii, că un fiu al poporului român se gândeşte la tine cu respect şi compasiune.

  2. Niciodată nu trebuie amestecată vodka cu politica, că după aia te pişi în chiuvetă şi scrii despre Radovan cu copy/paste pe toate blogurile, ca geomizd, care n-are, mă…

  3. ^
    wtf ? @ geomarz

    @ politica
    Mi-a placut!
    Cand vine vorba despre femei, politica, bautura, prieteni ordinea e clara!
    Daca le amesteci…gresesti chiuveta.
    O mica erata e necesara.
    In cazul Udrea. „E” naturale. Fara silicon.
    Natural, umflate de politica. Unii respira politica!

  4. Treaz fiind…n-are!
    Poate doar pentru o secunda, timp in care trage aer in piept si isi da drumul la play.
    Dupa o vodca de Bragadiru..ARE!
    Iar dupa mai multe, seamana leit cu Pamela.
    Si Gore tot asa zice!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...