Dis de dimineaţă dau o tură prin piaţă. Mai fac şi din astea. Cu reflexe căpătate în alte vremuri (şi menţinute inutil până azi )am ajuns în piaţă la ora şapte. Oră la care pe acolo nu îmi putea da bineţe decât paznicul.
– Fetele e în angro după marfe, şefu’ ! Dupe ora opt !
Până „dupe ora opt” mi-a rămas vreme de o cafea, la o terasă din apropiere. Am băut un espresso italian, din cafea columbian. Cu o cutiuţă mica de lapte nemţesc. Şi un suc de portocale italienesc. Apoi m-am întors în piaţă.
În piaţă… „fetele veniseră din angro”. Marfa întinsă cu dichis pe tarabe. Colorată şi cu aparenţa prospeţimii. Am revăzut în minte lista de cumpărături. Mai întâi roşii. Mă uit la câteva tarabe. Toate au proptită câte o bucată de carton pe care scrie „roşi romîneşti”. O singură tarabă face excepţie. Acolo scrie: „Roşii Din Producţie Naţională Made in Romănia”. La prima tarabă mă agaţă ţigăncuşa voioasă de la care refuz să mai cumpăr de ceva vreme:
– Vă dau roşii, domnu’ ?
Să iau, să nu iau… întreb făcând cu ochiul:
– Astea nu-s româneşti, este ?
Hlizeşte.
– Nu, domnu’. Da’ ale mele e bune, e bulgăreşti. Astealalte are din alea turceşti sau italelneşti. Cele mai bune e alea olandeze, da’ le-a scumpit arabii la angro.
Iau nişte bulgăreşti socialiste şi ex- pactul de la Varşovia. Aflu că ardeii sunt greceşti. Cartofii turceşti. Ceapa din Tunisia şi Siria. Piersicile sunt italieneşti. Pepenii din Turcia, Grecia şi Ucraina. Prunele din Siria (!!!). Cireşele spaniole şi caisele din Africa de Sud (!). Vinetele din Israel.
Cu sacoşa plină de impresii geoaprozaristice o iau relaxat spre maşină. Trecând pe lângă chioşcul de Fornetti.
Câtă geografie a încăput într-o singură sacoşă. Ce faină o să fie o salată de vinete de Israel cu ceapă siriană. Ehei, Camp David…Mă urc în maşina mea franţuzească, făcuta la Mioveni.
Apoi, acasă, fac revista presei. Unde aflu de un nene din Oradea care e mare crescător de struţi. Cică ar şi exporta. Îmi amintesc şi de un fost IAS, nu departe de Constanţa. Acolo au reuşit să aclimatizeze kiwi. Şi cică producţia ar fi bunicică. La fel şi cea de ginseng de Buzău…
Aşa că deschid televizorul corean. Schimb de pe MTV România. Dau pe Vh1Classic. Fumez o ţigară englezească făcută loco şi aprinsă de la o brichetă chinezească, scoasă dintr-un pachet de ţigări împopoţonat cu avertismente ale Consilului CE. Şi îmi dau seama cât de frumoasă e globalizarea. Chiar dacă eu nu mai pricep nimic din ea.
La 7 nici cainii vagabonzi din piata nu s-au dat jos de pe tarabe. Pe la 8 fetele intra-n magazine. Pe la 8, 30 se deschid barfele la Magda-Tolea. Pe la 9 in sictir poate, repet, poate te serveste careva.
Si-n toata „globalizarea” pietei un singur personaj e etern: garcea care incadeaza taxa de protectie
Am constatat. Dar merită. Conversaţia cu paznicul poate fi interesantă.
Te-ai globalizat misto. Observ că doar ţigări de contrabandă nu ţi-a oferit nimeni, în rest de toate.
Nu. Eu filatelist. Doar cu timbru.
Şi alea au timbru, dar nu românesc :)))
Aşa zic unii. Că şi Costel Busuioc are timbru mişto. da’ mie nu-mi place.
Într-o piaţă dobrogeană, numită „roşie”, paznicul, un caracalean, refuză să-ţi dea praz. – mai şi vinde- din motive lesne de înteles. Că nu eşti oltean.
În schimb, e o enciclopedie ambulantă.Te-ai duce la piaţa, nu de la 7, ci cu o oră mai devreme.
Sa-mi dai datele ca-l contactez.
Să-nţeleg că ai vrea să pleci de-acasă cu gândul să iei praz şi să te întorci fără ?
