Deficitul de dezastre

După ce vreme de patru ani votaţii noştri au fost extrem de ocupaţi cu bileţelele, cotonogeala şi porcăiala, conform regulii „rândul unu pălmuieşte rândul doi”, acum au descoperit cizma de cauciuc.

Apropierea campaniei electorale se dovedeşte mai eficientă decât enzima Q10 când e vorba de împrospătarea obrazului politicienilor noştri. Sau măcar unii dintre ei.

Bravii liberali şi-au luat în picioare cizmuliţele de cauciuc şi, de la Păcuraru şi Adomniţei până la Tăriceanu şi David, s-au avântat spre nordul Moldovei: la inundaţii ! Originalul nostru preşedinte aidoma. Başca un tur scurt prin Italia, pe unde ai noştri ar avea ceva necazuri. Câtă compasiune, ce de grijă… ţi se înmoaie inima văzându-i, nu alta.

Apropierea alegerilor face ca dezastrele, nenororcirile să aibă mare căutare. Ce minunat prilej de scoborâre din elicopter şi compătimit cu poporul la umbra sepepiştilor în floare. Şi dă-i compasiune, indicaţii preţioase şi multă grijă pentru popor. Şi dă-i cu mălaiul şi pateurile, să sâmţească dumnealui boborul că are conducători vânjoşi, dar grijulii. Mai scapă ei câte un ” bolşevicule”, câte un:” da’ ce? vrei să îţi construiesc hotel ?”, că oameni suntem cu toţi. Dar grija, grija e mare… curge grija de pe ei, ca apa prin sufrageriile sinistraţilor. Şi apoi cum să nu te topeşti vâzăndu-i cum ştiu ei, drăguţii, să se îmbrace potrivit cu nenorocirea… nu aşa, aiurea, la costum. Tricouri Lacoste şi pantaloni Dockers la inundaţii, Paul and Shark la alunecări de teren… Oameni pricepuţi, ce mai.

Şi cum campania de anul ăsta va fi mai complicată, funcţionând pe muzică uninominală, tare îmi e teamă că la toamnă ne pândeşte un deficit. Unde mai pui că în competiţie intră şi jijiul,cel priceput la construit barăci pentru sinistraţi.

Spuneam că în toamnă ne aşteaptă un deficit. Un enorm deficit de nenorociri. Pentru că sunt mulţi candidaţi, dar nu-s destule nenorociri. Şi toamna asta pare a fi una cu deficit mare de dezastre. Sau cel puţin aşa sper. Din păcate pentru ei. Din fericire pentru noi. Dar încă  nu e timpul pierdut, nu ? Că unde nu vrea Dumnezeu… poate vrea Zeus.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Admitind ca la temelia unei nenorociri trainice sta o catastrofa certa, vreau sa-mi afirm dezacordul ! 😀
    Vorbind despre alegeri prevad o multime de catastrofe-candidati, asa ca am putea vorbi despre un excedent.
    Singurul impediment in afirmarea pe scena al acestora este ca va trebui redefinit termenul de „vizita la fata nenorocirii” cu „vizite cordiale intre candidati”.

  2. fugi nenica unde vazusi tu cizme ca eu doar mocasini,balerini si alte destea.si daca tot au mosit-o(pe catastrofa bre)au scos pe cineva din balta?si daca da de ce?
    cat despre ce-o sa vie,gustav asta e nimic fata de ce-o sa fie in ograda din modrogan daca rateaza si-n toamna.unde mai pui ca ,cucuveaua prasita pentru bunicuta canta mai abitir acu pe olanele din deal

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...