AcasăCamera de gardaPost Scriptum la o...

Post Scriptum la o porcărie

Scriam acum câteva zile despre porcăria finanţată din paralele noastre. Despre felul în care ne dăm singuri cu tesla în coaie… Acum nu chiar singuri… ci prin intermediul ICR-ului patapievician. Nu revin cu povestea. O găsiţi aici şi la Andrei Bădin. Acum Andrei vine şi cu un update. Pe care vi-l recomand. Nu înainte de a vă aduce aminte că aţi plătit pentru asta.

Offtopic: ce nu e clar ? Deci NUP în cazul spionilor.Raport UE pe justiţie. Şedinţă cu uşile închise la CSM. Infirmarea NUP-ului. Cronologia nu importă. De ce se ţine o astfel de şedinţă cu uşile închise ? O şedinţă în care se discută despre ” creşterea transparenţei sistemului judiciar”. Care erau marile taine acolo ?

Foto preluată de pe badin.ro

UPDATE: Despre asta s-o fi vorbit cu uşile închise şi şapca pe ochi ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. Am platit pentru asta si pentru multe altele, caci fraieri suntem.
    ICRNY o da intoarsa, cica ei au chemat politia americana. Culturnicii au uitat ca aia nu au ariel ca si baietii nostri cu ochi albastri. Si-au cerut-o singuri :)))
    Ce intrebari grele ne pui pentru o zi de duminica. Nu cred ca au discutat despre cum sa dea jos naframa justitiei de la ochi 😛

  2. Referitor la porcaria de la NY, sint convins ca Presedintia Romaniei va da un comunicat prin care va explica ca de fapt presa a inteles gresit :D, doar Zeus e obisnuit sa dea vina pe presa, ca el nici usturoi nu a mincat, nici gura nu-i miroase

    Referitor la a doua chestie, ma bucur ca nu sint musca sa fi asistat la sedinta cu usile inchise ale CSM, cred ca as fi iesit de acolo scirbit…..

  3. Ba eu cred că preşedinţia va tăcea mâlc. Asta până vor apărea protestele oficiale. Şi vor apărea.
    Despre ce a fost la CSM … nu pot vorbi. Pentru că am doar şoapte, nu şi probe. Dar rămâne întrebarea: de ce şedinţă cu uşile închise ?

  4. Mordechai, te intrebi care erau tainele de discutat cu usile inchise la CSM? Pai, io sunt sigur ca s-a „analizat” eficienta bagatului la zdup de inalti demnitari. Cred ca s-a ajuns la concluzia ca Justitia romaneasca nu e oarba, si surda, asa ca au scos banda de la ochii doamnei Justitii si i-au scos si castile de pe urechi, ca sa vada si sa auda de unde e musai sa vina ‘dreptatea’.

  5. Pe blogul lui Badin scrie ca politia a fost chemata de acel Robert Horvath, tocmai a carui „marturie” e mai apoi data ca din partea unui oarecare „martor” ocular 😉

    PS: cei care (dez)informati atat de bine pe-aici, scrieti cumva si pe la gazete? 😉

  6. Victore, ne-au băgatără ăştia la clasor, dom’le. Ochiul e vigilent.

    @ Cristi
    Aşa şi ? Care e dezinformarea ? Zvastica de pe curul calului de plastic roz ? Sau venirea poliţiei ?

    @ durox

    Bădin ştie care e sursa lui. Ţi-a trecut prin minte că e posibil ca cei de la Polirom să fi preluat de la Andrei ? Sau să fi avut aceeaşi sursă ?

  7. Bun. Sa admitem ca zvasticile si menorele alea distorsionate chiar reprezinta crezul artistic al organizatorilor expozitiei.

    Cum ramane insa cu bunul simt, inteligenta si diplomatia? Chiar daca elementele respective ar fi expresia sincera a expresiei artistice a ICR-ului, a le afisa intr-o vitrina la New York, unde se stie ce senzibilitati exista, e o dovada de prostie crasa.

    Pastrand proportiile, poti crede ca porcul e un animal extraordinar, dar nu te duci intr-o tara musulmana si pui in buricul targului jamboane de porc si soriciuri cat cuprinde 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...