E vineri. N-am chef de vineri. Azi mi-ar fi prins bine un joi. Nici un miercuri nu era rău. Vinerea e ziua când primesc telefoane tâmpite. Iar asta îmi redeşteaptă o veche şi viguroasă mizantropie. Şi mă trezesc băgând în/de seamă lucruri fără rost:
– la români, în super-hyper-ultra-mega-market există un nărav, care ţine aproape de o etichetă neformulată: privitul în coşul vecinului, cu indiscreţie făţişă.
– în 90% din cazuri, când cineva formează numărul greşit şi nimereşte la mine se simte dator să mă interogheze: da’ cine e acolo? Uitând obligaţia elementară de a-şi cere scuze, de a se prezenta şi de a spune, eventual, pe cine caută. Lesne de închipuit că îmi fac o îndatorire din a aduce mama interlocutorului în discuţie.
– e obligatoriu să ai o părere. Chiar dacă subiectul îţi e cu desăvârşire străin. Chiar dacă nu ai citit o carte, ai o părere despre ea. Musai.
– adorăm (iraţional, cu fanatism, cu nervi şi muci) la politicienii pentru care răcnim în piaţă, exact lucrurile pe care le detestăm la cei împotriva cărora urlăm.
– i-aţi băgat în seamă pe cei care îşi plimbă căţelul? (mândri foc de rahatul pe care potaia lor îl propteşte în mijlocul trotuarului şi uitând îndatorirea de căpătâi a iubitorului de pekinezi: aceea de a aduna rahatul de pe urma potaiei iubite). Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată dihăniile atârnate de lesă sunt mai agresiv lătrătoare decât maidanezii care îi tratează cu dispreţ.
– de câte ori merg în vizită la prieteni îmi place să studiez telecomanda. Ordinea programelor în memorie, şi apoi butoanele cele mai uzate de pe telecomandă. La un amic fost sportiv, 1 e tocită definitiv. Acolo are un canal de sport. Altul, pedist şi bodyguard, a terminat 5 – OTV. Mama 2 şi 4 – Acasă şi Euforia. Tot aşa. La mine un singur buton e tocit peste măsură: MUTE.
– dimineaţă mi-am făcut plinul de benzină. M-am oprit la pompă. Din benzinărie a ţâşnit un puşti, îmbrăcat în uniforma benzinăriei, care a luat pompa şi m-a întrebat de cât să îmi pună. Plinul, normal. M-a întrebat dacă să verifice şi presiunea la pneuri. Am zis: ” Îhî ! de ce nu ?”. Am plătit la casă. Când am ieşit, puştiul îmi ştergea parbrizul. Ce pizda mă-sii ? -m-am întrebat. Până ieri la benzinăriile ăstora nu mă baga nimeni în seamă. Da’ mi-a plăcut. L-am întrebat de când lucrează acolo: ” e prima zi” – mi-a răspuns puştiul zâmbitor. Aia era.
– bărbaţii sunt porci. Şi ipocriţi. Primul lucru la care ne uităm la o femeie e fundul. Sau bustul. Dar, aproape întotdeauna, primul compliment pe care li-l facem se referă la ochi.
– nu îmi iese din minte o scenă, de acum câteva luni. Din postul paştelui, mai exact. Aşteptam pe cineva, la o pizzerie. La masa de alături s-a aşezat o cucoană rubicondă. Machiată strident şi parfumată abundent ( duhoarea răzbătea până la masa mea). I s-a adus meniul. A întrebat ce au de post. „pizza vegetariană” – i s-a răspuns. „Fără brânză ?” ” Fără”. A stat puţin pe gânduri. Şi a comandat una. Ospătarul, maniac al preciziei, a întrebat-o: „mică, medie, mare sau extra-large ? „. „Extra large” – a gângurit pahiderma. I-a adus-o. Extra large. Şi a mistuit-o toată. De post.
„dulce Romanie” 🙂
Nu vreau sa bag cutitu-n rana, da’ daca nu ar fi, oare nu s-ar pierde ceva inexistent in alta parte? Pai frate, aci peste girla, nu e voie sa cobori privirea sub barbie. Adevarat, barbatii care nu se tin de mina, tot porci, da’ daca vezi o bunatate, cauti sa nu te holbezi la ea, nu pentru ca nu ai fi porc, dar e musai sa maschezi grohaielile. Nu se intoarce capul dupa femeie fatala, nu se fluiera a paguba, si nu cad maxilare pe asfalt. Plus ca daca o flatezi verbal fara sa te cunoasca, risti sa te umfle copoii pentru hartzuire. Viata de porc (in abator)! 🙂
Vezi ? De aia nu am plecat eu de aici.
„mândrii foc” se scrie cu u singur „I” dragul meu. Inca un blog scos de pe lista de citit, inca o persoana despre care credeam ca e desteapta care ma dezamageste. Mult succes in continuare!
Am mai spus-o: mă chinui cu o tastatură imposibilă.
Dar n-am nevoie să mă scuz, ete pula.
Mi se rupe mie de dezamăgirile tale.
lol. vezi ca i’ar a-i greshit. pula se scrie cu doi de lll.
🙂
şi cu „u” de la kilogram. Aia e. dacăs analfabet, c-e să fac.
Hai, că azi am starea potrivită. Mai are careva observaţii ?
Faza cu „pachiderma” e ca şi cu americancele care înfulecă câte 5 hamburgeri după care cere: „a diet coke please!”
