AcasăLeptopuluStanGlobalizarea Americii

Globalizarea Americii

Campania electorală americană a trecut de mult oceanul. Alegerile se ţin în SUA, dar planeta întreagă a devenit butaforie în fluturarea de steguleţe şi balonaşe electorale. Răzbelul dintre elefănţel şi măgăruş s-a mutat din hamburgerie în cârnăţărie şi în şaormărie.

Prietenul Constantin Gheorghe explora acum puţină vreme ţinuturi suspecte de paranoia. Suspecte doar. Pentru că observaţia sa era extrem de corectă – sau cel puţin aşa o socotesc eu. Da, Karadzici e unul din balonaşele fluturate în campania electorală americană. ( Şi o bună ocazie de a constata, din nou, cât preţuiesc angajamentele americane).

În acelaşi timp Obama execută un turneu relaxat de promovare a viitorului său album: Vote me ! Ce treabă o avea Berlinul, Roma, Londra, Kabulul, Amanul, Ierusalimul sau Kuweitul cu alegerile de acasă, din SUA ? Sigur, la o privire mai atentă devine evident că există nu doar o legătură ci un snop. Scena pe care se desfăşoară politica americană e lumea. Aşa că nicio mirare dacă şi campania electorală se urneşte pe aceeaşi scenă. Noi, ceilalţi, locuitorii lumii suntem doar fuguranţi şi lemingi într-un joc al altora.

Iar acum e înca bine. Deocamdată vorbim doar despre plimbări prin zonele pe unde dă cu undiţa unchiul Sam şi dezgroparea de pseudo- sperietori spre compromiterea adversarilor politici şi ocuparea instanţelor internationale. ( Altfel SUA continuă să nu recunoască în niciun fel Curtea Penală internaţională). Mai grav va fi când campaniile lor electorale vor începe şi ele să sufere de deficit de crize ( v-am spus acum câteva zile cum e cu asta).  Iar atunci butaforia va deveni balistică, iar lemingii hoituri.

Oricum ar fi, rezultatul alegerilor prezidenţiale din această toamnă, din SUA, vor fi un punct de cotitură. Indiferent cine va câştiga. În cazul victoriei lui Obama, este evident de ce vom putea vorbi despre un moment de cotitură. În cazul unei victorii a lui McCain putem vizita un posibil scenariu cu miros de Florida şi gust de revoltă al alegătorilor de culoare. Sau nu. Ştiţi vorba mea: mai vedem.

Şi pentru că e contextul potrivit, despre diferenţele dintre McCain şi Bush, economiceşte vorbind. Mă rog, nu chiar… vorbind.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E0b59Jlbq1M&feature=related]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Toate bune si frumoase, dar aici peste iazul Atlantic nu a bagat nimeni de seama de Karadjici. Majoritatea ornitorincilor au tratat problema ca o chestiune exotica europeana, lucru normal, avand in vedere ca 90% din ei habar nu au cine este personajul.
    Revolta? in casa ornitorincilor? mwahahaha.. de cand cu Patriot Act, nici gand de asa ceva nu mai exista, are Unchiu’ Sam tot ce ii trebuie sa le inabuse in fasa 🙂

  2. Stai sa vezi ca se globalizeaza si Romanica. Avem noi mai nou candidati alesi in diaspora? Avem. Avem noi Presedinte care are mitinguri electorale in Spania si Italia? Avem. Uite-asa asa, incet , incet, mai punem o fregata ruginita, mai dam o declaratie la Marea Neagra, si le facem concurenta la audienta yankeilor. Pai nu-ti mai ramine decit sa il trimiteti pe Yankel Mentzel la Berlin.

    Acuma, pe bune, „concertele” lui Obama in Europa sunt de inteles. Niciodata increderea europenilor in SUA nu a fost la un nivel atit de scazut. Si Obama „cinta” slagare placute la auzul Europei. Ce ar avea McCain sa le spuna europenilor? La mitingul lui ar veni doar cabinetul Berlusconi.

  3. @takifugu
    Încă nu a început, oficial, campania electorală. Când va începe multese vor vedea şi acolo. Cât despre patriot act şi restul… cum spunem noi? Mai vedem.

    @ Karakas
    Sigur că, cercetând mai atent, afli rostul vizitelor ăsta.
    Şi e o diferenţă între vizita jucătorului la căpşunarii prigoniţi şi sărutarea papucului berluscon şi vizitele obamezului. Nu?

  4. Ion ascute de zor coasa in curte. Megiesul Iosca dupa trei ore de privit il intreaba:
    Ce faci mai bolindule?.
    Apoi nu viezi ascut coasa sa iti tai gitul.
    Chiar esti bun de dus la Zam, da de ce?.
    Voi ungurii ati taiat capul lui Mihai Viteazu!!!!
    Ma narodule asta o fo acum 400 de ani.
    Nu-i bai!.Eu acum am aflat!!!!!!!!!!!!

  5. Da se potriveste cu Obana si americanii, ei au scroafa moarta in cotet si cu drgul in gura. Vezi Afganistan, Irac,criza petrolului, criza imobiliara , recesiune. Si pe ei ii omoara grija de turnee.

  6. Americanii luati de Katrina ca sa nu spun de Vint”u au uitat de arma. „Cei care uita istoria sunt obligati sa o retraiasca”.J.P.Morgan se intoarce in mormint probabil.

  7. Pă Obama il faulteaza ochiul scos de republicani cum ca e afon la politichie externa. In plus, il tot pacalesc aia din echipa ca e un soi de JFK. Plecat pe urmele blondului sa “Ich bin ein Berliner”, Obama trage tare la caruta popularitatii peste ocean.

    Oricat de mandru-incuiati ar fi the hillbillies, oricat de future-maker s-ar crede cititorii de The New Yorker, americanii au inca ceva complexe in fata obositei Europe. Maimutareala lu’ Bush JR a accentuat complexele astea. Probabil ca sfatuitorii lui Hussein stiu asta.

  8. @ lol
    Nu sunt singurii uituci.

    @ un trecator
    Observaţii cu care pot fi de acord. Dar mai există un candidat acolo. Despre care se pot spune lucruri încă şi mai puţin vrednice de laudă.

    @Melanie
    A făcut ceva vâlvă chestia asta. Să fie la ei.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...