AcasăOy-oy!Bulibaşa

Bulibaşa

Foto Vlad Alistar

Îmi doresc sincer, de multă vreme, să pot scrie ceva pozitiv despre preşedintele Băsescu. Dacă nu am reuşit este de vină, desigur, numai reaua mea credinţă, nesimţirea mea şi nicidecum domnia sa.

Astăzi „preşedintele meu” se află în Italia. Italia aceea despre care am tot scris- şi tot eu am citit ! Un lucru care ar trebui salutat. Între nunţi, inundaţii şi frizer, domnul Băsescu şi-a găsit timp să ajungă şi pe acolo, în cele din urmă. S-o simţi mai în siguranţă, acum că, pe acolo, armata e scoasă în stradă. De ce vizita aceasta are loc tocmai acum nu are sens să întrebăm. Cum nu are sens să ne testăm perspicacitatea observând că domnul Băsescu se află într-o susţinută campanie de imagine. Adică o campanie care ar trebui să-i primenească imaginea tăvălită rău. Doar că între socoteala de acasă şi cea din tărg e mereu diferenţă considerabilă.

După recitalul de „înşir-te mărgărite” de acum două zile, astăzi l-am găsit pe Băsescu pe post de bulibaşă prezidând lucrările unui stabor ad-hoc. Priveam mai devreme „întâlnirea preşedintelui cu reprezentanţii comunităţii rroma”. Adică Băsescu bătând câmpii cu vreo trei ţigani burtoşi. Debitând prostii şi îndemnuri aiurea. Protejat de un zid de sepepişti omul gesticula abundent în vreme ce îşi hăhăia panseurile, în consacratul stil dezlânat.

Să fiu bine înţeles: nu spun că e rău faptul că, în fine, a ajuns în Italia. Dar să te duci acolo declarându-te preocupat de starea „comunităţii rroma” e o prostie de care doar Băsescu poate fi în stare. Treaba lui este starea şi, mai ales, bunăstarea cetăţenilor români. Punct. Simplul fapt că a simţit nevoia unei delimitări, unei clasificări, a unei identificări separate, nu este în regulă. Dar ăsta e doar un detaliu, desigur. Mai important va fi ce şi cum va discuta după amiază cu Berlusconi – admiţând că încă se mai poate discuta coerent cu respectivul personaj. Iar acolo Băsescu este obligat să aibă o poziţie extrem de fermă. Poziţie pe care, pot paria, nu o va avea.

Privindu-l pe Băsescu trăncănind la staborul ad-hoc cu cei trei ţigani mi-am amintit – câtă rea credinţă- de episoul „ţigancă împuţită”. Îl priveam predicându-le burtoşilor despre nevoia de a-şi trimite copii la şcoală ” altfel etnia va dispărea” . Şi realizam dimensiunile colosale ale ipocriziei acestui om. Enormul său oportunism şi totala lipsă de scrupule. În perioada de vârf a „crizei italiene” a tăcut ca mortul în păpuşoi. Astăzi însă e acolo. Nu pentru a rezolva problema cetăţenilor români, ci pentru că e topit de grija pentru soarta „comunităţii rroma”.

Campania de refacere a ţesutului epidermic la imaginea lui Băsescu, despre care am mai vorbit în ultimele zile, nu mai convinge pe nimeni. Cifrele din sondaje dau frisoane la Cotroceni şi pentru asta se caută soluţii. Iar „schimbarea la faţă” pare a fi soluţia ultimă. Care ar trebui să ne înfăţişeze un nou Băsescu: cald, preocupat şi plin de compasiune. Adică exact ceea ce nu este. Asta îşi propune această susţinută campanie. Rezultatul e jalnic. Pentru că ne arată ceea ce unii dintre noi am văzut dintotdeauna: făţărnicie fără de margini. Asortată corespunzător cu beţia puterii. Şi cu disperarea omului care simte că îi fuge scaunul de sub fund.

UPDATE: Diseară ochiu’ mare la Vorbe grele, că se prestează. O să aflaţi voi acolo (şi Mădălin) cu ce amiral a socializat Nr. 1.

UPDATE: Mai zic şi alţii tot aşa. Şi uite cum încrucişez linkurile cu prietenul Constantin Gheorghe. Chestii cu bagabonzi, dar bine montate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Basescu a fost invitat de Berlusconi. De ce este privit presedintele romanilor drept cel mai nimerit a rezolva problema tiganilor migrati in Italia? E drept ca la Sibiu locuiesc si imparatul si regele tiganilor, dar de ce nu i-a chemat Berlusconi pe ei sa-i rezolve problema? Este cert ca Basescu ii va da certificatul de buna purtare pe care seful italian il doreste pentru a inchide gura criticilor din Uniunea Europeana, dar ce obtin din asta milioanele de romani?

  2. Întrebarea e pertinentă. Dar pe cine naiba poate impresiona un certificat de bună purtare dat de Băsescu lui Berlusconi ? E ca şi cum – mutatis mutandis- Ghadaffi ar face acelaşi lucru pentru Bin Laden.

  3. Aprob! Nu ştiu dacă aveai nevoie de „aprobări” 😉 , dar ideea e că îmi place cum ai scris.
    Bulibaşa vorbea aceeaşi limbă cu cei trei. S-a încadrat perfect în decor. De bine ce s-a simţit, i-a şi chemat pe toţi acasă. Mai nou e tot lapte şi miere, dar contrastează cu răţoiala sa către sinistraţi.

  4. milioanele de romani nu au nimic de cistigat…
    Doar imaginea lui Basescu poate cistiga prin aceea ca, uite, il invita si pe el cineva in europa…
    poate s-a dus sa-l invete pe berlusconi cum se spune tiganca imputita…
    sau poate participa la stabor ca si inculpat…

  5. @ sătmăreanca
    Exact.
    ” Băsescu, acum într-o nouă prezentare: neo-băselul. Acum, la acelaşi preţ ai mai multă empatie şi tot atâta hăhă. Minute gratis incluse”

    @ionuţu
    Nu el personal, dar are oameni care îl informează:)))

    @ Arsulici
    Cam aia ziceam şi eu.

  6. Mda, Roma, oras deschis…

    Mon cher Rabbi, poza e trucata!!! Strabismul se opereaza cu „succesuri”, iar gogoasa=dounat(sic!) cu gaura de pe fundal seamana cu-o farfurie zburatoare, desi… ce-or fi zicând aia de la NASA?

  7. Eu mi-aş reduce abonamentul, nu mai am nevoie de niciun minut în plus. Crezi că am vreo şansă de izbândă? Ori sunt minute gratis şi obligatorii? 😉

    Acum am văzut poza. Ce faţă de „zoon foarte politikon” are 😀

  8. Shalom! Te cred despre poza, Rabbi-M… altceva ma doare de 2 zile:”pata petelor” la Institutul Cultural Roman de la NYC… CUM e posibil???… Ne stia deja toata Europa, era nevoie si de „cucerirea” Americii de Nord?!…:-( poza tipului pretios si „papionat” îmi declanseaza alergii si urticarii cronice!!! yuck & brrrr!!!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...