Ai, mama mă-sii de dezacord! Vezi? dacă nu m-am legat de ortografia ta, te vei lega tu de a mea! 😀
Deci n-are nimic din ţâţa vacii şi buca porcului e de post şi regulamentar.
Io. Mă enervezi că explici unuia care pune-n text plus/minus cuvinte.
Hai cu scârba, că e creativă.
Nu te enerva. Cauzează.
Dacă tot aveai scârbe, ai mai primit una. Ori, poate omul căuta un post de corector de blog :)))
Observaţiile le mai adun până fac un blog dedicat 😀
Bre, asta e ca în bancuri. Observaţia era corectă, da’ nu mi-a plăcut tonu’.
Nu am zis că nu, dar am păţit şi eu aceeaşi fază zilele trecute…
În fine, ar fi păcat să deviem de la subiectul postării. Nici nu mai ştiu ce aveam de zis despre el :)))
🙂
Gândeştete şi sigur î-ţi aduci aminte.
👿
Recitind primul lucru fără rost miam dat seama de ce nu mai dau des pe la hyper – ultra -market. Deci, miam (sau miau) adus aminte dar ie secret de stat 😀
Da’ nici la butica din colţ nu-i mai vine. Bine zice Vlad.
Ni le dadusi pe liniute, comentez tot asa:
– De cite ori se uita cite cineva la mine in cos, ii spun suav (cit de suava poate fi plapinda mea faptura de 1.80 si 140kg): curiozitatea a omorit pisica. Daca nu le platesti tu, nu te fute grija ce am in cos…… 😀 cite o baba imediat fuge de mine, ca mai ales babele se uita….
-la etlefon m-a sunat unu recent si m-a intrebat ”da cine-i acolo?”… i-am spus tu ai sunat, ar trebui sa stii unde ai sunat…. Ala a zis daaaaaaaaa? si eu: Da, si am inchis telefonul…… (pacat ca nu i-am vazut mutra…)
-la muieri ma uit la bust, si la suris…..
si o intrebare gramaticala pentru Vlad: se scrie ”morti-i masiii”, ”mort-i-i mas-ii” sau mortii m-asii”? 😀 🙂
Arsuliciule… lasa-l ca observatia era corecta.
Da’ aia cu supermarketu’ cred ca o dezvoltam intr-o zi intr-o vorbită pe aici.
Ete, si eu ma uit in cos. Sa stiu cat am de asteptat pana-mi vine randul la casa.
O fi pacat ?
Grrrr ! Una e să arunci iute o privire să studiezi dimensiunile dihăniei şi alta să îi faci omului inventarul.
Inventarul la miscarile posesorului de cos , il fac.
Sa stiu daca se merita sa stau pentru niste amarate de fleacuri.
Apropos, cat mai e un kil de rosii ?
Un kil de roşii ? 1000 de grame. 🙂
mdea. Inseamna ca ultima data m-am pacalit. Alea autohtone erau mai mult.:D
Numa’ la tigari nu ma pacalesc. Raman neschimbate. 20 per pachet.
Mai bună o salată de kent , nu?
Eu recunosc: nu sunt ipocrit. Ma uit la tzatze si admit. Fac complimente shi condimente la adresa tzatzelor interlocutoarei. Face bine la ten. O palma sanatoasa tzine obrazul sanatos. Imbunatatzirea circulatziei pe gratis. Ca sa nu mai spun si de certele beneficii sexuale secundare. O data la zece mii de tzatze admirate cu viu grai, una cade sigur la pat.
Problema este ca inca n’am stat de vorba cu zece mii de femei diferite, sa treg de pragul critic de probabilitate de obtinere a gratificatziei secsuale pe baza de admiratzie pectorala vocala. Dar ma stradui. Ma stradui…
🙂
E leac.Plus ca acum vezi si arta .Brr…am niste dinti in fata acum.
Dar asa i-am vazut si la animalele erbivore.
Şi eu procedez la fel. Dar nu mereu. Şi nu de teamă că mă strică la ficsionomia obrazului, ci de lene. Sau din prudenţă. Că bureţii ăştia au născut multe himere.
Comme on… Stii cum se zice in statistica: decat un fals pozitiv, mai bine unul negativ. Mai bine sa lauzi un burete degeaba, decat sa nu lauzi o bunaciune naturala cu fi-ul shi fee-ul corespunzatoare.
@ aka
Ţi-am zis eu ceva despre leacurile astea. Ţi-am zis sau nu ? Zi ! Ţi-am zis ?
@ Turambar
Da’ îi laud ochii până la pipăirea de probă. Că nu micimea deranjează. Ci lipsa sincerităţii- asta e scrisă adânc.
Mordechai, nu toate au bureti pe post de …plamani.
Da ?
Eu ma simt ofensata.
Stii cine da cu palma? Mironosita.
Cealalta da cu „sictir”.
Păi de aia nici nu am zis de toate.
Haidi, bre. Palmă sau sictir ? Alte opţiuni nu-s ?
Mi-ai zis, Mordechai. Mi-ai zis. „leac de viata lunga”. Dar fiecare cu pacatele lui.
Ia cu pâine.
Ba da…
Dar de alte organe n-am indraznit sa pomenesc.
Sau actiuni.
Se sparie gândul.
Nasol. La alte organe chiar doare. Shi nu e sanatos. Nu, nu. Deloc sanatos. Un flux sangvin total neprielnic starii de bine. Let’s stick to cheeks, please.
Auch… 🙁
Scottie, beam me up. Discuţia devine prea tehnică pentru mine:)