Normal. E foarte economic.
Yo Mordechai, ce dreaq facura astia din tarishoara noastra draga? Pai pe vremea lu’ nea Ceashca eram recunoscuti hat departe ca eram buni la agricultura. Sigur, pe urma s-a dilit cu industrializarea „multilateral dezvoltata”, dar tot investeau in agricultura. Auzi, rosii si salata din Grecia si Israel. Baaai, ai naibii romani, s-au facut toti engineri.
Nici pe vremea aia nu dădeam afară din ibric. Dar atât cât era, cum era…avea gust şi rost. Acum… ouă de struţ.
Business-ul cu legume si fructe e strins legat de pesticide. De-aia is asa mari, frumoase si rezistente dupa ce-au fost aduse de peste mari si tari. De fapt, leguma e un ambalaj comestibil pentru pesticidul din ea. Dupa ce-ai muscat dintr-un mar de-ala ca in reclame te ustura limba si te intrebi de ce. Din pesticide se scot niste profituri obscene, si-atunci niste baieti sint direct interesati ca piata asta sa creasca si pietucile locale sa se duca de ripa.
Daca platesti bine te invata Miorlau cum sa faci diferenta intre leguma si fructa autohtona cu gust si aia bagabontita de multinationalii verosi, asta ca sa nu mai cari tot mapamondul intr-o sacosa.
Păcat că nu te-a interesat şi usturoiu’. Ăsta-i din China. Ce deschidere!!!
fi mai atent la ce bagi in traista „vinete din Izrael si ceapa din siria”, auzi trasnaie, putea sa iasa un cocteil Molotov. Probabil ai bagat intre ele o sticla de Cola americana produsa acilea la noi.
Oy, oy, oy. Stai sa imi trag sufletul. Am fost la cumparaturi cu nevasta. La tine este ok, tu comanzi tu executi te duci in piata cind vrei, la mine nevasta cumpara eu car. Pe drum i-am povestit ce ai comis. Nu aveam incarcare se pare. M-a adus acasa ranburs si cu un sac de cartofi in spate sa te contactez sa nu iasa cine stie ce minune. Cica salata de vinete se face cu ceapa. Este resortul ei, ea gateste, eu car si maninc. A patit si ea la fel ca tine si solutia ca sa nu iasa naspa este: ii ceri reteta lui George B. sau la Condoritza R. asa a rezolvat ea cazul. Sunt specialisti astea in „unde dai si unde crapa”. Cineva a dat in turnurile gemene si le crapa capul si acum irkienilor, sunt zvonuri ca nici americanii nu se simt mai bine. Vezi cum faci!!. Eu plec la datorie nevasta mea are „principi”, blogarit blogarit, pescuit pescuit, pe primul loc este insa famelia asa ca ma duc sa termin cumparaturile. Oy, oy.
Fiti bucurosi ca mai sunt piete, in Romania! Citind, mi-am dat seama ca am descoperit unul dintre putinele lucruri de care mi-e dor din Romania! Piata din Deva – inainte de marea renovare in care zace de un an – cu micii cat sticla de cola si cu olltenii si aradenii cu rosii neaose (mai mult sau mai putin). Pe aici prin austria, ideea de piata este un concept care tine mai mult de atractia turistica, organizandu-se periodic asemenea „manifestari” prin satele tiroleze. Produse „haus gemacht”, dar toate etichetate si ambalate! Si scumpe…
@ Miorlau Pufos
„leguma e un ambalaj comestibil pentru pesticidul din ea.”
Asta mi-a plăcut.
@ Cârcotaşu
Usturoi mai aveam. Din Iran.
@ lol
Ba au ieşit vinetele alea… ca focu’. Mâncarea e cosmopolită rău, rahatu’ e neaoş.
@Lucian Stancu
Lucian, şi pe aici mai există nişte… „speak easy” unde poţi dibui marfă băştinaşă.
Am stat mulţi ani în Austria aşa că ştiu ce e acolo. Naschmarkt era o piaţă mişto. Găseai curry, supă miso, masale de tot felul. Numai produse cu specific.
Rahatul nu este neaos , este turcesc, vezi globalizarea, a inceput de mult asta, globalizarea. Cred ca ai vrut sa spui CXXXX. Iubesc prea mult blogul asta ca sa scriu in clar. Asta da, e neaos.
Uite că îi zic eu: căcat.
Asta e clar mirotic! De aia sunt preluminatii atat de sanatosi…